În Monitorul Oficial nr. 154 din 1 martie a.c. a fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2017 privind asistenţa medicală comunitară. Documentul are ca scop reglementarea asistenţei medicale comunitare la nivelul comunelor, al oraşelor, al municipiilor şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea centrelor comunitare integrate, în vederea facilitării şi îmbunătăţirii accesului populaţiei şi, în special, al grupurilor vulnerabile la servicii de sănătate, integrate la nivelul comunităţilor cu serviciile sociale şi educaţionale.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1.

Prezenta ordonanţă de urgenţă are ca scop reglementarea asistenţei medicale comunitare la nivelul comunelor, al oraşelor, al municipiilor şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea centrelor comunitare integrate, în vederea facilitării şi îmbunătăţirii accesului populaţiei şi, în special, al grupurilor vulnerabile la servicii de sănătate, integrate la nivelul comunităţilor cu serviciile sociale şi educaţionale.

Art. 2.

Asistenţa medicală comunitară se realizează pe baza nevoilor medico-sociale identificate prin catagrafia populaţiei aparţinând grupurilor vulnerabile din comunităţi, fiind în concordanţă cu politicile şi strategiile guvernamentale, precum şi cu cele ale autorităţilor administraţiei publice locale.

Art. 3.

(1) Asistenţa medicală comunitară cuprinde ansamblul de programe, servicii de sănătate şi acţiuni de sănătate publică furnizate la nivelul comunităţilor cu scopul creşterii accesului populaţiei şi, în special, al grupurilor vulnerabile, inclusiv a celor de etnie romă, la servicii de sănătate, în special la cele centrate pe prevenire.

(2) Scopul asistenţei medicale comunitare constă în îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei prin asigurarea echitabilă a accesului la servicii de sănătate a tuturor persoanelor din fiecare comunitate, indiferent de statutul socioeconomic, nivelul de educaţie, amplasarea acesteia în mediul rural sau urban sau de distanţa faţă de furnizorul de servicii medicale.

Art. 4.

(1) Autorităţile administraţiei publice locale sunt responsabile de asigurarea de servicii de asistenţă medicală comunitară a populaţiei, în special a persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile din punct de vedere medical, economic sau social, în condiţiile legii şi în limitele resurselor umane şi financiare existente.

(2) Personalul care prestează activităţi de asistenţă medicală comunitară lucrează în colaborare cu personalul din cabinetele medicilor de familie, cu personalul din cadrul serviciului public de asistenţă socială, cu personalul centrului comunitar integrat şi cu alţi furnizori de servicii de sănătate, sociale, educaţionale, inclusiv cu organizaţii neguvernamentale care furnizează servicii de profil.

(3) Modalităţile de colaborare dintre furnizorii de servicii prevăzuţi la alin. (2) sunt stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

CAPITOLUL II

Obiectivele, activităţile si beneficiarii serviciilor de asistenţă medicală comunitară

Art. 5.

Obiectivele asistenţei medicale comunitare sunt următoarele:

  1. a) identificarea activă, în colaborare cu serviciul public de asistenţă socială, a problemelor medico-sociale ale comunităţii şi, în special, ale persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile;
  2. b) facilitarea accesului populaţiei, în special al persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile, la servicii de sănătate şi sociale;
  3. c) promovarea unor atitudini şi comportamente favorabile unui stil de viaţă sănătos, inclusiv prin acţiuni de educaţie pentru sănătate în comunitate;
  4. d) participarea la implementarea de programe, proiecte, acţiuni şi intervenţii de sănătate publică adaptate nevoilor comunităţii, în special persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile;
  5. e) furnizarea de servicii de sănătate în limita competenţelor profesionale legale ale personalului cu atribuţii în domeniu.

Art. 6.

Activităţile desfăşurate în domeniul asistenţei medicale comunitare de către personalele care au atribuţii legale în acest domeniu, în vederea realizării obiectivelor prevăzute la art. 5, sunt următoarele:

  1. a) identificarea în cadrul comunităţii a persoanelor şi a grupurilor vulnerabile din punct de vedere medical, social sau al sărăciei, respectiv a factorilor de risc pentru sănătatea acestora şi evaluarea, respectiv determinarea nevoilor de servicii de sănătate ale acestora;
  2. b) desfăşurarea de programe şi acţiuni destinate protejării sănătăţii, promovării sănătăţii şi în directă legătură cu determinanţi ai stării de sănătate, respectiv stil de viaţă, condiţii de mediu fizic şi social, acces la servicii de sănătate şi efectuarea de activităţi de educaţie pentru sănătate în vederea adoptării unui stil de viaţă sănătos;
  3. c) furnizarea de servicii de profilaxie primară şi secundară către membrii comunităţii, în special către persoanele aparţinând grupurilor vulnerabile din punct de vedere medical sau social;
  4. d) participarea la desfăşurarea diferitelor acţiuni colective de pe teritoriul comunităţii: vaccinări, programe de screening populaţional şi implementarea programelor naţionale de sănătate, inclusiv mobilizarea populaţiei pentru participarea la programele de vaccinări şi controalele medicale profilactice;
  5. e) semnalarea medicului de familie a cazurilor suspecte de boli transmisibile constatate cu ocazia activităţilor în teren şi participarea la aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a eventualelor focare de infecţii;
  6. f) identificarea persoanelor neînscrise pe listele medicilor de familie şi transmiterea informaţiilor despre acestea către medicul de familie, cu precădere a copiilor şi a gravidelor, în scopul obţinerii calităţii de asigurat de sănătate şi a asigurării accesului acestora la servicii medicale;
  7. g) supravegherea în mod activ a stării de sănătate a sugarului şi a copilului mic şi promovarea alăptării şi practicilor corecte de nutriţie; efectuarea de vizite la domiciliul sugarilor cu risc medical sau social şi urmărirea aplicării măsurilor terapeutice recomandate de medic;
  8. h) identificarea, urmărirea şi supravegherea medicală a gravidelor cu risc medical sau social în colaborare cu medicul de familie şi cu asistenta medicală a acestuia, prin efectuarea de vizite periodice la domiciliul gravidelor şi al lăuzelor;
  9. i) identificarea femeilor de vârstă fertilă vulnerabile din punct de vedere medical, social sau al sărăciei şi informarea acestora despre serviciile de planificare familială şi contracepţie, precum şi asigurarea suportului de a accesa aceste servicii;
  10. j) monitorizarea şi supravegherea în mod activ a bolnavilor din evidenţa specială, respectiv evidenţa privind tuberculoza, HIV/SIDA, boli rare, prematuri, anemici, persoane cu tulburări mintale şi de comportament, consumatori de substanţe psihotrope, alte categorii de persoane supuse riscului sau cu afecţiuni medicale înscrise în registre şi evidenţe speciale;
  11. k) efectuarea de vizite la domiciliu pentru asistenţa medicală a pacientului cronic sau în stare de dependenţă şi a vârstnicului, în special a vârstnicului singur, complementar asistenţei medicale primare, secundare şi terţiare;
  12. l) consilierea medicală şi socială, în limita competenţelor profesionale legale;
  13. m) furnizarea de servicii de asistenţă medicală de urgenţă în limita competenţelor profesionale legale;
  14. n) direcţionarea persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile către serviciile medicale şi sociale şi monitorizarea accesului acestora;
  15. o) organizarea şi desfăşurarea de acţiuni în comun cu serviciile sociale din primărie şi personal din alte structuri de la nivel local sau judeţean, în cazul problemelor sociale care pot afecta starea de sănătate sau accesul la servicii medicale ale persoanei vulnerabile;
  16. p) identificarea şi notificarea autorităţilor competente a cazurilor de violenţă domestică, a cazurilor de abuz, a persoanelor cu handicap, a altor situaţii care necesită intervenţia altor servicii decât cele care sunt de competenţa asistenţei medicale comunitare;
  17. q) colaborarea cu alte instituţii şi organizaţii, inclusiv cu organizaţii neguvernamentale pentru realizarea de programe, proiecte şi acţiuni care se adresează persoanelor sau grupurilor vulnerabile din punct de vedere medical, economic sau social;
  18. r) alte activităţi, servicii şi acţiuni de sănătate publică adaptate nevoilor specifice ale comunităţii şi persoanelor din comunitate aparţinând grupurilor vulnerabile;
  19. s) întocmirea evidenţelor şi documentelor utilizate în exercitarea activităţii, cu respectarea normelor eticii profesionale şi păstrării confidenţialităţii în exercitarea profesiei.

Art. 7.

(1) Beneficiarii serviciilor de asistenţă medicală comunitară sunt membrii comunităţii, cu precădere persoanele vulnerabile din punct de vedere medical sau social, cu accent pe populaţia din mediul rural şi grupurile vulnerabile, inclusiv cele de etnie romă.

(2) Categoriile de persoane vulnerabile sunt persoanele care se găsesc în următoarele situaţii:

  1. a) nivel economic sub pragul sărăciei;
  2. b) şomaj;
  3. c) nivel de educaţie scăzut;
  4. d) dizabilitate;
  5. e) boli cronice;
  6. f) boli aflate în faze terminale, care necesită tratamente paliative;
  7. g) graviditate;
  8. h) vârsta a treia;
  9. i) vârstă sub 18 ani;
  10. j) fac parte din familii monoparentale;
  11. k) risc de excluziune socială;
  12. l) alte categorii identificate ca vulnerabile din punct de vedere medical sau social de la nivelul comunităţii.

(3) Persoana vulnerabilă din punct de vedere medical este persoana supusă riscului de a suferi afectări ale stării de sănătate prin acţiunea unor determinanţi biologici, de mediu fizic, social şi economic, comportamentali sau care ţin de serviciile de sănătate sau ca urmare a probabilităţii crescute de a dezvolta anumite boli sau stări patologice, ca urmare a unor caracteristici personale ce ţin de vârstă, stare de dizabilitate sau de alte situaţii fiziologice.

(4) Persoanele aparţinând grupurilor vulnerabile din punct de vedere social sunt cele prevăzute la art. 6 lit. p) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL III

Furnizarea şi organizarea serviciilor de asistenţă medicală comunitară

Art. 8.

(1) Furnizarea serviciilor de asistenţă medicală comunitară se poate face prin:

  1. a) serviciul public de asistenţă socială, înfiinţat potrivit secţiunii a 3-a „Organizarea şi administrarea serviciilor sociale” din capitolul III „Sistemul de servicii sociale” din Legea nr. 292/2011, cu modificările ulterioare;
  2. b) compartimentul de asistenţă medicală comunitară din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale;
  3. c) centre comunitare integrate înfiinţate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale;
  4. d) aparatul de specialitate al primarului.

(2) Îndeplinirea serviciilor şi activităţilor de asistenţă medicală comunitară prevăzute la art. 6 se realizează de către următoarele categorii profesionale, în limita competenţelor:

  1. a) asistenţi medicali comunitari;
  2. b) mediatori sanitari, în funcţie de specificul comunităţii.

(3) Atribuţiile categoriilor profesionale prevăzute la alin. (2) prin care se realizează activităţile prevăzute la art. 6 se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 9.

(1) Categoriile profesionale prevăzute la art. 8 alin. (2) funcţionează la nivelul unităţilor/subdiviziunilor unităţilor administrativ-teritoriale, având statutul de personal contractual, în cadrul serviciului public de asistenţă socială înfiinţat potrivit Legii nr. 292/2011, cu modificările ulterioare, în cadrul compartimentului de asistenţă medicală comunitară sau în aparatul de specialitate al primarului.

(2) Condiţiile generale de ocupare a posturilor de către categoriile profesionale prevăzute la art. 8 alin. (2) sunt cele prevăzute în Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Condiţiile specifice de ocupare a posturilor de către categoriile profesionale prevăzute la art. 8 alin. (2) sunt cele prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(4) Numărul de personal din cadrul serviciului public de asistenţă socială se stabileşte ţinând seama de prevederile art. 6 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, neintrând în numărul maxim de posturi stabilit pentru fiecare unitate/subdiviziune administrativ-teritorială, potrivit legii.

Art. 10.

Serviciile de asistenţă medicală comunitară pot fi asigurate prin personalul de specialitate prevăzut la art. 8 alin. (2), angajat în cadrul structurilor prevăzute la art. 8 alin. (1).