Decizie de neconstitutionalitate admisa – cu opinie separata

Exceptia a fost ridicata de Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.Popa” Iasi în Dosarul nr. 8788/99/2008 al Tribunalului Iasi, Sectia civila, litigii de munca.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata. În acest sens, arata ca personalul didactic universitar, a carui activitate profesionala se desfasoara pe baza unui contract individual de munca, se afla într-o situatie diferita de cea a altor categorii socioprofesionale, de exemplu cele care exercita anumite atributii legate de o functie publica sau titlu stiintific, cum este cazul parlamentarilor, respectiv academicienilor, astfel încât, sub acest aspect, nu poate fi retinuta încalcarea principiului constitutional al egalitatii în drepturi.

Curtea, având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Încheierea din 14 ianuarie 2009, pronuntata în Dosarul nr. 8788/99/2008, Tribunalul Iasi, Sectia civila, litigii de munca a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca textul de lege criticat reglementeaza, în mod obligatoriu, o prima prelungire în activitate pâna la vârsta de 70 de ani, a profesorilor universitari academicieni, spre deosebire de profesorii universitari care nu sunt academicieni si care trebuie sa solicite senatului universitar mentinerea în activitate, începând cu vârsta de 65 de ani. Prin urmare, considera ca statutul de academician confera un avantaj, sub acest aspect, membrilor academiilor stiintifice. Totodata, sustine ca prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 53 din Constitutie, în sensul ca restrânge exercitiul unor drepturi si libertati ale angajatorului, care, fara a mai putea analiza „prestigiul profesional” al persoanei pensionate, fara a mai putea cuantifica „competenta deosebita” si devotamentul salariatului fata de institutia în care îsi desfasoara activitatea, are impus un criteriu de prelungire, care nu satisface criteriile legale de mentinere în activitate.

De asemenea, invoca si încalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 124 alin. (2) privind caracterul unitar, impartial si egal al justitiei.

Tribunalul Iasi, Sectia civila, litigii de munca considera ca prevederile de lege nu contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 si ale art. 124 alin. (2), deoarece acestea reglementeaza unele drepturi ale membrilor Academiei Române sau ai academiilor de stiinte organizate pe domenii stiintifice, avându-se în vedere calitatea pe care acestia au dobândit-o.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca prevederile art.129 alin.(3) din Legea nr.128/1997 sunt constitutionale. În acest sens, arata ca principiul egalitatii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât situatia juridica a anumitor categorii de persoane justifica aplicarea unui regim juridic diferit. Arata ca limitarea exercitarii profesiei de cadru didactic universitar pâna la împlinirea unei anumite vârste si mentinerea în activitate peste aceasta vârsta, cu acordul institutiei, este justificata prin natura specifica a domeniului de activitate, respectiv învatamântul.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor legale.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 129 alin.(3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicata în MO 158/1997.

Alin. (3) al art. 129 a fost introdus prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 481/2006 pentru completarea art. 129 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicata în MO 1025/2006.

Textul de lege criticat are urmatorul continut: „Profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de stiinte organizate pe domenii stiintifice, înfiintate prin lege, pot ramâne în activitate ca titulari, ceea ce înseamna cu norma întreaga în învatamânt, pâna la vârsta de 70 de ani. Peste aceasta vârsta pot fi mentinuti în activitate numai cu acordul institutiei în care lucreaza, prin prelungiri anuale.”

Autorul exceptiei invoca încalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si ale art. 124 alin. (2) privind înfaptuirea justitiei. Totodata, considera ca textul de lege criticat contravine si dispozitiilor art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminarii.

Examinând exceptia, Curtea retine ca textul de lege criticat reglementeaza o prelungire ope legis a raporturilor de munca cu angajatorul, pentru profesorii universitari membri ai Academiei Române sau ai academiilor de stiinte organizate pe domenii stiintifice, înfiintate prin lege, pâna la vârsta de 70 de ani. Peste aceasta vârsta urmeaza a fi mentinuti în activitate, la cerere, numai cu acordul institutiei de învatamânt superior în care lucreaza, prin prelungiri anuale.

Curtea constata ca prin Decizia nr. 444 din 26 octombrie 2004, publicata în MO 15/2005, a analizat constitutionalitatea prevederilor art. 129 alin. (1) si (2) din Legea nr. 128/1997 raportate la dispozitiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala, în ceea ce priveste criteriul vârstei pentru mentinerea în activitate a profesorilor universitari si a conferentiarilor universitari cu titlu stiintific de doctor. Astfel, Curtea a retinut ca vârsta nu se regaseste printre criteriile discriminatorii, prin care se încalca egalitatea între cetateni, enumerate în dispozitiile art. 4 alin. (2) din Constitutie, aceasta având în speta doar natura unei conditii legale pentru exercitarea unei profesii, aplicabila, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în situatii identice, respectiv acelora care se încadreaza în ipoteza prevazuta de norma juridica.

Analizând motivele de neconstitutionalitate invocate în prezenta cauza, Curtea constata, însa, ca normele legale criticate opereaza o distinctie între profesorii universitari si conferentiarii universitari cu titlu stiintific de doctor, pe de o parte, si profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de stiinte organizate pe domenii stiintifice, înfiintate prin lege, pe de alta parte, în ceea ce priveste mentinerea în functia didactica, ca titulari. Astfel, acestia din urma beneficiaza de o prelungire de drept a raporturilor de munca cu angajatorul pâna la vârsta de 70 de ani, în vreme ce profesorii universitari si conferentiarii universitari cu titlu stiintific de doctor pot fi mentinuti, ca titulari, în functia didactica, pentru aceeasi limita de vârsta, numai la cerere si cu acordul consiliului facultatii si aprobarea anuala a senatului universitar.

În aceste conditii, Curtea constata ca textul de lege criticat aduce atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentala, referitoare la egalitatea în drepturi a cetatenilor.

În acest sens, Curtea retine ceea ce a stabilit în mod constant în jurisprudenta sa, în acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979), respectiv, faptul ca „violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci când se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie între scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite.” În cauza, instituirea unui tratament juridic distinct între profesorii universitari, indiferent de titlul unora dintre ei, nu are o justificare obiectiva si rezonabila. Atât membrii Academiei Române sau ai academiilor de stiinte organizate pe domenii stiintifice înfiintate prin lege, cât si profesorii universitari si conferentiarii universitari cu titlu stiintific de doctor se afla în aceeasi situatie juridica în privinta activitatii lor didactice.

Chiar si sub aspectul mentinerii în activitate a profesorilor universitari, peste vârsta de 65 de ani, potrivit art. 129 alin. (2) din lege, statutul lor juridic trebuie sa fie acelasi, în caz contrar sunt încalcate dispozitiile constitutionale privind egalitatea în drepturi a cetatenilor, ambele categorii având statutul juridic de cadre didactice universitare.

Curtea constata ca, desi instituirea unor conditii pentru mentinerea în activitate reprezinta optiunea legiuitorului, astfel de conditii nu pot fi impuse cu scopul de a discrimina persoane aflate în aceeasi situatie juridica, fara a exista vreo justificare rationala si obiectiva.

Pentru considerentele expuse, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUTIONALA în numele legii decide:

Admite exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, exceptie ridicata de Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.Popa” Iasi în Dosarul nr.8788/99/2008 al Tribunalului Iasi – Sectia civila, litigii de munca.

Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Pronuntata în sedinta publica din data de 14 aprilie 2009.

 

OPINIE SEPARATA

În dezacord cu solutia adoptata cu votul majoritatii membrilor Curtii, opinam ca dispozitiile art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic sunt constitutionale si, pe cale de consecinta, exceptia trebuia respinsa pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

În art. 129 din Legea nr. 128/1997, legiuitorul a limitat exercitarea profesiei de cadru didactic universitar pâna la împlinirea unei anumite vârste. Astfel, în alin. (1) se arata ca profesorii universitari si conferentiarii universitari cu titlul stiintific de doctor pot ramâne în activitate pâna la vârsta de 65 de ani. În alin. (3) al aceluiasi articol, care face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, se precizeaza ca profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de stiinte organizate pe domenii stiintifice, înfiintate prin lege, pot ramâne în activitate ca titulari, pâna la vârsta de 70 de ani.

În cuprinsul expunerii de motive la acest din urma text, se arata ca „profesorii universitari, membri ai Academiei Române ori ai academiilor de ramura (Academia de Stiinte Medicale, Academia de Stiinte Agricole si Silvice), organizate conform legii, sunt, de regula, organizatori de scoli de învatamânt si stiinta, conducatori de programe de cercetare stiintifica si de doctorat, ceea ce face necesara prezenta activa în universitate si dupa vârsta de 65 de ani”.

Consideram ca deosebirea de tratament, între cele doua alineate ale art. 129, este justificata prin statutul stiintific deosebit al titularilor în cadrul aceleiasi categorii profesionale, respectiv între profesorii universitari si conferentiarii universitari cu titlu stiintific de doctor, pe de o parte, si profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de stiinte organizate pe domenii stiintifice, înfiintate prin lege – Academia de Stiinte Medicale, Academia de Stiinte Agricole si Silvice -, pe de alta parte.

Textul de lege criticat nu aduce atingere dispozitiilor art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetatenilor. În jurisprudenta sa Curtea Constitutionala a statuat constant ca principiul egalitatii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât la situatii juridice diferite se justifica aplicarea unui regim juridic diferit. Asa cum se retine si în Decizia de fata, Curtea, prin Decizia nr. 444 din 26 octombrie 2004, publicata în MO 15/2005, examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin.(1) si (2) din Legea nr. 128/1997, raportat la dispozitiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala, a statuat ca, în ce priveste criteriul vârstei, acesta nu se regaseste printre criteriile discriminatorii, prin care se încalca egalitatea între cetateni, enumerate în dispozitiile art. 4 alin. (2) din Constitutie, acesta având în speta doar natura unei conditii legale pentru exercitarea unei profesii, aplicabila în mod egal tuturor persoanelor aflate în situatii identice, respectiv acelora care se încadreaza în ipoteza prevazuta de norma juridica.

Pe de alta parte, prin Decizia nr. 654 din 28 iunie 2007, publicata în  MO 582/2007, Curtea a constatat ca este neîntemeiata sustinerea referitoare la neconstitutionalitatea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Medicale. Textul prevede mentinerea în activitate sau în functii de conducere a membrilor titulari si corespondenti ai Academiei de Stiinte Medicale pâna la vârsta de 70 de ani, fara ca prin aceasta sa se instituie privilegii sau discriminari.

În sensul celor aratate în opinie au fost si concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum si punctul de vedere transmis Curtii Constitutionale de catre Avocatul Poporului, cu adresa nr. 1967 din 5 martie 2009.

 

Judecator Acsinte Gaspar

Judecator Nicolae Cochinescu