În Monitorul Oficial nr. 759 din 6 decembrie a.c. a fost publicat Ordinul nr. 119/2013 al Ministerului Apărării Naţionale privind clasificarea, amenajarea, organizarea şi omologarea poligoanelor în Ministerul Apărării Naţionale.


Timp de 10 zile puteti evalua GRATUIT continutul Legalis 2.0 – Legislatie consolidata, Jurisprudenta romaneasca si europeana, Doctrina, Reviste online, Bibliografie.
Afla totul despre cele mai noi module Legalis 2.0: Dreptul UE și CEDO | Drept Public


În extras
CAPITOLUL I

Clasificarea, amenajarea, organizarea şi omologarea poligoanelor

SECŢIUNEA 1

Clasificarea poligoanelor

Art. 1

Ministerul Apărării Naţionale, denumit în continuare M.Ap.N., asigură condiţiile necesare pentru instruirea personalului în împrejurări apropiate de cele ale câmpului de luptă, inclusiv prin folosirea armelor şi dispozitivelor militare, cu muniţie de război, în poligoane special destinate, amenajate, omologate şi autorizate.

Art. 2

(1) Din punctul de vedere al elementului geografic, poligoanele, zonele, raioanele se clasifică în:

a) terestre;

b) maritime;

c) fluviale.

(2) Poligonul terestru reprezintă o suprafaţă de teren cu dimensiuni clar delimitate, aflată în proprietatea publică a statului şi în administrarea M.Ap.N. sau în administrarea ori în proprietatea instituţiilor publice, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale ori a persoanelor fizice sau juridice, cu acordul acestora, pe care pot fi dispuse, după caz, construcţii, echipamente, instalaţii şi/sau amenajări specifice şi care permite utilizarea în siguranţă a armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor.

(3) Poligonul, zona, raionul maritim reprezintă o suprafaţă din luciul de apă al mării cu dimensiuni prestabilite prin puncte de coordonate, dispusă în apele teritoriale şi/sau zona economică exclusivă, care permite utilizarea armelor şi dispozitivelor militare, cu muniţie de război specifică marinei militare, în condiţii de siguranţă.

(4) Poligonul, zona, raionul fluvial reprezintă o suprafaţă din luciul de apă al fluviului împreună cu suprafaţa de mal adiacentă acestuia, cu dimensiuni prestabilite prin puncte de coordonate, care permite utilizarea armelor şi dispozitivelor militare, cu muniţie de război, în condiţii de siguranţă.

(5) Poligonul terestru în care se execută trageri sol-aer, sol-navă, sol-sol, aer-aer şi aer-sol include temporar şi spaţiul aerian şi maritim restricţionat care permite executarea tragerilor în condiţii de siguranţă.

(6) Poligoanele, zonele, raioanele prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) cuprind şi spaţiul aerian aferent, cu plafoane clar stabilite, şi, în funcţie de situaţie, spaţiul subacvatic format din coloana de apă delimitată de proiecţia coordonatelor poligonului pe fundul mării/fluviului.

Art. 3

(1) Din punctul de vedere al continuităţii în folosire şi al utilării, poligoanele se clasifică în:

a) permanente;

b) temporare.

(2) Poligonul permanent este dispus pe suprafeţe de teren aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea M.Ap.N., având în compunere, de regulă, construcţii, echipamente, instalaţii şi amenajări specifice pentru pregătirea şi desfăşurarea tragerilor, depozitarea, folosirea, testarea, experimentarea, omologarea şi recepţia dispozitivelor militare şi muniţiilor, parcarea tehnicii militare, precum şi pentru cazarea şi hrănirea personalului unităţilor/subunităţilor/formaţiunilor.

(3) Poligonul temporar se amenajează şi se foloseşte pe o perioadă de timp limitată pentru activităţile prevăzute la alin. (2) pe suprafeţe de teren aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea M.Ap.N. sau pe suprafeţe de teren aflate în administrarea ori în proprietatea instituţiilor publice, autorităţilor administraţiei publice locale sau a persoanelor fizice ori juridice, cu acordul acestora.

(4) Poligoanele, zonele, raioanele maritime sau fluviale au caracter temporar şi sunt constituite pentru pregătirea şi executarea tragerilor şi misiunilor de foc, testare, experimentare, omologare sau recepţie a dispozitivelor militare şi muniţiilor specifice marinei militare, cu înştiinţarea prealabilă a autorităţilor competente, instituţiilor şi operatorilor economici interesaţi şi cu luarea măsurilor corespunzătoare executării în siguranţă a manevrelor navelor. În acest scop, Direcţia Hidrografică Maritimă emite avize şi publicaţii speciale pentru navigatori şi se aplică măsuri de supraveghere radio, radioelectronice, electronooptice şi vizuale la bordul navelor militare atunci când acestea se află în poligon.

Art. 4

(1) Din punctul de vedere al amplasării, poligoanele sunt:

a) de suprafaţă;

b) subterane.

(2) Poligonul de suprafaţă este destinat executării tragerilor la suprafaţa solului, apei şi/sau în aer.

(3) Poligonul subteran este destinat executării tragerilor în amenajări speciale situate sub nivelul solului.

Art. 5

(1) Din punct de vedere constructiv şi al siguranţei în utilizare, poligoanele pot fi:

a) deschise;

b) semideschise;

c) închise.

(2) Poligoanele închise sunt complet acoperite şi nu permit ieşirea proiectilelor sau apariţia ricoşeurilor în afara incintei acestora.

Art. 6

(1) Din punctul de vedere al destinaţiei, poligoanele se clasifică în:

a) poligon de tragere cu armament de calibru mic, mijlociu sau mare;

b) poligon de tragere redus;

c) poligon cu destinaţie specială;

d) poligon complex.

(2) Poligonul de tragere cu armament de calibru mic, mijlociu sau mare este, de regulă, dotat cu echipamente şi dispozitive care asigură marcarea, ridicarea, coborârea sau deplasarea ţintelor prin comandă automată şi evaluarea tragerilor. Acesta poate fi:

a) poligon automatizat pentru antrenament şi executarea tragerilor, la distanţe reale sau reduse – de cameră;

b) poligon automatizat cu echipamente dislocabile pentru antrenament şi trageri. Acesta se dispune în terenuri neamenajate, care asigură spaţiile necesare pentru instalare şi siguranţă;

c) poligon neautomatizat pentru antrenament şi trageri.

(3) Poligonul de tragere redus este dispus în teren sau în spaţii închise, pe o suprafaţă bine delimitată, cu reguli şi măsuri de siguranţă specifice stabilite, pe care pot fi dispuse machete, ţinte sau detalii de planimetrie reduse la scară, destinat antrenării personalului şi structurilor în condiţii apropiate şedinţelor de tragere de instrucţie/luptă.

(4) Poligonul cu destinaţie specială este utilizat pentru:

a) testarea, experimentarea, omologarea şi recepţionarea armamentului/dispozitivelor militare/muniţiei;

b) urmărirea evoluţiei stării tehnice a armamentului, a dispozitivelor militare şi a muniţiei existente;

c) derularea unor activităţi specifice cum ar fi: activităţi de cercetare ştiinţifică şi laborator, casare muniţii prin delaborare sau distrugere, pregătire pe linie de armă/specialitate, lucrări de distrugeri şi EOD – Explosive Ordnance Disposal/neutralizarea şi distrugerea muniţiilor sau dispozitivelor explozive;

d) trageri/lansări de rachete de luptă sau de instrucţie.

(5) Poligonul complex este poligonul în care se execută, de regulă, toate tipurile de activităţi, atât cele prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), precum şi:

a) trageri/lansări de rachete de instrucţie, de evaluare sau de luptă, exerciţii cu trageri reale sau prin simulare cu unităţi/subunităţi aparţinând M.Ap.N., altor structuri din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sau ale armatelor străine, independent sau în cooperare cu acestea;

b) trageri demonstrative, prezentări de tehnică, armament, muniţii şi tehnologie militară, de către operatori economici agreaţi de M.Ap.N.

SECŢIUNEA a 2-a

Amenajarea şi organizarea poligoanelor

Art. 7

Suprafaţa pe care este dispus şi amenajat poligonul se împarte şi se delimitează, de regulă, astfel:

a) poligonul propriu-zis;

b) zona de siguranţă;

c) sectorul administrativ al poligonului;

d) alte sectoare stabilite în funcţie de mărimea sau destinaţia poligonului.

Art. 8

În poligoanele cu destinaţie specială, în teritoriul poligonului propriu-zis, se stabilesc zone în care se desfăşoară operaţiuni de:

a) experimentare, omologare şi recepţie a armamentului/dispozitivelor militare sau muniţiei nou-introduse în înzestrare, reparate, modernizate ori transformate;

b) testare a muniţiei existente pentru stabilirea stării tehnice;

c) casare şi distrugere a armamentului/dispozitivelor militare sau muniţiei;

d) testare şi verificare a echipamentelor de măsură a parametrilor balistici asociaţi sistemelor de armament.