2 RIL promovate în materie penala

Cele 2 recursuri au fost promovate în vederea:

• – stabilirii posibilitatii de a ataca cu plângere direct la instanta, conform art. 278^1 C.proc.pen., solutiile de netrimitere în judecata dispuse prin rechizitoriu

Examenul jurisprudentei în materie penala evidentiaza doua orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel:

1. Într-o prima orientare s-a apreciat ca instanta de judecata trebuie sa examineze plângerea ce i-a fost adresata direct de catre persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate împotriva solutiilor de netrimitere în judecata cuprinse în rechizitoriu (Anexele nr. 1 – 8).

2. Cu privire la acelasi aspect, alte instante au dispus trimiterea plângerii la parchet în vederea solutionarii acesteia de catre procurorul ierarhic superior, motivând ca, în caz contrar, se omite o etapa procesuala impusa prin art. 278 si art. 278^1 C.proc.pen.(Anexele nr. 9 – 16).

Apreciez ca ultima solutie este cea legala.

• – stabilirii obligatiei suportarii cheltuielilor judiciare în cazul respingerii de catre instanta a sesizarii Biroului de executari penale de înlocuire a pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, conform art. 63^1 C.pen. coroborat cu art. 449^1 C.proc.pen.

Analiza practicii judiciare releva, în problematica enuntata, mai multe orientari, astfel :

1. Într-o prima orientare majoritara instantele au apreciat ca respingând cererea formulata de Biroul de executari penale de înlocuire a amenzii cu pedeapsa  închisorii, fie ca inadmisibila, fie ca lipsita de temei ori ca ramasa fara obiect, cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.

Astfel, unele instante au apreciat ca, în cazul respingerii cererii formulata de Biroul de executari penale de înlocuire a pedepsei amenzii cu închisoarea ca inadmisibila, cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului, ipoteza fundamentata pe ideea culpei procesuale a organului judiciar existenta la momentul învestirii instantei cu cererea de revocare (Anexele nr. 1 – 4).

Alte instante au stabilit ca respingând cererea de revocare, ca fiind lipsita de temei, datorita situatiei materiale precare a condamnatului ori starii de sanatate a acestuia sau existentei unei cereri de esalonare a platii amenzii, cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului (Anexele nr. 5 – 71).

Într-o alta ipoteza, cea a respingerii cererii Biroului de executari penale ca fiind ramasa fara obiect întrucât pe parcursul procedurii în fata instantei, corect învestita de catre organul judiciar, condamnatul a platit amenda, instantele de judecata s-au pronuntat în sensul suportarii de catre stat a cheltuielilor judiciare (Anexele nr. 72 – 163).

2. Alte instante au stabilit ca în astfel de cauze cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat (Anexele nr. 164 – 166).

S-a apreciat ca sunt incidente dispozitiile art. 192 alin. (2) C.proc.pen. întrucât cel condamnat este culpabil pentru declansarea procesului prin neexecutarea pedepsei amenzii la care a fost condamnat, determinând astfel sesizarea instantei cu înlocuirea acesteia.

3. În aceeasi materie, unele instante nu s-au pronuntat prin hotarâri asupra cheltuielilor judiciare potrivit dispozitiilor prevazute în art. 189-193 C.proc.pen. (Anexele nr. 167 – 187).

Apreciez ca, în ipoteza respingerii sesizarii Biroului de executari penale având ca obiect înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, indiferent de motivarea acestei solutii, cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia, conform art. 192 alin. (3) C.proc.pen.