RIL promovat – în materie civila

I. Astfel, unele instante de judecata au respins actiunile reclamantilor, functionari publici prin care solicitau obligarea angajatorilor la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25 % fiecare, din salariul de baza, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

În motivarea acestor solutii, s-au retinut urmatoarele considerente:

I.a) Conform dispozitiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statului functionarilor publici, republicata, pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza, sporul de vechime în munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.

Art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 statueaza în mod expres ca salarizarea functionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea  sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici.

Întrucât nu a fost adoptata o lege de salarizare a functionarilor publici, anual, prin Ordonante ale Guvernului, au fost reglementate drepturile salariale si alte drepturi ale acestei categorii profesionale.

Astfel, pentru anul 2005, a fost adoptata O.U.G. nr. 92/2004, pentru anul 2006, O.G. nr. 2/2006, iar pentru anul 2007, O.G. nr. 6/2007.

În cadrul acestor acte normative au fost enumerate sporurile, premiile, primele si alte drepturi de natura salariala ce se acorda functionarilor publici, precum si cuantumul acestora, prin stabilirea unui procent  din salariul de baza.

Procentul celor doua suplimente salariale nu a fost stabilit nici prin Legea nr. 188/1999 si nici prin actele normative subsecvente, astfel încât orice cuantificare a acestor drepturi este arbitrara.

Pentru a fi posibila cuantificarea suplimentului postului si a suplimentului  corespunzator treptei de salarizare, ca parti componente ale salariului functionarilor publici, este necesara existenta unor dispozitii date în aplicarea (executarea) art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 republicata, atributie ce revine, fie legiuitorului, prin promovarea unui act normativ cu forta juridica de lege, fie Guvernului, prin adoptarea unei hotarâri, date în executarea prevederilor cuprinse în Legea nr. 188/1999.

În conditiile în care modalitatea de calculare a suplimentului postului si a suplimentului  corespunzator treptei de salarizare, nu este reglementata printr-un act infralegislativ, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu este certa, fiind si imposibil de calculat, iar pe de alta parte, eventuala cuantificare de catre instanta, în raport cu diverse criterii, reprezinta o nesocotire a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 820 din 3 iulie 2008, publicata în MO nr. 537/2008.

Or, instantele de judecata nu au  competenta de a se substitui legiuitorului ori executivului în privinta acordarii efective a unui drept prevazut de lege.

S-a aratat si ca dreptul la cele doua suplimente salariale nu poate fi apreciat ca fiind un „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, aditional la Conventia pentru Apararea drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, întrucât, în absenta prevederilor legale referitoare la modul de stabilire a cuantumului dreptului de creanta pe care cele doua suplimente salariale îl presupun, „bunul”, nu este definit si deci nu poate naste, în privinta reclamantilor, nici o speranta legitima de a-l obtine.

De asemenea, este lipsita de eficienta solutia de a se dispune plata  celor doua suplimente salariale în mod generic, deoarece, fata de lipsa  unor criterii minime de cuantificare, în conditiile în care autoritatea publica pârâta persista într-o atitudine de pasivitate, hotarârile pronuntate ar fi imposibil de executat. (Anexa I.a)

I.b). Alte instante de judecata, respingând actiunile reclamantilor, au retinut ca suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare sunt componente ale salariilor de baza cuvenite functionarilor publici si îsi gasesc corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale si treptele de salarizare.

Astfel, s-a aratat ca în perioada 2004-2008, salarizarea functionarilor publici a fost reglementata  succesiv, prin mai multe acte normative, respectiv: O.U.G. nr. 92/2004, aprobata cu modificari prin Legea nr. 76/2005, O.G. nr. 2/2006, aprobata cu modificari prin Legea nr. 417/2006, O.G. nr. 6/2007, aprobata cu modificari prin Legea nr. 232/2007 si O.G. nr. 9/2008, mentionându-se expres ca salariul de baza se stabileste în functie de categorie si clasa, care reflecta nivelul studiilor necesare exercitarii functiei publice si, dupa caz, de gradul profesional al functiei publice, precum si în raport cu nivelul la care se presteaza activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele  normative susmentionate.

Interpretând în mod sistematic aceste acte normative, instantele au constatat ca pe calea ordonantelor de guvern s-au prevazut masuri de reglementare a drepturilor salariale si altor drepturi  ale functionarilor publici, iar aceste reglementari au un caracter special, fata de legea generala, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

Asadar, prin mentionarea în componenta salariului functionarilor publici, a suplimentului postului si suplimentului corespunzator treptei de salarizare, legiuitorul nu a intentionat crearea unor sporuri ce se acorda distinct de salariul de baza (ca de exemplu: sporul pentru conditii vatamatoare, sporul de confidentialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de baza, gasindu-si corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale si treptele de salarizare ale gradelor profesionale, iar simpla necorelare a termenilor folositi nu este de natura sa confere functionarilor publici noi drepturi salariale.

Aceasta concluzie a fost desprinsa de instantele de judecata si din interpretarea literala a dispozitiilor art. 4 si art. 5 din O.G. nr. 6/2007  în care se arata ca salariul de baza se stabileste  în raport de gradul profesional al functiei publice, iar pentru gradul profesional al functiei publice de executie se stabilesc trei trepte de salarizare, precum si a dispozitiilor art. 33 din acelasi act normativ în care se mentioneaza ca avansarea în treapta de salarizare imediat superioara se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc conditiile de avansare.

În raport de aceste dispozitii legale, s-a stabilit ca majorarea salariului se poate obtine doar prin avansarea într-o treapta de salarizare superioara, iar nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzator treptei de salarizare.

Pe de alta parte, prin „suplimentul postului”, se întelege diferentierea salariala  între functionarii publici, în raport  de functia publica detinuta, de conducere sau de executie, în conditiile în care, potrivit dispozitiilor legale, functionarii publici care ocupa o functie publica  de conducere beneficiaza de salariul de baza prevazut pentru functia de executie detinuta anterior, la care se adauga indemnizatia de conducere. (Anexa I.b)

II.a. Alte instante de judecata au admis cererile reclamantilor  si au obligat autoritatile pârâte la plata drepturilor banesti reprezentând suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare, doar pentru trecut,începând cu data de 1 ianuarie 2004, iar în unele cazuri si pentru viitor,  fara a le cuantifica, retinând în esenta ca  cele doua drepturi au fost expres prevazute în favoarea functionarilor publici prin art. 31  (fost art. 29), alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999,  republicata,  ale carui prevederi au fost suspendate pâna la data de 31 decembrie 2006, potrivit dispozitiilor art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004 si art. 48 din O.G. nr. 2/2006.

S-a considerat ca prin suspendarea aplicarii dispozitiilor legale care instituie acest drept, se aduce o atingere nejustificata exercitiului dreptului însusi, contrar prevederilor art. 53 din Constitutie si normelor de tehnica legislativa, instituite  prin art. 4 din Legea nr. 24/2000.

În privinta cuantificarii celor doua suplimente, s-a aratat ca nu exista nicio dispozitie legala care sa individualizeze continutul dreptului pretins, astfel încât, acordarea unui anumit procent, prin analogie cu alte drepturi salariale cuvenite functionarilor publici, apare ca nejustificata, în raport de principiul legalitatii si al separatiei puterilor în stat.  (Anexa II.a)

II.b. Alte instante de judecata, admitând actiunile reclamantilor, au stabilit un cuantum al celor doua suplimente salariale, respectiv un procent  de câte 25% din salariul de baza, pentru fiecare si au obligat autoritatile pârâte la plata acestor drepturi, fie de la data de 1 ianuarie 2004, pâna la data pronuntarii, fie si pentru viitor.

S-a aratat ca este de principiu ca o norma legala, odata instituita, sa-si produca efectele, fiind contrara oricaror reguli de drept, existenta unor legi cu caracter formal.

Dreptul reclamantilor la cele doua suplimente salariale reprezinta un drept de creanta, deci un „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, iar refuzul de a acorda sumele de bani aferente acestora constituie o privare de proprietate, contrara dispozitiilor art. 1 parag. 1 teza a II-a din acelasi Protocol.

Totodata, s-a aratat ca, în conformitate cu prevederile art. 3 din Codul civil, judecatorul nu poate refuza sa judece pe motiv  ca legea nu prevede sau ca este neîndestulatoare, astfel încât actiunile formulate de functionarii publici nu pot fi respinse pentru simplul motiv ca dreptul consacrat  prin lege nu a capatat ulterior o reglementare suficient de clara.

Instantele care au adoptat aceste solutii, au evocat, pentru identitate de ratiune si considerentele Deciziei nr. XII din 5 februarie 2007, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, publicata în MO 733/2007, mentionând ca respectarea principiului încrederii în statul de drept care implica asigurarea aplicarii legilor adoptate, în litera si spiritul lor, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute sa se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevazute de lege, iar faptul ca în Legea nr. 188/1999 sau în alte acte normative nu este prevazut cuantumul celor doua suplimente, nu poate duce la pierderea acestor drepturi.

În cuantificarea fiecarui supliment, instantele s-au raportat la modul de  stabilire a altor sporuri sau suplimente de aceeasi natura, prevazute în mod  expres de legiuitor. (Anexa II.b)

Procurorul General apreciaza ca primul punct de vedere, exprimat prin hotarârile judecatoresti mentionate în Anexa I.a),  ca fiind în litera si spiritul legii.