În Monitorul Oficial nr. 190 din 4 aprilie 2013 a fost publicată Decizia nr. 163/2013 a Curţii Constituţionale din 12 martie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

In cadrul Deciziei se arata:

Prin Adresa nr. 502 din 21 ianuarie 2013, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 317 din 23 ianuarie 2013, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.


Timp de 10 zile puteti evalua GRATUIT continutul Bibliotecii Legislative Legalis 2.0. Legislatie consolidata, Jurisprudenta romaneasca si europeana, Doctrina, Reviste online, Bibliografie


În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat prevede pentru acordarea pensiei de serviciu două condiţii, şi anume ca, pe de o parte, persoana în cauză „să fi avut un mandat de judecător al instanţei constituţionale“, iar, pe de altă parte, să fi îndeplinit condiţiile de pensionare anterior sau în cursul exercitării mandatului de judecător. Se apreciază că expresia „recalcularea pensiilor anterior stabilite“ ar trebui să vizeze şi cazurile în care pensia de judecător al Curţii Constituţionale nu este pensia „iniţial stabilită“, aşadar în procesul de recalculare nu trebuie să se distingă în funcţie de momentul stabilirii pensiei şi nici în funcţie de momentul în care persoana îndreptăţită solicită recalcularea pensiei în plată.

Curtea constată că interpretarea pretins neconstituţională are o persistenţă în timp, fiind aplicată în mod continuu de autorităţile administrative cu competenţe în domeniu duqă anul 2005.

În aceste condiţii se ridică problema dacă aspectele criticate sunt chestiuni care ar putea fi soluţionate pe calea contenciosului administrativ, prin formularea unei plângeri potrivit art. 7 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, text în accepţiunea căruia „În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând“. De asemenea, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,„actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând“.

Raportat la această problemă, Curtea constată că o asemenea practică administrativă este obiectivarea conţinutului normativ al legii (a se vedea, în acest sens, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 854 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011), aceasta din urmă dând posibilitatea unei atari interpretări. Actul de reglementare secundară prin conţinutul său nu excedează celui al legii, ci se încadrează în limitele ei. În aceste condiţii, pe calea unei acţiuni în contencios administrativ nu s-ar ajunge la anularea actului administrativ cu caracter normativ, întrucât acesta reprezintă aplicarea uneia dintre interpretările ce se pot aduce conţinutului normativ al legii.

Contestarea art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992 la Curtea Constituţională sub aspectul interpretării ce se poate aduce textului în cauză este calea necesar a fi urmată pentru a se elimina interpretările neconstituţionale ale acestuia. Simpla contestare pe calea contenciosului administrativ a actului administrativ cu caracter normativ nu ar fi fost de natură să determine eliminarea acestuia din dreptul pozitiv, interpretarea pretins neconstituţională a legii fiind cea pe care se întemeiază o asemenea reglementare secundară.

Aşadar, controlul constituţionalităţii textului criticat în interpretarea dată de autorităţile administrative nu este de natură a încălca competenţa instanţelor judecătoreşti de control al legalităţii actelor administrative. Instanţele de contencios administrativ nu au competenţa de a controla constituţionalitatea hotărârii Guvernului, ci doar legalitatea acesteia, întrucât actul de reglementare secundară este dat în aplicarea legii, ea organizând executarea legilor

[art. 108 alin. (2) din Constituţie]. În consecinţă, în aplicarea unei legi neconstituţionale se poate adopta un act secundar legal, dar care este, în esenţă, neconstituţional. Doar constatând neconstituţionalitatea legii sau a unei interpretări a acesteia, actul secundar îşi încetează efectele (a se vedea, mutatis mutandis,Decizia Curţii Constituţionale nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, prin care instanţa constituţională a statuat expressis verbis că „lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora“).

Nu se poate susţine nici că instanţa constituţională ar încălca, printr-o decizie sub rezervă de interpretare, competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, întrucât Curtea Constituţională nu alege aplicarea unei interpretări constituţionale din două sau mai multe asemenea, ci va elimina interpretarea neconstituţională, interpretare pe care nicio instanţă judecătorească nu o va mai aplica.

În aceste condiţii, Curtea constată că din conţinutul normativ al art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992 reies următoarele aspecte:

– dacă judecătorul Curţii Constituţionale la data numirii sale deţine calitatea de pensionar, pensia sa se va recalcula odată cu începerea mandatului său. În acest sens, legea este explicită, prevăzând recalcularea pensiilor anterior stabilite;

– dacă judecătorul Curţii Constituţionale îndeplineşte condiţiile de pensionare în cursul exercitării mandatului său, va beneficia direct de pensie de serviciu în înţelesul art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992;

– dacă un fost judecător al Curţii Constituţionale îndeplineşte condiţiile de pensionare la un moment ulterior încheierii mandatului său, la data pensionării, va beneficia direct de pensie de serviciu în înţelesul art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992.

Rezultă că în ultimele două cazuri nu este vorba de nicio obligaţie a autorităţilor publice competente să recalculeze o pensie anterior stabilită, ci textul de lege impune obligaţia acestora de a stabili, în mod direct, în persoana judecătorului Curţii Constituţionale, independent de existenţa unui mandat în curs sau încheiat, a unei pensii de serviciu.

 Pe baza analizei textului de lege rezultă că beneficiul pensiei de serviciu se acordă pentru calitatea de judecător al Curţii Constituţionale, indiferent de momentul pensionării persoanei care deţine sau a deţinut această calitate.

În aceste condiţii, diferenţierea făcută, printr-o interpretare care are în vedere numai momentul împlinirii vârstei de pensionare în timpul mandatului, creează o discriminare evidentă între persoane care se află în aceeaşi situaţie juridică. Aşadar, interpretarea dată textului de lege în sensul că un fost judecător al Curţii Constituţionale, dacă îndeplineşte condiţiile de pensionare la un moment ulterior încheierii mandatului său, nu va beneficia direct de pensie de serviciu în înţelesul art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992 este neconstituţională, întrucât vizează aplicarea unui tratament juridic diferenţiat unei persoane (fost judecător al Curţii Constituţionale) aflate într-o situaţie juridică identică cu a altei persoane (judecător în funcţie al Curţii Constituţionale). În aceste condiţii, Curtea constată că o atare interpretare este contrară art. 16 din Constituţie şi, excedând cadrului constituţional, urmează a fi exclusă de la aplicare.

În consecinţă, având în vedere faptul că textul de lege criticat permite o modalitate de interpretare conformă Constituţiei (a se vedea Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012), Curtea constată că art. 71 alin. (2) teza întâi este constituţional în măsura în care se aplică judecătorilor Curţii Constituţionale care au exercitat această funcţie, indiferent de data pensionării.

 Curtea constată că, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, cele stabilite prin prezenta decizie, referitor la judecătorii Curţii Constituţionale care au îndeplinit condiţiile de pensionare sau au solicitat acordarea pensiei de serviciu la un moment ulterior încetării funcţiei, urmează a se aplica de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele judeţene de pensii şi casele sectoriale de pensii, numai de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodată, instanţele judecătoreşti vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care, eventual, a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată, în această ultimă ipoteză decizia pronunţată de Curtea Constituţională constituind temei al revizuirii.

În fine, Curtea reţine că puterea de lucru judecat ce însoţeşte deciziile Curţii Constituţionale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acestea. Astfel, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept.

Pentru considerentele expuse mai sus,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispoziţiile art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituţionale în măsura în care se aplică judecătorilor Curţii Constituţionale care au exercitat această funcţie, indiferent de data pensionării.