Violul

În proiectul noului Cod penal, infractiunea de avort este reglementata de art. 199:

• Art. 199 Avortul  
  (1) Întreruperea cursului sarcinii savârsita în vreuna dintre urmatoarele împrejurari:
  a) în afara institutiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
  b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrica-ginecologie si drept de libera practica medicala în aceasta specialitate;
  c) daca vârsta sarcinii a depasit paisprezece saptamâni,
  se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.
  (2)  Avortul savârsit în orice conditii, fara consimtamântul femeii însarcinate, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
  (3) Daca prin faptele prevazute în alin. (1) si (2) s-a cauzat femeii însarcinate o vatamare corporala pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii însarcinate, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
  (4) Când faptele au fost savârsite de un medic, pe lânga pedeapsa închisorii, se va aplica si interzicerea exercitarii profesiei de medic.
  (5) Tentativa la infractiunile prevazute în alin. (1) si (2) se pedepseste.
  (6) Nu constituie infractiune avortul terapeutic efectuat de un medic de specialitate obstetrica-ginecologie.
  (7) Nu se pedepseste femeia însarcinata care îsi întrerupe cursul sarcinii.”

Potrivit alin. (7), este precizat în mod explicit nepedepsirea femeii însarcinate care comite aceasta fapta, punându-se astfel capat discutiilor din doctrina în jurul acestei probleme (a se vedea si §245 C.pen. norvegian). Faptul ca femeia însarcinata nu este pedepsita nu înseamna ca fapta nu constituie infractiune; fapta comisa de femeia însarcinata constituie infractiune, cu toate consecintele ce decurg de aici în planul participatiei penale, renuntându-se doar la sanctionarea acesteia.

Subliniem faptul ca si în prezent, conform actualei reglementari (art. 185 C.pen.), femeia care îsi provoaca singura avortul nu este pedepsita penal, asa încât proiectul noului Cod penal a optat numai pentru clarificarea acestui aspect, prin introducerea unui text explicit [art. 199 alin. (7) din proiect].

Actualul Cod penal, pâna la aparitia Decretului-lege nr. 1/1989 privind abrogarea unor legi, decrete si alte acte normative, publicat în MO nr. 4 din 27 decembrie 1989, sanctiona avortul prin art. 185-187 C.pen. Anterior anului 1989, potrivit art. 186 din Codul penal, întreruperea cursului sarcinii savârsita de catre femeia însarcinata era sanctionata penal (închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda).

Ulterior, Codul penal în vigoare a fost modificat si completat prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal, publicat în MO nr. 289 din 14 noiembrie 1996. Prin Legea nr. 140/1996 a fost introdus art. 185 privind provocarea ilegala a avortului, care se refera la întreruperea cursului sarcinii în anumite împrejurari periculoase, fiind incriminata în doua variante tip, la alin. (1) si (2), precum si în doua variante agravate, la alin. (3) si (4).

Având în vedere actele normative mentionate, se poate observa ca legiuitorul, prin reintroducerea în Codul penal numai a art. 185, nu a urmarit sanctionarea femeii însarcinate, astfel încât aceasta nu poate fi subiect activ al infractiunii. În cazul în care legiuitorul ar fi dorit sanctionarea femeii însarcinate pentru întreruperea avortului, ar fi pastrat si dispozitiile art. 186 – Avortul provocat de femeie, existente în Cod penal, în forma anterioara interventiei Decretului-lege nr. 1/1989, astfel încât, este evident faptul ca, în actuala reglementare, femeia însarcinata nu poate fi subiect activ al infractiunii de provocare ilegala a avortului.

În completarea celor mentionate, în considerarea protejarii unor valori sociale deosebit de importante, precizam faptul ca Proiectul noului Cod penal a introdus o infractiune noua, art. 200 – vatamarea fatului . Aceasta incriminare vine sa asigure protectia vietii în devenire, pe durata unei perioade ramasa neacoperita în reglementarea actuala. Este vorba despre intervalul cuprins între momentul declansarii procesului nasterii, moment din care nu se mai poate discuta despre o infractiune de avort, si momentul încheierii acestui proces, moment de la care avem o persoana, ce poate fi subiect pasiv al infractiunilor din capitolele precedente. Practica a demonstrat ca în interiorul acestui interval se pot comite numeroase infractiuni împotriva fatului, de la cazuri de culpa medicala în asistarea nasterii, soldate cu moartea sau vatamarea fatului si pâna la fapte intentionate.

În acelasi timp, au fost incriminate faptele de violenta comise asupra mamei pe durata sarcinii, care nu au fost comise cu intentia de a provoca avortul si nici nu au avut acest rezultat, dar au condus la lezarea fatului si în final la vatamarea corporala sau chiar moartea copilului dupa nastere.

În concluzie, se poate observa ca proiectul noului Cod penal nu contine diferente de substanta fata de Codul penal în vigoare, în ceea ce priveste femeia însarcinata care îsi provoaca avortul, singura diferenta fiind aceea ca în cadrul Proiectului se mentioneaza în mod expres nesanctionarea femeii însarcinate care îsi provoaca singura avortul, pe când, sub imperiul actualului Cod penal, nesanctionarea acesteia este dedusa din ansamblul reglementarii privind avortul.