Metodologia pentru stabilirea distanţelor adecvate faţă de sursele potenţiale de risc din cadrul amplasamentelor care se încadrează în prevederile Legii nr. 59/2016

Obiectivul general al prezentei metodologii pentru stabilirea distanţelor adecvate faţă de sursele potenţiale de risc din cadrul amplasamentelor care se încadrează în prevederile Legii nr. 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase în activităţile de amenajare a teritoriului şi urbanism, denumită în continuare metodologie, îl reprezintă asigurarea cadrului necesar pentru prevenirea şi limitarea consecinţelor accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase asupra populaţiei, mediului natural şi construit prin stabilirea, respectiv menţinerea unor distanţe adecvate în planurile de amenajare a teritoriului și de urbanism între zonele funcţionale, ariile protejate, construcţiile existente sau cele viitoare și sursele potenţiale de risc din cadrul amplasamentelor care se încadrează în prevederile Legii nr. 59/2016.

Prezenta metodologie se aplică în elaborarea, avizarea şi aprobarea planurilor de amenajare a teritoriului și urbanism și în autorizarea executării lucrărilor de construcţii, în concordanţă cu prevederile art. 13 din Legea nr. 59/2016, pentru următoarele situaţii:

a) construirea de noi amplasamente care se încadrează în prevederile Legii nr. 59/2016;

b) modificări aduse unor amplasamente deja existente care se încadrează în prevederile Legii nr. 59/2016;

c) construirea de noi obiective de investiţii dezvoltate în vecinătatea amplasamentelor care se încadrează în prevederile Legii nr. 59/2016, care măresc riscul sau consecinţele unul accident major.

Termenii şi expresiile utilizate în prezenta metodologie sunt definite conform Legii nr. 59/2016 şi sunt prevăzuţi în anexa nr. 1 la prezenta metodologie.

Pentru stabilirea distanţelor adecvate se parcurg următoarele etape:

a) determinarea şi reprezentarea grafică a zonelor de impact din jurul amplasamentelor care se încadrează în prevederile Legii nr. 59/2016;

b) identificarea elementelor teritoriale vulnerabile din zonele de impact;

c) stabilirea compatibilităţii teritoriale în zonele de impact;

d) preluarea distanţelor adecvate în planurile de amenajare a teritoriului și de urbanism pentru zonele din jurul amplasamentelor care se încadrează în prevederile Legii nr. 59/2016 și instituirea de reglementări specifice.

La promovarea unul proiect de investiţii sau a unul plan de amenajare a teritoriului sau de urbanism, autorităţile responsabile cu amenajarea teritoriului şi urbanismul și autorităţile competente pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 59/2016 se asigură că distanţele adecvate faţă de sursele potenţiale de risc stabilite conform prezentei metodologii sunt luate în considerare în cadrul procesului de elaborare, avizare şi aprobare a respectivelor proiecte de investiţii sau documentaţii de amenajare a teritoriului sau de urbanism.

(1) Determinarea şi reprezentarea grafică a zonelor în care se pot manifesta consecinţele unui accident major, denumite în continuare zone de impact, din jurul amplasamentelor care se încadrează în prevederile Legii nr. 59/2016 se fac de către operatorii ce exploatează sau deţin amplasamentele în cauză, în baza analizei de risc care este cuprinsă în documentaţiile specifice – Politica de prevenire a accidentelor majore, Raportul de securitate, Planul de urgenţă internă – transmise autorităţilor competente de la nivel judeţean.

(2) Zonele de impact se stabilesc în funcţie de următoarele efecte specifice asupra populaţiei:

a) mortalitate ridicată;

b) prag de mortalitate;

c) vătămări ireversibile pentru populaţia afectată;

d) vătămări reversibile pentru populaţia afectată.

(3) Valorile-prag pentru efectele specifice asupra populaţiei sunt cele stabilite în anexa nr. 2 la prezenta metodologie.

(4) Pentru determinarea zonelor de impact ale unul accident major, operatorul identifică în analiza de risc scenarii de accidente majore care să conducă la pierdere de conţinut și consecinţe asupra omului, mediului sau proprietăţii şi calculează frecvenţele de apariţie a acestora.

(5) Frecvenţele considerate prag de siguranţă sunt:

a) 10^-3 evenimente/an – frecvenţa maxim admisă pentru un scenariu de accident;

b) 10^-6 evenimente/an – frecvenţa minimă pentru care se iau în considerare scenarii de accident.

Pentru reprezentarea grafică a zonelor de impact operatorul aplică următorul algoritm:

a) selectează toate scenariile cu efecte în afara amplasamentului identificate în analiza de risc;

b) întocmeşte un tabel care cuprinde: tipul evenimentului, substanţa periculoasă implicată, locul de manifestare a evenimentului, frecvenţa de manifestare, dimensiunea zonelor de impact;

c) transpune pe planul topocadastral vectorial al zonei în sistem naţional de proiecţie STEREO 70 la o scară cuprinsă între 1:2.000 şi 1:20.000, în funcţie de caz, zonele de impact luate în considerare la lit. b);

d) transmite harta în format electronic, în format GIS şi pe hârtie, printr-o adresă de înaintare, inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dealul Spirii” Bucureşti-Ilfov, denumite în continuare ISU, planul topocadastral vectorial cu distribuţia zonelor de impact din jurul amplasamentului, obţinut conform lit. c).

(1) În vederea integrării distanţelor adecvate faţă de sursele potenţiale de risc în cadrul planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, planurile topocadastrale vectoriale cu distribuţia zonelor de impact sunt transmise, de către ISU, structurilor responsabile cu amenajarea teritoriului şi urbanismul din cadrul administraţiilor publice locale de la nivel judeţean şi de la nivelul municipiilor, oraşelor și comunelor, după caz, precum și celorlalte autorităţi competente de la nivel judeţean.

(2) Structurile responsabile cu amenajarea teritoriului şi urbanismul, organizate conform legii la nivelul administraţiei publice locale, pun la dispoziţia proiectanţilor şi elaboratorilor de documentaţii de amenajare a teritoriului și de urbanism planurile topocadastrale vectoriale cu distribuţia zonelor de impact din jurul amplasamentelor care se încadrează în prevederile Legii nr. 59/2016.

Elementele teritoriale vulnerabile se identifică în funcţie de nevoia de a asigura un nivel minim de siguranţă pentru populaţie, pentru activităţile economice, infrastructură și mediu, ţinându-se seama de prevederile documentaţiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism și de concluziile studiilor pentru protecţia mediului, definite conform legislaţiei specifice.

Pentru evaluarea vulnerabilităţii din vecinătatea unul amplasament se stabilesc categorii de construcţii şi zone funcţionale în funcţie de modul de utilizare a terenurilor şi a construcţiilor, astfel:

1. tip A: – industrie şi depozitare;

2. tip B: a) zone funcţionale – industrie şi depozitare, spaţii verzi, transporturi cu excepţia aeroporturilor, autostrăzilor, drumurilor expres, gospodărie comunală, destinaţie specială, echipamente tehnice majore;

b) construcţii – amenajări sportive şi de agrement cu o capacitate mai mică de 100 de persoane, gări, noduri intermodale, staţii de transport public cu flux mai mic de (în cadrul cărora se înregistrează un număr de) 100 de persoane/oră;

3. tip C: a) zone funcţionale – rezidenţiale cu regim scăzut de înălţime (maxim P+2), zone industriale şi depozitare, spaţii verzi, transporturi, gospodărie comunală, destinaţie specială, echipamente tehnice majore;

b) construcţii – comerciale cu capacitate mai mică de 1.000 persoane, de învăţământ, de cult, de cultură, de sănătate – spitale cu capacitate mai mică 25 de paturi sau de 100 de persoane, amenajări sportive, de agrement şi turism cu capacitate mai mică de 1.000 de persoane, gări, noduri intermodale, staţii de transport public cu flux mai mic de 1.000 de persoane/oră;

4. tip D: a) toate categoriile de zone funcţionale şi toate categoriile de construcţii;

b) zone protejate;

c) arii naturale protejate.