Aprobarea Normei „Asigurarea creditelor la export pe termen mediu şi lung şi a investiţiilor româneşti de capital în străinătate, în numele şi în contul statului“

(1) Prezenta normă stabileşte termenii şi condiţiile în baza cărora Banca de Export-Import a României EXIMBANK – S.A. (denumită în continuare EximBank) realizează, în numele şi în contul statului, operaţiuni de asigurare a creditelor la export şi a investiţiilor realizate de companii româneşti în străinătate.

(2) În baza prezentei norme EximBank asigură, în numele şi în contul statului, exporturile româneşti de bunuri şi/sau servicii cu plata amânată, realizate într-o perioadă egală cu sau mai mare de 2 ani (care include durata de rambursare şi durata de fabricaţie), precum şi investiţiile româneşti în străinătate. EximBank realizează aceste operaţiuni în limitele competenţelor ce i-au fost stabilite, potrivit reglementărilor în vigoare.

(3) Tipurile de poliţe de asigurare emise de EximBank în numele şi în contul statului şi ale căror mecanisme sunt reglementate de prezenta normă sunt următoarele:

a) poliţa de asigurare a creditului furnizor;

b) poliţa de asigurare a creditului cumpărător;

c) poliţa de asigurare a investiţiilor româneşti de capital în străinătate.

Pentru asigurarea creditelor la export şi a investiţiilor româneşti de capital în străinătate EximBank poate încheia contracte, convenţii, acorduri de reasigurare/coasigurare facultative. Acestea se încheie pe baza aprobării Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări, denumit în continuare C.I.F.G.A.

(1) Sursa de realizare a acestor operaţiuni este, potrivit art. 10 lit. b) din Legea nr. 96/2000, republicată, „Fondul pentru asigurarea şi reasigurarea creditelor de export, a garanţiilor de export, a operaţiunilor de export în leasing şi a investiţiilor româneşti în străinătate, precum şi a activităţilor de dezvoltare a infrastructurii, a utilităţilor de interes public, dezvoltare regională, susţinere a activităţii de cercetare-dezvoltare, protecţia mediului înconjurător, ocupare şi formare a personalului, susţinere şi dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii şi a tranzacţiilor internaţionale“, denumit în continuare Fondul.

(2) Fondul va putea fi angajat în limita maximă de expunere stabilită de către C.I.F.G.A.

În sensul prezentei norme, următorii termeni se definesc după cum urmează:

1.asigurarea creditului la export – instrument financiar specific de susţinere oficială de către stat a exportului de bunuri şi servicii originare din România, care constă în acoperirea riscurilor comerciale, politice şi de forţă majoră aferente creditelor la export;

2.asigurarea investiţiilor de capital în străinătate – instrument financiar specific de susţinere oficială de către stat a investiţiilor de capital realizate de companii româneşti în ţări cu risc politic ridicat, care constă în acoperirea riscurilor politice care împiedică realizarea investiţiei/proiectului de investiţie;

3.asigurat

a) exportatorul român care acordă creditul furnizor în baza unui contract de export;

b) instituţia financiară, consorţiul de instituţii financiare sau reprezentantul legal al consorţiului de instituţii financiare care acordă creditul cumpărător pentru realizarea unui contract de export;

c) persoana juridică română care realizează investiţia de capital în străinătate;

4.beneficiarul investiţiei – compania, asociaţia, parteneriatul sau orice formă de entitate din ţara-gazdă care deţine dreptul de proprietate sau dreptul de a dispune de activele care contribuie la implementarea investiţiei de capital în străinătate;

5.costuri locale – cheltuieli efectuate de exportator în ţara debitorului cu bunurile şi serviciile care sunt necesare fie pentru executarea de către exportator a contractului de export, fie pentru finalizarea proiectului din care face parte contractul de export; în această categorie nu este inclus comisionul plătibil de către exportator agentului său din ţara debitorului;

6.costuri locale eligibile – partea din costurile locale care poate fi luată în calculul sumei asigurate, a cărei valoare nu poate depăşi valoarea avansului;

7.credit cumpărător – împrumutul acordat de o instituţie financiară sau de un consorţiu de instituţii financiare cumpărătorului extern sau băncii acestuia, în scopul plăţii contravalorii bunurilor/serviciilor achiziţionate de la exportatorul român;

8.credit furnizor – finanţarea de către exportator a importatorilor de bunuri/servicii originare din România, prin acceptarea efectuării plăţii de către aceştia la un anumit termen de la livrare (plata pe credit);

9.credit la export – facilitate financiară care permite cumpărătorului extern să achiziţioneze bunuri/servicii de la exportatorul român şi să le achite la un anumit termen de la livrare (plata pe credit). Creditul la export poate avea forma creditului furnizor sau a creditului cumpărător;

10.debitor – cumpărătorul extern (public sau privat) ori garantul acestuia, care are obligaţia de a plăti contravaloarea bunurilor/serviciilor exportate. În cazul asigurării creditului cumpărător, debitorul este Împrumutatul, semnatar al Acordului de credit cumpărător, care poate fi cumpărătorul extern sau banca acestuia;

11.debitor public – orice entitate care reprezintă, sub orice formă, însăşi autoritatea publică şi care nu poate fi declarată insolvabilă din punct de vedere juridic sau administrativ: fie entităţi suverane care acţionează în numele şi cu garanţia statului (ministerul de finanţe, banca centrală, altele asemenea), entităţi publice subordonate (autorităţi regionale, locale sau parastatale), alte instituţii similare;

12.despăgubire – suma pe care o poate plăti EximBank asiguratului în cazul producerii riscului acoperit, rezultată prin aplicarea procentului asigurat la pierderea asigurată;

13.exportator – persoană juridică română, legal constituită, autorizată să desfăşoare activităţi de export, inclusiv comisionarul, contractantul general, subcontractantul, proiectantul general, antreprenorul general angajaţi în realizarea contractului de export;

14.fransiză – partea procentuală din suma asigurată sau din pierderea asigurată care nu este suportată de către EximBank;

15.investiţia de capital în străinătate – orice fel de investiţie de capital (stabilită în conformitate cu reglementările legale în vigoare în ţara-gazdă) realizată pe teritoriul ţării-gazdă, aflată în proprietatea sau sub controlul direct/indirect al asiguratului, care constă în:

a) investiţii directe de capital, cum ar fi: acţiuni sau drepturi de proprietate într-o companie sau entitate cu personalitate juridică; dreptul de a participa la profituri sau câştiguri din lichidarea oricărei companii înfiinţate în parteneriat; drepturi de participaţie la activele unei companii fără personalitate juridică; investiţii de portofoliu, inclusiv participaţii minoritare în companii constituite în parteneriat; acţiuni preferenţiale şi acţiuni ce rezultă din conversia instrumentelor de debit; împrumuturi acordate de investitor pentru beneficiarul investiţiei, unde împrumutul are o maturitate mai mare de 1 an (dacă orice astfel de împrumut are o maturitate mai mare de 1 an, dar mai mică de 3 ani, asigurarea poate fi avută în vedere dacă investitorul a demonstrat un angajament pe termen lung faţă de proiectul de investiţii); alte forme similare stabilite prin lege;

b) investiţii indirecte de capital, care au loc pe o perioadă mai mare de 3 ani şi care depind în mod nemijlocit de producţia, veniturile sau profitul rezultat de pe urma investiţiei, cum ar fi: contracte de împărţire a producţiei; contracte de participare ia profit; contracte de management; acorduri de franciză în care francizorul oferă beneficiarului francizei un pachet de resurse cum ar fi mărci de piaţă, know-how, asistenţă în management; acorduri de licenţă în care cel care oferă licenţa către beneficiarul licenţei oferă şi tehnologia; contracte la cheie în care contractorul este responsabil cu înfiinţarea unei unităţi complete de producţie sau servicii în ţara-gazdă; acorduri de leasing în care finanţatorul/locatorul închiriază bunurile de capital utilizatorului/locatarului şi în care plăţile depind substanţial de producţia, veniturile sau profiturile proiectului de investiţii; obligaţiuni subordonate emise de beneficiarul investiţiei; garanţiile sau alte asemenea titluri acordate de investitor pentru împrumuturi luate de beneficiarul investiţiei; alte forme similare stabilite prin lege;

16.operator economic asociat – orice companie controlată de solicitant în mod direct/indirect sau care controlează solicitantul în mod direct/indirect ori care este direct/indirect controlată de aceeaşi companie care controlează solicitantul.

Situaţia de control poate apărea în următoarele cazuri:

a) compania care controlează altă companie deţine în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în cadrul acesteia (compania controlată), respectiv majoritatea indirectă a drepturilor de vot prin intermediul oricăror altor companii (controlate) ori ca urmare a acordurilor încheiate cu alţi acţionari; sau

b) în cazul în care compania (ce deţine controlul) are dreptul de a numi sau de a revoca membrii organelor de conducere, inclusiv administratorii companiei, directorii executivi şi alte persoane deţinând funcţii similare în cadrul unei companii (controlate); sau

c) mai mult de jumătate din membrii organelor de conducere ale companiei (controlate) fac parte din organele de conducere, incluzând administratorii, directorii executivi şi alte funcţii similare, sau din orice alte organe administrative sau persoane împuternicite ale companiei (ce deţine controlul) ori ale oricărei alte companii asociate acesteia; sau

d) compania (ce deţine controlul) poate avea o influenţă de control (decisivă) asupra conducerii altei companii;

17.perioada de aşteptare – perioada care corespunde duratei stabilite pentru ca riscul acoperit să se materializeze, după expirarea căreia asiguratul poate să solicite despăgubirea;

18.pierdere asigurată – parte din pierderea înregistrată de asigurat ca urmare a producerii riscului acoperit, determinată ca valoare totală sau parţială din suma asigurată, aferentă sumelor datorate şi neachitate de debitor;

19.poliţa de asigurare – contractul încheiat între EximBank şi asigurat, prin care EximBank se obligă să plătească asiguratului, în termenii şi condiţiile stabilite, o parte din pierderea înregistrată de acesta, ca urmare a producerii unui risc asigurat;

20.suma asigurată – valoarea maximă expusă la risc ce poate fi acoperită de EximBank, stabilită prin poliţa de asigurare;

21.sume reţinute pe riscul asiguratului– partea din franşiză care trebuie să fie suportată de către asigurat şi care nu poate fi cedată către un alt asigurător;

22.valoarea bunurilor/serviciilor exportate – contravaloarea bunurilor/serviciile necesare pentru realizarea mărfurilor/serviciilor care fac obiectul unui contract de export, în care se includ, fără a se limita la, cheltuieli cu producerea, livrarea, transportul bunurilor, importurile de completare, plata salariilor etc.;

23.valoarea exportului – valoarea totală a exportului de efectuat, formată din valoarea bunurilor/serviciilor exportate şi valoarea costurilor locale, acolo unde există, în conformitate cu contractul legal încheiat între exportatorul român şi cumpărătorul extern (contract ferm sau contract-cadru însoţit de comenzi confirmate), al cărui obiect constă în exportul de bunuri şi/sau servicii originare din România.