În România este foarte greu, daca nu chiar imposibil, sa avem un guvern fara dosare penale. La începutul acestei saptamâni, pe 15 iunie, secretarul de stat pentru problemele revolutionarilor Emilian Cutean a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru fapte de coruptie comise de acesta în 2004, când ocupa aceeasi functie.
Decizia judecatoriei nu este definitiva, însa premierul Emil Boc a avizat, în aceeasi zi, demiterea din functie a secretarului de stat. Calitatea principala a lui Emilian Cutean este aceea de a fi protejatul lui Ion Iliescu. Desi era deja judecat în procesul de coruptie, fostul presedinte Iliescu l-a impus în functia guvernamentala în februarie, anul acesta, functie pe care o mai ocupase si în timpul ultimului mandat a lui Iliescu din perioada 2000-2004.
Tot la începutul acestei saptamâni vicepremierul si ministrul de interne, Dan Nica, l-a numit în postul de secretar de stat la Cancelaria sa pe Mirel Amaritei, implicat în 2002 într-un dosar penal, în care a fost acuzat de instigare la fals intelectual si la uz de fals. Faptele nu au fost dovedite în instanta. Însa ramâne surprinzator raspunsul ministrului Dan Nica, interogat de presa, anume ca el nu a stiut ca proaspatul secretar de stat a fost urmarit penal. În plus, a adaugat omul numarul doi din guvern, „Amaritiei este un jurist foarte bun si a lucrat în echipa mea de campanie”. Poate cineva sa creada ca un ministru de interne nu cunoaste pâna la ultima virgula biografia unui om pe care vrea sa îl promoveze într-o functie importanta? Eu cred ca nu. Si atunci de unde vine aceasta sfidare a opiniei publice pe care o practica în genere politicienii nostri? Un alt exemplu. Mai multi ministri au intrat în atentia Agentiei Nationale de Integritate pentru neconcordante între declaratiile de avere si averile lor reale. Desigur ca nu poate fi vorba, în aceste cazuri, decât de anumite scaperi ale demnitarilor respectivi, de anumite maruntisuri, pe care nu le-au luat în seama, pentru ca nimeni nu stie mai bine decât politicienii nostri sa îsi puna la adapost averile dobândite în mod ilicit. Se pare ca oamenii nu mai reactioneaza firesc la actele de coruptie care vizeaza fie parlamentari, fie primari, fie membri ai guvernului. Un guvern fara dosare penale ar trece drept un guvern neobisnuit, care ar functiona dupa norme si reguli straine noua. Tergiversarea marilor dosare de coruptie devine în felul acesta patul germinativ din care încoltesc alte si alte cazuri, tot mai putin luate în seama de publicul larg. În momentul în care secretarul de stat pentru problemele revolutionarilor este condamnat la 5 ani de închisoare pentru fapte de coruptie, ar trebui sa ne întrebam serios ce s-a întâmplat cu noi în ultimii 20 de ani.
Sursa: Deutsche Welle