Modificarea planului sectorial «Agricultură şi Dezvoltare Rurală – Orizont PAC 2020»

„Proiectul ADER 1.1.13: Zonarea sortimentelor de specii, portaltoaie şi soiuri pe bazine pomicole, în funcţie de condiţiile pedoclimatice şi socioeconomice

Perioada de derulare a planului sectorial: 2013–2014

Durata proiectului: maximum 15 luni

Bugetul estimat 2.000.000 lei

Total lei: dc.	2013	2014
2.000.000	1.000.000	1.000.000

Rezumat:

Optimizarea sortimentelor pomicole (specii, portaltoaie şi soiuri) în scopul dezvoltării durabile, integrării ecologice şi creşterii competitivităţii tehnico-economice în pomicultură în condiţiile protejării mediului înconjurător poate contribui la dezvoltarea cunoaşterii în domeniul pomiculturii.

Problemele propuse spre rezolvare prin acest proiect au un grad de noutate şi complexitate ridicat, sunt adaptate condiţiilor pedoclimatice locale şi au o aplicabilitate ştiinţifică şi practică deosebită pentru dezvoltarea actuală şi viitoare a pomiculturii.

Modificările apărute în structura de proprietate şi mecanismele economiei, exigenţele pieţei europene, modificările climatice regionale, necesitatea acută a protejării mediului înconjurător şi asigurării unei dezvoltări durabile impun abordarea unor cercetări ştiinţifice interdisciplinare care să conducă, în final, la identificarea unor soluţii integrate, fezabile, menite să crească competitivitatea producţiei autohtone de fructe.

Ca urmare, implementarea rezultatelor cercetărilor obţinute prin prezentul proiect care priveşte structura sortimentală pe zone agro-ecologice de maximă favorabilitate ar putea veni în întâmpinarea problemelor majore ale pomiculturii autohtone, în scopul obţinerii unui nivel cantitativ şi calitativ ridicat în cadrul fermelor mici şi mijlocii, care să poată face faţă exigenţelor pieţei comune.

Creşterea randamentelor în producţia pomicolă românească (în prezent având numai 30–40% din realizările ţărilor din U.E., conform datelor statistice) şi îmbunătăţirea calităţii fructelor prin modernizarea sortimentelor şi, implicit, a tehnologiilor de înfiinţare şi exploatare sunt măsuri absolut necesare pentru a face faţă presiunii concurenţiale a pieţei europene.

De asemenea, proiectul îşi propune introducerea de noi soiuri şi portaltoaie la speciile de pomi, cu rezistenţă la factorii de stres climatic (ger, secetă, îngheţuri extrasezoniere, arşiţă etc.), precum şi la principalele boli şi dăunători (de exemplu, rapăn la măr, arsură bacteriană şi Psylla la păr, arsură bacteriană la gutui, viroze la prun, monilioză şi antracnoză la cireş şi vişin etc.), cu scopul extinderii lor în plantaţiile pomicole din România.

Proiectul se va finaliza cu un ghid de bune practici agricole, care se va constitui ca o strategie a pomiculturii pentru procesul de reconversie/restructurare din cadrul politicii PAC 2014–2020. Acesta va cuprinde soluţii privind zonarea sortimentului pe bazine pomicole în funcţie de condiţiile pedoclimatice, tradiţie, impact socioeconomic şi de mediu. De asemenea, rezultatele proiectului vor sta la baza fundamentării legislaţiei privind Normele de aplicare a programului de reconversie/restructurare în pomicultură: delimitarea arealelor, bazinelor pomicole, recomandări privind speciile, portaltoaiele şi soiurile adaptate la condiţiile pedoclimatice în schimbare.

Rezultate scontate:

– cartograme tematice la nivelul României privind fenomenele meteorologice extreme (ger, îngheţuri timpurii şi târzii, secetă, excedente de precipitaţii, grindină, vijelii etc.) cu impact nefavorabil asupra producţiei pomicole;

– zonarea sortimentului de specii, portaltoaie şi soiuri pe principalele bazine pomicole din România, pe baza resurselor pedoclimatice actuale şi a scenariilor previzibile, prin aplicarea metodologiei de bonitare, cu ajutorul unor modele probabilistice şi a unor indicatori climatici şi fiziologici specifici;

– ghid de bune practici agricole şi de mediu privind amplasarea speciilor, portaltoaielor şi soiurilor în bazinele pomicole ale României.

Modul de aplicare a rezultatelor:

– ghid practic – utilizabil în fundamentarea normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor pomicole din România pe perioada 2014–2020;

– rezultatele obţinute vor fi diseminate prin întâlniri de lucru, mese rotunde, instruiri, articole de popularizare, formare profesională.

Proiectul ADER 1.1.14: Dezvoltarea unui ansamblu de metode şi tehnici de cultivare a viţei-de-vie în sistem ecologic, cu accent pe valorificarea produselor principale şi secundare rezultate din plantaţiile viticole, în vederea reducerii consumurilor energetice în fermele de semisubzistenţă.

Perioada de derulare a planului sectorial: 2013–2014

Durata proiectului: maximum 15 luni

Bugetul estimat: 1.000.000 lei

Total lei: dc.	2013	2014
1.000.000	300.000	700.000

Rezumat:

Agricultura ecologică este un model de alternativă a agriculturii moderne, intensive, şi o parte componentă a agriculturii durabile; ea trebuie gestionată într-o manieră responsabilă şi de precauţie pentru a proteja sănătatea şi bunăstarea generaţiilor actuale şi viitoare, precum şi a mediului înconjurător. Prin cercetări aprofundate se poate îmbunătăţi eficienţa şi creşte productivitatea în acest domeniu, în consecinţă, noile tehnologii trebuie să fie evaluate şi metodele existente revizuite, precauţia şi responsabilitatea fiind preocupările-cheie în managementul, dezvoltarea şi alegerea tehnologiei în agricultura ecologică.

Managementul ecologic trebuie să fie adaptat la condiţiile locale, ecologice şi de cultură, inputurile trebuie reduse prin refolosirea, reciclarea şi gestionarea eficientă a materialelor şi a energiei, cu scopul de â menţine şi îmbunătăţi calitatea mediului şi de a conserva resursele.

Viticultura ecologică reprezintă un mod de producţie alternativ, bazat pe exploatarea raţională a naturii, iar ca parte integrată a agriculturii ecologice, are aceleaşi obiective şi se sprijină pe aceleaşi principii:

– folosirea raţională a ofertei ecologice, prin utilizarea la maximum a resurselor energetice ale mediului (energia solară, geochimică), menţinerea şi sporirea fertilităţii solului;

– realizarea producţiei cantitative şi calitative de struguri, la potenţialul biologic al soiurilor cultivate;

– reducerea consumurilor tehnologice de materiale, combustibili şi forţă de muncă;

– menţinerea diversităţii genetice;

– menţinerea sănătăţii ecosistemului viticol.

Operatorii economici din viticultură şi vinificaţie, antrenaţi în procesarea materiei prime, pentru a face faţă cerinţelor crescânde ale pieţei, care solicită tot mai insistent produse de calitate competitive, din dorinţa de a obţine profit maxim cu cheltuieli minime, dar şi din necesitatea de a se conforma rigorilor şi standardelor ecologice, sunt mereu în căutarea unor tehnologii avansate şi a implementării acestora pe scară tot mai largă.

O problemă acută a fermierilor care intră în procesul de conversie către o viticultură ecologică este lipsa totală a materialului săditor viticol certificat ecologic de pe piaţa românească.

În plus, datorită afluxului de cereri de plăţi de agromediu solicitate de numeroase ferme viticole se impune găsirea unor soluţii economice, viabile, de implementare a sistemului ecologic de cultivare a viţei-de-vie, respectând bunele condiţii agricole şi de mediu GAEC asumate de România.

În acest context, o cale sigură de eficientizare a procesului tehnologic de prelucrare a strugurilor este valorificarea complexă a produselor secundare care este determinată de ponderea mare a acestora şi a substanţelor pe care le conţin, fiind utile diferitelor industrii: obţinerea acidului tartric şi a tartraţilor utilizaţi în diferite industrii (alimentară, chimică, farmaceutică, textilă), uleiului de seminţe care poate fi utilizat în industria chimică, utilizarea drojdiilor şi a seminţelor ca surse de proteine furajere, enocolorantului alimentar folosit în industria alimentară la colorarea produselor. Gestionarea corectă a acestor subproduse viticole permite protejarea mediului ambiant şi oferă posibilitatea obţinerii unor produse cu valoare apreciabilă pentru o serie de ramuri ale economiei (combustibili, îngrăşăminte), ceea ce ar majora rentabilitatea producţiei şi, în acelaşi timp, ar diminua preţul de cost al produselor de bază.

Proiectul se va finaliza cu un ghid de bune practici agricole, care se va constitui ca o strategie a viticulturii pentru accesarea fondurilor europene din cadrul politicii PAC 2014–2020. Acesta va cuprinde soluţii privind organizarea microfermelor viticole, tehnologii ecologice de cultură în funcţie de condiţiile locale de mediu.

Rezultate scontate:

– bază de date integrate (analiza mediului, a pretabilităţii soiurilor, a mijloacelor tehnico-economice) pusă la dispoziţia micilor fermieri care doresc să acceseze fonduri europene prin programul PNDR – Măsura 2.1.4 Plăţi de agromediu;

– material săditor viticol ecologic, certificat, pus la dispoziţia fermierilor;

– consultanţă privind adoptarea tehnologiilor optime de cultivare a viţei-de-vie cu consum energetic redus adaptate dimensiunii fermelor de semisubzistenţă;

– ghid de bune practici agricole, care va oferi soluţii referitoare la respectarea normelor de agromediu în fermele mici viticole prin cultivarea viţei-de-vie în sistem ecologic şi prin valorificarea produselor secundare rezultate din acest sistem.

Ghidul va oferi soluţii pentru accesarea fondurilor europene din cadrul politicii PAC 2014–2020. De asemenea, va cuprinde soluţii privind organizarea microfermelor viticole, tehnologii ecologice de cultură în funcţie de condiţiile locale de mediu.

Mod de aplicare a rezultatelor:

Rezultatele obţinute vor fi utilizate pentru:

– valorificarea informaţiilor în elaborarea şi consolidarea politicilor publice privind susţinerea fermelor care practică cultivarea viţei-de-vie în sistem ecologic;

– valorificarea produselor secundare din plantaţiile viticole pentru creşterea profiturilor fermelor de semisubzistenţă;

– extensia rezultatelor cercetărilor prin organizarea de vizite demonstrative, difuzarea ghidului de bune practici.“