În Monitorul Oficial nr. 219 din 24 martie a.c. a fost publicată Legea nr. 35/2016 pentru aprobarea, cu modificări și completări, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2013 privind criza financiară și insolvența unităților administrativ-teritoriale.
În extras
Articol unic.
Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46 din 21 mai 2013 privind criza financiară și insolvența unităților administrativ-teritoriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 24 mai 2013, cu modificările ulterioare, precum și cu următoarele modificări și completări:
1. La articolul 2, literele m), m1), r) și r1) se modifică și vor avea următorul cuprins:
„m) criza financiară este starea patrimoniului unității administrativ-teritoriale caracterizată prin existența unor dificultăți financiare, prin lipsa acută de disponibilități bănești, ce conduce la neachitarea obligațiilor de plată, lichide și exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Criza financiară este prezumată în una dintre următoarele situații:
m1) neachitarea obligațiilor de plată, lichide și exigibile, mai vechi de 90 de zile și care depășesc 15% din cheltuielile prevăzute în bugetul general al unității administrativ-teritoriale respective, cu excepția celor aflate în litigiu comercial;
………………………………………………………………….
r) insolvența este starea patrimoniului unității administrativ – teritoriale caracterizată prin existența unor dificultăți financiare, prin lipsa acută de disponibilități bănești, ce conduce la neachitarea obligațiilor de plată, lichide și exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Insolvența este prezumată în una dintre următoarele situații:
r1) neachitarea obligațiilor de plată, lichide și exigibile, mai vechi de 120 de zile și care depășesc 50% din cheltuielile prevăzute în bugetul general al unității administrativ-teritoriale, fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu comercial;”.
2. La articolul 2, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (2) și (3), cu următorul cuprins:
„(2) La calculul obligațiilor de plată prevăzute la alin. (1) lit. m) și r) nu se includ obligațiile de plată ale unității administrativ – teritoriale provenite din obligațiile altor autorități ale administrației publice centrale față de respectiva unitate administrativ – teritorială, rezultate din contracte de finanțare încheiate între acestea, potrivit legii.
(3) Nu se consideră datorie, potrivit semnificației prevăzute la alin. (1) lit. n), obligațiile de plată ale unității administrativ – teritoriale provenite din obligațiile altor autorități ale administrației publice centrale față de respectiva unitate administrativ – teritorială, rezultate din contracte de finanțare încheiate între acestea, potrivit legii.”
3. La articolul 24, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(2) Dispozițiile din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunță succesiv hotărâri în același dosar, cu excepția situației rejudecării, după casarea hotărârii în recurs.”
4. La articolul 123 punctul 1, partea introductivă și litera a) ale alineatului (1) al articolului 74 se modifică și vor avea următorul cuprins:
„Art. 74
(1) Criza financiară este starea patrimoniului unității administrativ-teritoriale caracterizată prin existența unor dificultăți financiare, prin lipsa acută de disponibilități bănești, ce conduce la neachitarea obligațiilor de plată, lichide și exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Criza financiară este prezumată în una dintre următoarele situații:
a) neachitarea obligațiilor de plată, lichide și exigibile, mai vechi de 90 de zile și care depășesc 15% din cheltuielile prevăzute în bugetul general al unității administrativ-teritoriale respective, cu excepția celor aflate în litigiu comercial;”.
5. La articolul 123 punctul 2, partea introductivă și litera a) ale alineatului (1) al articolului 75 se modifică și vor avea următorul cuprins:
„Art. 75
(1) Insolvența este starea patrimoniului unității administrativ-teritoriale caracterizată prin existența unor dificultăți financiare, prin lipsa acută de disponibilități bănești, ce conduce la neachitarea obligațiilor de plată, lichide și exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Insolvența este prezumată în una dintre următoarele situații:
a) neachitarea obligațiilor de plată, lichide și exigibile, mai vechi de 120 de zile și care depășesc 50% din cheltuielile prevăzute în bugetul general al unităților administrativ-teritoriale, fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu comercial;”.