RIL promovat în materie civila

În practica instantelor de judecata s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 35 alin. (2) si art. 114 din Legea nr. 188/1999 republicata, raportate la art. 1 alin. (1) si art. 2 alin. (5) din acelasi act normativ, precum si la art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 146/2007 pentru aprobarea platii primelor de concediu de odihna suspendate în perioada 2001-2006, privind admisibilitatea acordarii controlorilor financiari si altor categorii de personal contractual din cadrul Curtii de Conturi a primei de concediu egala cu indemnizatia bruta din luna anterioara plecarii în concediul de odihna pentru perioada 2001-2007.

I. Astfel, unele instante au admis actiunile prin care controlorii financiari si celelalte categorii de personal contractual din cadrul Curtii de Conturi au solicitat  plata primelor de concediu pentru perioada 2001-2007, retinând ca în cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora functionarul public are dreptul, pe lânga indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii în concediu, care se impoziteaza separat.

Întrucât, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, aceasta institutie îsi desfasoara activitatea în mod autonom, în conformitate cu dispozitiile prevazute în Constitutie si în prezenta lege, iar art. 114 din Legea nr. 188/1999 prevede ca dispozitiile acestui act normativ se aplica în mod corespunzator si autoritatilor administrative autonome, s-a apreciat ca si personalul contractual angajat la Curtea de Conturi este îndreptatit sa beneficieze de prima de concediu, situatia acestuia fiind comparabila cu cea a functionarilor publici.

O alta interpretare a dispozitiilor enuntate ar contraveni prevederilor art. 16 din Constitutia României care garanteaza egalitatea cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari,  ale art. 7 si 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care garanteaza dreptul la protectia egala a legii împotriva oricarei discriminari în legatura cu dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare, precum si a dispozitiilor similare cuprinse în art. 14 din Conventia europeana a drepturilor omului, art. 1 din Protocolul nr.1 aditional la conventie si art. 4 din Carta Sociala Europeana revizuita, ratificata prin Legea nr. 74/1999.

Mai mult, în conformitate cu art. 59 alin. (3) din Contractul colectiv de munca la nivel national, salariatii au dreptul la acordarea unei prime de concediu, iar potrivit art. 241 alin. (1) lit. d) C.muncii, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii încadrati în munca la toti angajatorii din tara.

Prin urmare, angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de munca aplicabil si contractul individual de munca, astfel cum stipuleaza art. 40 alin. (2) lit. c) C.muncii. (Anexa I)

II. Alte instante au respins actiunile controlorilor financiari si ale altor categorii de personal contractual din cadrul Curtii de Conturi, având ca obiect plata primei de concediu pentru aceeasi perioada.

În motivare, au fost invocate dispozitiile art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 188/1999, care definesc functia publica în sensul ca reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala, precum si autoritatile administratiei autonome, precum si functionarul public ca fiind persoana numita, în conditiile legii, într-o functie publica.

În raport de aceste norme juridice s-a apreciat ca personalul contractual din cadrul Curtii de Conturi, respectiv consilierii de conturi si celelalte categorii profesionale care desfasoara activitati de secretariat, administrative sau deservire, nu exercita prerogative de putere publica, raporturile lor cu angajatorul fiind raporturi de munca si nu de „serviciu” în întelesul Legii nr. 188/1999.

Faptul ca aceste categorii profesionale au în mod asemanator functionarilor publici obligatii profesionale cu caracter general, precum îndeplinirea îndatoririlor de serviciu cu impartialitate si profesionalism, nu este de natura sa impuna concluzia existentei unor situatii analoage sau comparabile între personalul contractual si functionarii publici, întrucât aceste obligatii profesionale se regasesc în cazul tuturor persoanelor care activeaza în cadrul unor institutii publice si deriva din functia lor sociala.

Totodata, au fost retinute si dispozitiile art. 6 lit. a) din Legea nr. 188/1999, potrivit carora prevederile acestui act normativ nu se aplica personalului contractual salariat din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice, care desfasoara activitati de secretariat, administrative, protocol, gospodarire, întretinere-reparatii, deservire sau paza, precum si altor categorii de personal care nu exercita prerogative de putere publica. Persoanele care ocupa aceste functii nu au calitatea de functionar public si li se aplica legislatia muncii.

Or, fiind vorba de categorii profesionale diferite, pentru fiecare în parte, indemnizatia sau salariul sunt stabilite de legiuitor în functie de complexitatea si raspunderea functiei detinute, de interdictiile si incompatibilitatile prevazute de lege pentru aceste functii, nefiind suficient ca reclamantii sa-si desfasoare activitatea în aceeasi institutie publica.

S-a aratat, prin invocarea deciziilor nr. 818/2008-821/2008 ale Curtii Constitutionale, ca rolul instantelor  de judecata nu este acela de a cenzura solutia aleasa de legiuitor în stabilirea retributiei unor categorii profesionale si de a stabili alte drepturi salariale decât cele prevazute de lege, instituindu-se astfel, pe cale judiciara, sisteme de salarizare paralele cu cele prevazute prin  actele normative, întrucât s-ar încalca astfel rolul Parlamentului, de unica autoritate legiuitoare si principiul separatiei puterilor în stat.

În consecinta, art. 114 din Legea nr. 188/1999 care stipuleaza ca dispozitiile acestei legi se aplica în mod corespunzator si autoritatilor administrative autonome, au fost interpretate în sensul ca de prima de concediu  prevazuta de art. 35 alin. (2) din acelasi act normativ si O.U.G. nr. 146/2007 pentru aprobarea platii primelor de concediu suspendate în perioada 2001-2006,  beneficiaza numai personalul care are statutul de functionar public. (Anexa II)

Apreciez acest ultim punct de vedere ca fiind în litera si spiritul legii.