Decizia Î.C.C.J. nr. 26/2015. Interpretarea art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă a dispus, prin Încheierea pronunțată în data de 31 martie 2015, în Dosarul nr. 10/118/2014, aflat pe rolul acestei instanțe, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dezlege următoarea chestiune de drept: dacă pentru stabilirea majorării cuantumului pensiei de serviciu cuvenite magistraților cu 1% potrivit art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuie avută în vedere numai vechimea în funcția de judecător și procuror atât pentru îndeplinirea condiției vechimii de 25 de ani, cât și pentru vechimea care depășește această limită sau poate fi avută în vedere în acest scop și vechimea în alte funcții de specialitate juridică asimilată cu vechimea în magistratură în conformitate cu art. 82 alin. (2) și art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

II. Expunerea succintă a procesului

2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța – Secția I civilă, la data de 6 ianuarie 2014, cu nr. 10/118/2014, reclamantul C.D. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 347.178 din 22 august 2013, emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând desființarea deciziei atacate și emiterea unei noi decizii, conformă dispozițiilor legale.

3. În motivarea cererii a arătat că are o vechime în magistratură de 38 de ani, stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, din care 14 ani în funcția de procuror și 24 de ani vechime ca avocat, asimilată vechimii în magistratură, că a obținut o pensie de serviciu în conformitate cu Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cuantum de 80% din baza de calcul, după împlinirea vârstei de 60 de ani, și, de aceea, consideră că ar trebui să i se acorde o majorare a pensiei cu 13% aplicată la baza de calcul, respectiv câte 1% pentru fiecare an cu care depășește vechimea în magistratură de 25 de ani.

4. Prin Sentința civilă nr. 1.712 din 22 iulie 2014, Tribunalul Constanța – Secția I civilă a respins acțiunea ca nefondată, reținând că temeiul juridic al cererii de pensionare a reclamantului îl constituie dispozițiile art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, că alin. (4) al acestui articol raportează vechimea în magistratură la alin. (1), care se referă la perioada în care pensionarul a avut funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, și nu la dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care definesc noțiunea de vechime în magistratură.

5. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, reiterând argumentele din cererea de chemare în judecată.

6. La termenul din 24 martie 2015 reclamantul, prin apărător, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 519-520 din Codul de procedură civilă, pentru a se pronunța printr-o hotărâre, în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: dacă în interpretarea noțiunii de vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cuprinsul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este inclusă și vechimea în funcția de avocat.

III. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

7. Prin Încheierea pronunțată în data de 31 martie 2015 Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele considerente:

a) de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 82 raportat la art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât prevederile legale aplicabile nu sunt clare;

b) problema de drept enunțată este nouă, deoarece, în urma consultării jurisprudenței, nu s-au identificat cauze în care să se fi statuat asupra acestei chestiuni printr-o altă hotărâre;

c) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din datele publice afișate pe portalul de internet al instanței supreme.

IV. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

8. Potrivit încheierii de sesizare, apelantul C.D., prin note de ședință, a solicitat admiterea cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătând că sunt îndeplinite cerințele art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că pricina este soluționată în ultimă de instanță de completul Curții de Apel Constanța, învestit cu judecata apelului; că de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei; că Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat asupra chestiunii de drept respective, care nu face obiectul vreunui recurs în interesul legii și care prezintă caracter de noutate. Făcând istoricul reglementării, apelantul-reclamant a susținut că nu poate fi disociată definiția vechimii în magistratură, prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de conținutul aceleiași noțiuni din cuprinsul art. 82 din același act normativ, că acest lucru rezultă chiar și din modul în care au fost așezate articolele în lege, că nicăieri în textul legii nu s-a făcut vorbire despre vechimea în magistratură decât la capitolul privind pensionarea și că din interpretarea coroborată a textelor de lege rezultă că în vechimea prevăzută de art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este inclusă și perioada în care magistratul a fost avocat. Intimata Casa Județeană de Pensii Constanța nu și-a exprimat punctul de vedere.

9. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, părțile nu și-au exprimat punctul de vedere asupra chestiunii deduse judecății, așa cum prevăd dispozițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă.

V. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

10. Punctul de vedere al completului de judecată învestit cu soluționarea apelului, în Dosarul nr. 10/118/2014 al Curții de Apel Constanța – Secția I civilă, asupra chestiunii de drept pendinte, exprimat prin încheierea de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, este în sensul că prevederile legale aplicabile nu sunt clare. Pe de o parte, art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, asimilează vechimii în magistratură, între altele, și vechimea ca avocat, cum este cazul reclamantului. Pe de altă parte, pentru a aplica majorarea cu 1% a procentului în funcție de care se calculează pensia de serviciu, alin. (4) al art. 82 din același act normativ se referă la vechimea în magistratură prevăzută la alin. (1) și (2) ale aceluiași articol.

11. Or, alin. (2) al art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deși impune în primă teză vechimea „de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi”, în teza a II-a stabilește că la calcularea acestei vechimi se are în vedere și vechimea în alte funcții juridice, inclusiv vechimea în avocatură.

12. Este adevărat însă că alin. (2) al art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se referă la persoanele care se pensionează la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, ceea ce nu este cazul reclamantului.

13. În alin. (1) al art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se referă la pensionarea la împlinirea vârstei de 60 de ani, se face referire la vechimea de cel puțin 25 de ani în funcția de procuror.

14. În condițiile în care însă alin. (4) al art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se referă la „vechimea în magistratură” prevăzută de alin. (1) și (2) din același articol, iar nu la vechimea în funcția de judecător sau procuror, se pune problema dacă adaosul de 1% prevăzut de acest alineat poate fi aplicat raportat la vechimea în magistratură, astfel cum este reglementată de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin asimilarea vechimii în avocatură ca vechime în magistratură și cumularea acesteia cu vechimea în funcția de procuror.

15. Este de remarcat că, în forma sa inițială, alin. (2) al art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevedea că: „(2) Judecătorii și procurorii se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător și procuror.”

16. Posibilitatea ca la calcularea acestei vechimi să se ia în considerare și perioadele în care s-a exercitat profesia de avocat a fost introdusă prin modificarea adusă de art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 97/2008.

17. În forma sa inițială, atât alin. (1), cât și alin. (2) ale art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, făceau referire la vechimea numai în funcția de judecător sau procuror, astfel încât majorarea prevăzută de alin. (4) al aceluiași articol se aplica în mod evident doar pentru depășirea vechimii realizate numai în funcția de judecător sau procuror.

18. Prin completarea alin. (2), completare care nu figurează și în alin. (1) al art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a generat o problemă de interpretare din perspectiva alin. (4) al acestui articol corelat cu art. 86 din același act normativ.

19. Așadar, problema care se pune este dacă se poate acorda majorarea de 1% pentru fiecare an de vechime în magistratură care depășește vechimea de 25 de ani, în condițiile în care această vechime în magistratură este constituită prin cumularea unei vechimi numai în funcția de procuror, mai mică de 25 de ani, cu vechimea în magistratură rezultată din asimilarea vechimii în alte profesii, respectiv în avocatură, cum este cazul de față.

VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

20. Jurisprudența Curții de Apel Cluj Constanța: instanța de sesizare a comunicat că pe rolul instanțelor aflate în circumscripția sa nu au fost identificate alte hotărâri judecătorești pronunțate în materie, cu excepția celei care face obiectul sesizării.

21. Jurisprudența altor instanțe din țară: majoritar, curțile de apel au comunicat că nu au jurisprudență în materia ce face obiectul sesizării; instanțele care au avut pe rol pricini similare au comunicat câte o decizie din care se desprinde concluzia că pentru stabilirea majorării cuantumului pensiei de serviciu cuvenite magistraților cu 1% potrivit art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuie avută în vedere și vechimea în alte funcții de specialitate juridică asimilată cu vechimea în magistratură, conform art. 82 alin. (2) și art. 86 din lege (Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava). În sens contrar s-a depus o singură decizie a Curții de Apel Alba Iulia.

22. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – cauzele având ca obiect contestații împotriva deciziilor emise de casele județene de pensii nu intră în competența materială a instanței supreme.

VII. Jurisprudența Curții Constituționale

23. În urma verificărilor efectuate nu s-au identificat decizii pronunțate de Curtea Constituțională cu privire la textele de lege în discuție, respectiv art. 82 și 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care să vizeze problema dedusă judecății.

VIII. Punctul de vedere teoretic exprimat de specialiștii din cadrul Facultății de Drept – Universitatea din București

24. La data de 10 iunie 2015 a fost depus punctul de vedere formulat de domnul profesor universitar dr. Alexandru Athanasiu și de doamna profesor universitar dr. Ana-Maria Vlăsceanu asupra chestiunii de drept pendinte.

25. În esență, soluția recomandată a fost aceea de admitere a cererii formulate de reclamant pentru considerentul că cei 38 de ani de vechime, dintre care 14 în funcția de procuror și 24 în cea de avocat, s-au realizat în funcțiile și activitățile la care se referă art. 82 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și la care se raportează și dispozițiile art. 82 alin. (4) din aceeași lege.

26. La această soluție converg următoarele concluzii de principiu: accesul la pensia de serviciu reprezintă și o condiție pentru aplicarea art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În alți termeni există o legătură indisolubilă între acordarea pensiei de serviciu și bonificarea de 1% pentru anii în plus de activitate peste cei 25 de ani. Spre deosebire de perioada anterioară adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 97/2008, când exista posibilitatea de a primi pensie de serviciu, dar nu și bonificația de 1% dacă vechimea nu era obținută doar din activitatea de judecător și procuror, în prezent, orice activitate din cele expres prevăzute de art. 82 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care deschid dreptul la pensia de serviciu (desigur, dacă se realizează cerința de minimum 25 de ani), concomitent, în cazul depășirii vechimii de 25 de ani, deschid legal și dau dreptul la majorarea bazei de calcul al pensiei de serviciu.

IX. Raportul asupra chestiunii de drept

27. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat, în principal, că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a instituției juridice privind pronunțarea unei hotărâri prealabile reglementate de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

28. Asupra fondului sesizării, judecătorii-raportori au apreciat că majorarea prevăzută de dispozițiile art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de 1% pentru fiecare an care depășește vechimea minimă de 25 ani se aplică în condițiile în care în calculul vechimii de 25 de ani, ca și pentru vechimea ce depășește această limită se au în vedere și perioadele desfășurate de către beneficiarii pensiei de serviciu în activitățile și funcțiile conexe celor de judecător și procuror, expres prevăzute de art. 82 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi, precum și în exercitarea profesiei de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

29. Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are a analiza dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, față de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă.

30. Potrivit dispozițiilor amintite, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

31. Prin această reglementare, legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează:

– existența unei cauze aflate în curs de judecată;

– instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță;

– cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;

– soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;

– chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă;

– chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

32. Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că aceste condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, în sensul că litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, curtea de apel învestită cu soluționarea apelului urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel învestite să soluționeze cauza.

33. Cât privește condiția ca soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, se reține că și aceasta este îndeplinită, în analiza prezentei chestiuni de drept urmând a fi avute în vedere și dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, chiar dacă titularul sesizării nu le-a indicat expres, dată fiind legătura indisolubilă a acestora cu celelalte texte ce urmează a fi examinate și cu atât mai mult cu cât acestea constituie chiar temeiul de drept indicat în acțiunea pendinte pe rolul Curții de Apel Constanța. De altfel, în considerentele încheierii de sesizare, instanța a făcut trimitere la acest text legal, fiind așadar o simplă eroare materială omiterea lui din dispozitivul încheierii. În consecință, de modul de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 82 alin. (4) raportat la alin. (1) și (2) ale aceluiași articol din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, depinde soluționarea pe fond a cauzei.

34. Este, de asemenea, îndeplinită cerința noutății chestiunii de drept, ce nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

35. Noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci și de una veche, cu condiția însă ca instanța să fie chemată să se pronunțe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată.

36. Prin urmare, caracterul de noutate se pierde, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, iar opiniile jurisprudențiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile.

37. Or, în cauza de față, se constată existența unui număr nesemnificativ de hotărâri judecătorești pronunțate în materie, care nu pot fi privite ca reprezentând o jurisprudență consacrată, de natură a orienta instanțele și a face inutilă intervenția mecanismului de preîntâmpinare a practicii neunitare.

38. În același timp, pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să existe o problemă de drept care să necesite cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept. Or, modificările legislative succesive aduse Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ce nu au fost însoțite de o deplină corelare a prevederilor ce reglementează condițiile de acordare, respectiv de majorare a pensiei de serviciu, au creat reale dificultăți de interpretare a acestor dispoziții legale.

39. Asupra fondului sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată următoarele:

40. Titulara sesizării, respectiv Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă, a solicitat interpretarea și totodată clarificarea modalității de aplicare a dispozițiilor art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind majorarea pensiei de serviciu, prin raportare la dispozițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 din același act normativ, în sensul de a se determina dacă pentru majorarea cuantumului pensiei de serviciu cu procentul de 1% trebuie avută în vedere vechimea în funcția de judecător sau procuror atât pentru îndeplinirea condiției de vechime de 25 de ani, cât și pentru vechimea care depășește această limită ori poate fi avută în vedere în acest scop și vechimea în alte funcții de specialitate juridică asimilate cu vechimea în magistratură, potrivit legii.

41. Așa cum s-a arătat anterior (infra 37), pentru argumentele reținute, în analiza prezentei chestiuni de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

42. Conținutul normelor legale supuse interpretării, în forma în care acestea, de lege lata sunt aplicabile, este următorul:

„Art. 82. – (1) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

(2) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și judecătorul, procurorul financiar și consilierul de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

(3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și judecătorii și procurorii cu o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală în magistratură.

(4) Pentru fiecare an care depășește vechimea în magistratură prevăzută la alin. (1) și (2) la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), fără a o putea depăși.