Aprobarea Normelor tehnice de autorizare a magaziilor și a perimetrelor pentru depozitare temporară

Prezentele norme tehnice stabilesc procedurile aplicabile la autorizarea magaziilor și a perimetrelor de depozitare temporară pe teritoriul vamal al României.

(1) În sensul prezentelor norme tehnice, depozitarea temporară semnifică depozitarea temporară a mărfurilor necomunitare sub supraveghere vamală în intervalul dintre prezentarea acestora în vamă și atribuirea unei destinații vamale pentru acestea.

(2) Magaziile și perimetrele pentru depozitare temporară sunt locuri aprobate de autoritatea vamală, destinate să primească mărfuri necomunitare care fac obiectul unei declarații sumare de depozitare temporară și cărora operatorul trebuie să le atribuie o destinație vamală.

(3) Termenul de depozitare este, potrivit art. 49 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, stabilit la 45 de zile, în cazul mărfurilor transportate pe cale maritimă, sau la 20 de zile, în cazul mărfurilor transportate pe orice altă cale decât maritimă.

(4) Cu toate acestea, autoritatea vamală poate aproba, în cazuri justificate, prelungirea acestor termene, fără a depăși nevoile reale justificate de împrejurări.

1) O autorizație pentru o magazie sau perimetru pentru depozitare temporară poate fi solicitată de comisionarii în vamă, casele de expediții, deținătorii de antrepozit vamal, companiile de transport implicate în circulația mărfurilor necomunitare sau de orice persoană care derulează operațiuni legate de importul sau exportul mărfurilor.

(2) Autoritatea vamală autorizează depozitele aparținând operatorilor economici care îndeplinesc următoarele cerințe:

a) sunt stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii Europene;

b) constituie o garanție în contul biroului vamal în a cărui rază de competență teritorială își vor desfășura activitatea potrivit prevederilor art. 189-200 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, a cărei valoare de referință corespunde cuantumului drepturilor vamale potențiale care s-ar putea naște cu privire la mărfurile depozitate de operatorul economic pe o perioadă de cel puțin o săptămână, fiind stabilită de biroul vamal împreună cu operatorul economic, luându-se în calcul taxele vamale cele mai ridicate aferente acestor mărfuri. Modul de constituire a garanției se va face în formele acceptate de către autoritatea vamală. Controlul garanției depuse la autorizare se va efectua periodic de către compartimentul de specialitate din cadrul biroului vamal, în funcție de numărul și frecvența operațiunilor de depozitare, cel puțin o dată pe an;

c) au organizate evidențe care permit autorității vamale verificarea eficientă a operațiunilor vamale, în conformitate cu prevederile alin. (3) și ale art. 5 alin. (3);

d) dispun de infrastructura informatică adecvată organizării evidențelor: calculator, imprimantă, conexiune la internet etc.;

e) au incluse în obiectul de activitate operațiuni de depozitare;

f) dispun de echipamentele necesare descărcării, încărcării, manipulării, ambalării, dezambalării și prezentării mărfurilor în vederea efectuării controlului vamal, precum și de personal specializat pentru efectuarea acestor operațiuni;

g) construcția sau perimetrul deținut îndeplinește condițiile enunțate la art. 4.

(3) Orice modificare intervenită în datele avute în vedere la acordarea autorizației va fi adusă la cunoștința biroului vamal competent, în scris, în termen de 3 zile de la producerea ei. Pe baza acestor date, atunci când este cazul, biroul vamal reverifică îndeplinirea condițiilor de autorizare și ia măsurile care se impun.

(4) Titularii autorizațiilor pentru magaziile sau perimetrele de depozitare temporară au obligația de a ține evidența mărfurilor intrate/ieșite în/din depozit/perimetru.

Pentru a putea fi autorizată ca magazie sau perimetru de depozitare temporară, construcția sau suprafața în cauză trebuie să respecte următoarele cerințe:

a) să fie localizată în raza de competență teritorială a unui birou vamal de frontieră sau de interior, pentru a permite supravegherea vamală fără a trebui să fie introduse măsuri administrative disproporționate față de nevoile economice respective;

b) construcția sau perimetrul să permită scoaterea sau introducerea de mărfuri numai prin deschideri care pot fi încuiate. În cazul în care este vorba de o construcție, aceasta trebuie să fie realizată din materiale care rezistă la tentativele de acces ilegal și oferă o protecție intruziunilor ilegale, suficient de solidă pentru a nu permite spargerea pereților, podelelor sau acoperișului fără a lăsa urme de efracție;

c) să asigure mijloace sigure de acces la mărfuri;

d) să fie dotată cu instalații adecvate pentru depozitarea, descărcarea și/sau încărcarea, examinarea și vămuirea mărfurilor și pentru examinarea vehiculelor;

e) să permită accesul autorității vamale la sediul aprobat, în orice moment, într-un timp rezonabil;

f) să existe incinte separate pentru a asigura bunurile de valoare sau cu risc ridicat de fraudă și pentru a asigura deținerea de orice mărfuri interzise sau reținute în vederea confiscării, care pot fi găsite într-un transport la sosirea la locul de depozitare;

g) să se asigure că toate mărfurile ce pot afecta siguranța și sănătatea populației sunt marcate clar și sunt separate de alte mărfuri din incinta aprobată.

(1) Autorizarea magaziei sau a perimetrului pentru depozitare temporară este condiționată de aprobarea prealabilă a evidenței operative a mărfurilor de către biroul vamal competent, care să permită supravegherea exploatării spațiilor de depozitare temporară, în special în ceea ce privește identificarea mărfurilor depozitate, statutul vamal și circulația mărfurilor.

(2) Mărfurile depozitate au statut de „mărfuri în depozit temporar” până la atribuirea unei noi destinații vamale.

(3) Evidența operativă a mărfurilor cuprinde cel puțin următoarele informații:

a) informații privind numărul și data declarației sumare de intrare, destinația vamală acordată, numărul de înregistrare din Registrul de evidență a mărfurilor la intrare;

b) denumirea comercială a mărfurilor și cantitatea acestora, pentru a permite identificarea lor;

c) numărul, felul, mărcile coletelor sau mărcile de identificare a containerelor;

d) informații care fac posibilă monitorizarea permanentă a mărfurilor, respectiv localizarea mărfurilor în cadrul magaziei de depozitare temporară;

e) informații de referință ale documentelor de transport și/sau facturile care au însoțit mărfurile la intrarea în magazie/perimetrul de depozitare;

f) informații privind dovada de origine sau proveniența mărfurilor, informații privind mărfurile cu statut comunitar depozitate;

g) informații despre mărfurile care urmează să fie supuse examinării în conformitate cu prevederile art. 187a din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar;

h) informații de referință ale documentelor de transport și/sau facturile care au însoțit mărfurile la scoaterea din magazie/perimetrul de depozitare și informații privind destinația mărfurilor.

(4) Evidența poate fi ținută manual sau prin mijloace informatice.

(5) Evidența operativă se prezintă la solicitarea biroului vamal de supraveghere. De asemenea, documentele la care se face referire în cadrul evidenței operative se păstrează împreună cu aceasta și se prezintă la orice solicitare a biroului vamal de supraveghere.

(1) Pentru mărfurile aflate în depozit temporar, garanția trebuie să corespundă unui procent de 100% din cuantumul drepturilor de import.

(2) Garanția se constituie în favoarea biroului vamal la care este depusă declarația sumară de depozitare temporară.

(1) Modelul cererii de autorizare pentru magazia sau perimetrul de depozitare temporară este prevăzut în anexa nr. 1.

(2) Cererea se completează conform instrucțiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 2 și se depune de către solicitant la autoritatea vamală competentă, împreună cu următoarele documente necesare pentru obținerea autorizației:

a) certificatul de înregistrare a societății eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului, în copie;

b) copia actului constitutiv al societății, cu modificările și completările ulterioare, după caz;

c) certificatul de atestare fiscală și cazierul fiscal, eliberate de autoritatea fiscală competentă;

d) documente care atestă îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. e) și f);

e) schița magaziei sau a perimetrului pentru care se solicită autorizarea;

f) modelul de evidențe operative, aprobat de biroul vamal de supraveghere;

g) documentul care atestă constituirea garanției prevăzute la art. 6.

(1) Cererea de autorizare pentru magazia sau perimetrul de depozitare temporară se depune la direcția regională vamală în a cărei rază de competență se află spațiul/spațiile de depozitare.

(2) În cazul în care solicitantul are mai multe spații de depozitare, aflate în competența teritorială a mai multor direcții regionale vamale, acesta depune cereri diferite la fiecare direcție regională vamală.

Când direcția regională vamală consideră că informațiile ce figurează în cererea de autorizare sunt insuficiente, poate cere solicitantului să comunice date suplimentare.