Completarea unor acte normative în domeniul culturii

Având în vedere dificultățile cu care se confruntă operatorii culturali care desfășoară programe, proiecte și acțiuni culturale finanțate din fonduri publice, ca urmare a necorelării actelor normative cu aplicare generală în domeniul bugetar cu cele cu caracter special și cu principiile de organizare și desfășurare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale,

având în vedere limitările instrumentelor juridice pe care le au la dispoziție operatorii culturali, limitări care au condus la finalul stagiunii 2015/2016, în mod extrem și nemaiîntâlnit, la împrejurarea extraordinară a anulării mai multor proiecte culturale, generând prejudicii materiale,

constatând că aceste împrejurări extraordinare au făcut obiectul unor reacții critice în spațiul public din țară și străinătate, ceea ce a cauzat în ultimele luni inclusiv prejudicii de imagine, evocându-se decalajul dintre instrumentele administrației culturale, pe de o parte, și potențialul produselor artistice din România, pe de altă parte, acestea din urmă ajungând însă să fie afectate, în perioada din urmă, de precaritatea mecanismelor avute la dispoziție pentru rezolvarea aspectelor semnalate, împrejurare ce continuă să producă prejudicii pentru România în situația necorectării normative urgente a mecanismelor menționate,

văzând că formele de contractualizare din cadrul instituțiilor de spectacole sau concerte sunt insuficient de clar reglementate, prin raportare la unele modificări recente ale legislației, ceea ce a permis, de la începutul anului 2016, interpretări diferite la nivelul acestor instituții, precum și la nivelul unor autorități cu atribuții de control, interpretări a căror contradictorialitate atestă faptul că managementul acestor instituții este în mod continuu expus la adoptarea unei conduite riscante, ce poate fi considerată oricând potențial culpabilă, ceea ce constituie o împrejurare care nu poate fi lăsată să subziste, întrucât ar genera pe termen scurt și mediu nu doar situații cu potențial litigios, ci și suspendarea sau anularea altor proiecte ori acțiuni culturale, dintre care unele sunt deja în pregătire,

ținând cont că insuficiențele semnalate sunt în pericol să afecteze cu caracter imediat programe/proiecte culturale de anvergură din toamna anului 2016, dintre care unele cu participare internațională, ceea ce, în absența unor măsuri urgente, ar prejudicia credibilitatea operatorilor culturali din România pe plan internațional,

văzând că recenta modificare a unor principii de organizare bugetară, mai ales prin instituirea în 2016 a obligativității raportărilor electronice, vine în contradicție cu impredictibilitatea defalcării devizelor proiectelor și acțiunilor culturale pe tipuri de cheltuieli la nivelul unui întreg exercițiu bugetar, ceea ce generează blocaje atunci când, în relația operatorilor culturali cu ordonatorii principali de credite din cadrul autorităților finanțatoare, aceștia nu aprobă rectificările bugetare între articole ori de câte ori se adoptă un nou deviz de proiect, acest blocaj punând în pericol desfășurarea unor programe/proiecte/acțiuni culturale și în viitor,

văzând că subzistă în situația normativă de după anul 2015, în acte normative de nivel egal, definiții diferite ale acelorași concepte, concepte care au relevanță și în legislația din domeniul cultural, ceea ce supune actele juridice care se încheie în temeiul acestor norme unei impredictibilități evidente, supunând părțile contractante – deopotrivă operatori culturali și autorități finanțatoare – riscului anulării unor contracte aflate în executare, în funcție de definiția legală aleasă pentru interpretarea contractului, lacună ce impune o corelare a definițiilor,

urmărind riscul blocajelor la nivelul sesiunilor de finanțare de proiecte culturale pe care le desfășoară în lunile următoare Administrația Fondului Cultural Național, ca urmare a faptului că este afectată exercitarea prerogativei decizionale a Consiliului acestei instituții, întrucât în acest Consiliu au fost numiți membri care au domiciliul în afara municipiului București, fără ca să existe temei legal pentru decontarea cheltuielilor de deplasare a acestora, situație ce nu a fost prevăzută în ipoteza normativă actuală, fapt de natură să genereze blocarea sesiunilor de finanțare a Administrației în viitorul imediat,

constatând lipsa cadrului legal specific pentru situațiile în care programele, proiectele și acțiunile culturale reclamă recurgerea la instrumente care sunt impredictibile prin însăși natura domeniului, presupunând deopotrivă o maximă celeritate, și, în mod corespondent, prerogative care să poată fi articulate în mod flexibil și în concordanță cu specificul activității culturale,

totodată, observând că necorelările normative au adus atingere actului cultural pe plan național, fie prin blocaje instituționale, fie prin imposibilitatea desfășurării corespunzătoare a unor programe, proiecte și acțiuni culturale de anvergură națională ori în cadrul unor parteneriate culturale internaționale, fapt care, dacă ar rămâne necorectat, ar continua să producă pe termen mediu și lung prejudicii materiale și de imagine pentru România,

având în vedere că lipsa explicitării unor situații de strictă aplicare domeniului cultural a condus la interpretări neunitare, străine de natura și de specificul domeniului cultural, generând înmulțirea situațiilor litigioase,

luând în considerare necesitatea ca durata raporturilor juridice pe care le încheie instituțiile publice de spectacole sau concerte, inclusiv cea a raporturilor de muncă, să poată fi adaptată principiului organizării pe programe și proiecte a activității acestor instituții, principiu consfințit deja prin alte legi, ceea ce impune ca în aceste instituții, datorită specificului activității, să poată fi încheiate contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată, fără impunerea normativă a vreunei preferințe pentru oricare dintre aceste durate, în scopul de a se permite în aceste instituții ca ponderea contractelor individuale de muncă încheiate pe perioadă determinată să o poată depăși pe cea a contractelor individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată,

constatându-se că păstrarea unor prevederi legale neclare și contradictorii în privința organizării și desfășurării programelor, proiectelor și acțiunilor culturale este de natură să reducă interesul și inițiativa operatorilor și a instituțiilor publice de cultură cu privire la dezvoltarea acestor programe, ceea ce generează scăderea ofertei culturale în ansamblul ei,

ținând cont de faptul că, în lipsa acestor măsuri legislative luate în regim de urgență, există pericolul păstrării blocajului la nivelul instituțiilor publice de cultură, a căror persistență afectează accesul la cultură, continuând totodată să cauzeze, după cum s-a arătat, prejudicii de ordin material și moral,

neadoptarea măsurilor propuse prin ordonanța de urgență va genera efecte negative, concretizate în subfinanțarea actului cultural și în lipsa de eficiență a unor mecanisme administrative de la nivelul instituțiilor de spectacole și de concerte,

interesul general vizează asigurarea accesului la actul de cultură, drept consacrat de Constituție, nerespectarea lui impunând o abordare normativă care să ia în considerare principiile de organizare a activității culturale în congruență cu practica la nivel european,

în considerarea faptului că aspectele mai sus menționate constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunându-se adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.