În Monitorul Oficial nr. 290 din 22 mai 2013 a fost publicată Decizia nr. 101 din 28 februarie 2013 a Curtii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Prin Încheierea din 9 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.812/295/2011, Judecătoria Sânnicolau Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Delphi Packard România“ – S.R.L. din Sânnicolau Mare într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. II alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011, care dispun că noile sancţiuni aplicabile contravenţiilor săvârşite în cazul declaraţiilor recapitulative se aplică doar faptelor constatate după data intrării în vigoare a ordonanţei, sunt neconstituţionale, contravenind principiului retroactivităţii legii contravenţionale mai favorabile. În continuare, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 228/2007 şi nr. 399/2003.
Totodată, dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie raportat la prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie. Se creează o discriminare între persoanele care au comis aceleaşi fapte, doar pentru că unele dintre aceste fapte nu au fost descoperite şi sancţionate până la intrarea în vigoare a legii noi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa hotărârile pronunţate în cauzele Frette împotriva Franţei şi Pretty împotriva Regatului Unit, că o diferenţă de tratament între persoane aflate în situaţii analoage sau compatibile este discriminatorie dacă ea nu se bazează pe o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăreşte un scop legitim sau dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit.
În continuare, arată că prin neaplicarea retroactivă a legii contravenţionale mai favorabile sunt încălcate şi prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie raportat la prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie şi la art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Prin art. II alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 se aduce atingere atât dreptului de proprietate garantat constituţional, cât şi principiului aplicării retroactive a legii contravenţionale mai favorabile, precum şi principiului egalităţii, nesocotindu-se, astfel, dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie.
Judecătoria Sânnicolau Mare apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Arată că aceleaşi fapte erau sancţionate, conform legii vechi, cu amendă în cuantum de 2% din suma nedeclarată, deci cu o amendă procentuală ce depindea de valoarea sumelor nedeclarate, iar, conform legii noi, cu o amendă între 500 şi 1.500 lei. Prin dispoziţiile criticate legiuitorul a creat o discriminare vădită şi nejustificată între situaţia celui a cărui faptă a fost constatată la data intrării în vigoare a legii noi şi situaţia celui care, deşi a comis aceeaşi faptă, la aceeaşi dată, nu a fost descoperit de organul constatator spre a fi sancţionat.
Guvernul apreciază că, în acord cu prevederile constituţionale, textul criticat reglementează expres aplicarea dispoziţiilor legii noi, în situaţiile în care aceasta este favorabilă contravenientului, faptelor săvârşite/constatate după momentul intrării ei în vigoare. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie, arată că egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Referitor la pretinsa atingere adusă dreptului de proprietate prin intermediul sancţionării contravenţionale a nerespectării obligaţiei legate de depunerea declaraţiilor recapitulative, arată că instanţa de contencios constituţional a statuat prin Decizia nr. 355/2006 că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului. În concluzie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată că noile sancţiuni se aplică pentru faptele constatate după data intrării în vigoare a ordonanţei, cu excepţia faptelor săvârşite în legătură cu serviciile intracomunitare, pentru care noile dispoziţii se aplică doar asupra celor săvârşite după data intrării în vigoare a ordonanţei. Mai mult, potrivit art. 12 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care reprezintă cadrul general în materia contravenţiilor, „dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia“. În continuare, arată că dispoziţiile criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 16 şi 44. Drept urmare, consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Curtea constată că textul criticat exclude competenţa instanţei de judecată în stabilirea şi aplicarea reglementării contravenţionale mai favorabile, pe de o parte, pentru sancţionarea faptelor în legătură cu serviciile intracomunitare constatate după data intrării în vigoare a ordonanţei, dar săvârşite înainte de această dată, sau pentru faptele săvârşite şi constatate înainte de această dată, dar a căror sancţiune nu a fost executată, şi, pe de altă parte, pentru sancţionarea faptelor în legătură cu alte servicii decât cele intracomunitare săvârşite şi constatate înainte de data intrării în vigoare a ordonanţei, dar a căror sancţiune nu a fost executată.
De asemenea, Curtea constată că prin dispoziţiile de lege criticate se creează discriminări între persoanele care au săvârşit contravenţii şi se găsesc în aceeaşi situaţie, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Diferenţierea de tratament juridic în cadrul aceleiaşi categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin raţiuni obiective şi rezonabile, în cazul de faţă, însă, persoane aflate obiectiv în aceeaşi situaţie juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcţie de anumite condiţii subiective şi aleatorii, ceea ce contrazice exigenţele principiului constituţional al egalităţii în drepturi.
Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. II alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale.
Astfel, Curtea Constituţională a decis admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Delphi Packard România“ – S.R.L. din Sânnicolau Mare în Dosarul nr. 1.812/295/2011 al Judecătoriei Sânnicolau Mare şi constată că dispoziţiile art. II alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale.