Completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului

Având în vedere că prin Legea nr. 109/2009, România a ratificat Protocolul opţional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984,

luând în considerare că, prin ratificarea Protocolului opţional, România şi-a asumat obligaţia de a înfiinţa, la nivel naţional, Mecanismul naţional de prevenire a torturii în locurile de detenţie în vederea consolidării protecţiei persoanelor private de libertate în locurile de detenţie şi că termenul pentru înfiinţarea acestui mecanism în România a fost de 3 ani de la data ratificării Protocolului opţional, precum şi faptul că statul român a obţinut două prelungiri succesive ale termenului de implementare a Protocolului opţional, astfel încât, în prezent, termenul-limită este august 2014,

ţinând cont de împrejurarea că în anul 2013 a fost aprobat de Guvernul României Memorandumul cuprinzând reafirmarea soluţiei legislative privind preluarea atribuţiilor Mecanismului naţional de prevenire a torturii în locurile de detenţie de către o autoritate independentă deja existentă, şi anume, Avocatul Poporului,

având în vedere că, în aplicarea art. 2 din Legea nr. 109/2009, pentru respectarea Protocolului opţional ratificat, se impune crearea cadrului normativ intern care să asigure funcţionarea Mecanismului naţional de prevenire a torturii în locurile de detenţie, în condiţiile prevăzute de Protocolul opţional,

văzând situaţia extraordinară reprezentată, pe de o parte, de necesitatea îndeplinirii de către România a obligaţiei asumate prin ratificarea în anul 2009 a Protocolului opţional şi, pe de altă parte, de apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor aflate în locuri de detenţie, măsuri de natură a ajuta statul român să evite eventualele critici/recomandări cuprinse în rapoartele Mecanismului de cooperare şi verificare pentru România (MCV), ale Subcomitetului ONU privind prevenirea torturii şi altor pedepse sau tratamente crude (SPT) şi ale Comitetului european pentru prevenirea torturii şi tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante (CTP);

având în vedere că extinderea competenţelor instituţiei Avocatul Poporului în materia contenciosului constituţional, contenciosului administrativ şi a recursului în interesul legii nu a fost însoţită de măsuri concomitente de suplimentare a personalului, situaţie care a condus la un deficit de personal şi, implicit, la încărcarea personalului de specialitate existent cu noi sarcini;

ţinând seama de faptul că la atribuţiile anterioare se adaugă cele specifice Mecanismului naţional de prevenire a torturii în locurile de detenţie, măsurile preconizate prin adoptarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, fiind menite să contribuie la asigurarea funcţionării eficiente a activităţii întregii instituţii pentru realizarea intereselor generale pe care aceasta le ocroteşte, în condiţiile în care activitatea de prevenire a torturii urmează a fi desfăşurată, de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă şi până la 1 ianuarie 2015, de personalul de specialitate existent, în caz contrar, înfiinţarea Mecanismului naţional de prevenire a torturii în locurile de detenţie, neînsoţită de minima suplimentare a personalului şi de reorganizarea structurii instituţiei Avocatul Poporului, ar conduce la perturbarea profundă a activităţii acesteia.

Ţinând seama că situaţia extraordinară şi caracterul urgent al demarării activităţii de prevenire a torturii în locurile de detenţie impun o serie de măsuri pregătitoare menite să asigure constituirea şi funcţionarea structurilor din cadrul instituţiei Avocatul Poporului care efectuează vizitele anunţate sau inopinate în locurile de detenţie, prin îndeplinirea activităţilor specifice Mecanismului de prevenire a torturii în locurile de detenţie de către personalul existent al instituţiei Avocatul Poporului, precum şi prin selectarea specialiştilor, colaboratorilor externi şi a reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale a căror prezenţă în cadrul echipelor de vizitare este absolut necesară,

luând în considerare faptul că implementarea Mecanismului naţional de prevenire a torturii în locurile de detenţie impune autorităţilor române luarea măsurilor necesare pentru asigurarea adoptării de urgenţă a modificărilor Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, în ansamblul său, sub aspectul completării atribuţiilor şi a modului de exercitare a acestora: reconfigurarea structurii organizatorice, suplimentarea adecvată a bugetului instituţiei şi a personalului acesteia atât la nivel central, cât şi la nivel teritorial, precum şi atribuirea unui sediu corespunzător desfăşurării activităţii,

observând că, în cadrul instituţiei Avocatul Poporului, funcţionează de facto o structură care îndeplineşte atribuţiile privind controlul de constituţionalitate, contenciosul administrativ şi recursul în interesul legii. Constituirea Serviciului contencios constituţional, recurs în interesul legii, contencios administrativ şi juridic, analiză acte normative, relaţii externe şi comunicare se impune ca o măsură necesară pentru a delimita sarcinile personalului de specialitate din cadrul instituţiei Avocatul Poporului şi a eficientiza activitatea acesteia, cu atât mai mult cu cât în structura instituţiei va fi integrat un nou domeniu de activitate, cu atribuţii specifice privind prevenirea torturii,

observând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia ordonanţele de urgenţă nu pot afecta instituţiile fundamentale ale statului – cu privire la oricare din componentele care definesc regimul juridic al acestora: structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc., însă pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Referitor la domeniile care pot fi reglementate prin ordonanţă de urgenţă, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit că „se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că «nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale» şi că «nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică». În celelalte domenii prevăzute de text, cum este cazul în speţă, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin“ (Decizia nr. 55/2014, Decizia nr. 94/2011 şi Decizia nr. 1.189/2008). Prin modificările propuse prin prezentul act normativ nu este afectat regimul juridic al instituţiei Avocatul Poporului în înţelesul dezvoltat de jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte structura organizatorică se urmăreşte, în primul rând, integrarea Mecanismului naţional de prevenire a torturii în locurile de detenţie ca domeniu de activitate în cadrul instituţiei Avocatul Poporului şi, în al doilea rând, eficientizarea funcţionării instituţiei în ansamblul ei. Pe cale de consecinţă, toate dispoziţiile prezentului act normativ au efecte pozitive, cum ar fi: pe plan internaţional, se îndeplinesc obligaţiile asumate de România; pe plan intern, contribuie la îmbunătăţirea activităţii instituţiilor care au în subordine locuri de detenţie şi a celor ce constituie locuri de detenţie în sensul Protocolului, şi, respectiv, în domeniul protecţiei drepturilor omului, prin activitatea specifică desfăşurată de Mecanismul naţional de prevenire a torturii în locurile de detenţie,

văzând recomandările cuprinse în Raportul Comisiei Europene împotriva rasismului şi intoleranţei – ECRI, publicat în data de 3 iunie 2014, şi anume: sporirea resurselor disponibile pentru Avocatul Poporului şi luarea măsurilor ca fondurile repartizate Avocatului Poporului să fie suficiente pentru a asigura o mărire a personalului,

ţinând seama de necesitatea ca cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale cu o pondere în unităţile administrativ-teritoriale de peste 20% din numărul locuitorilor să beneficieze efectiv de protecţia drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, prin mijloacele legale aflate la dispoziţia Avocatului Poporului prin Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată,

în considerarea art. 10 pct. 2 din convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, încheiată la Strasbourg, la 1 februarie 1995, ratificată de România prin Legea nr. 33/1995, potrivit căruia „În ariile locuite tradiţional sau în număr substanţial de persoane aparţinând minorităţilor naţionale, dacă aceste persoane solicită acest lucru şi acolo unde această cerere corespunde unei nevoi reale, părţile se vor strădui să asigure, în măsura posibilului, condiţii care să permită folosirea limbii minoritare în raporturile dintre aceste persoane şi autorităţile administrative“ şi în conformitate cu pct. 64 din Raportul explicativ, anexă la Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, potrivit căruia „Această prevedere nu reglementează toate relaţiile dintre indivizii aparţinând unei minorităţi naţionale şi autorităţile publice. Într-adevăr, nu sunt vizate decât autorităţile administrative. Acest din urmă termen trebuie totuşi înţeles în sens larg, ca înglobând, de pildă, instituţia ombudsman-ului“. Or, scopul instituţiei Avocatul Poporului este acela de a media între autorităţile administrative şi cetăţeni, inclusiv cei aparţinând minorităţilor naţionale,

având în vedere necesitatea eliminării riscului nerespectării obligaţiei asumate de România prin ratificarea Protocolului opţional, precum şi cerinţa asigurării funcţionalităţii instituţiei Avocatul Poporului, se impune adoptarea acestor măsuri în regim de urgenţă,

în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.