RIL-uri admise de I.C.C.J.

Decizia I.C.C.J. nr. 7/2009

Prin decizia I.C.C.J. nr. 7/2009, Sectiile Unite s-au pronuntat asupra recursului în interesul legii privind admisibilitatea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, din perspectiva îndeplinirii conditiei prevazute de art. 160² alin. (1) teza ultima, respectiv art. 160⁴ alin. (1) teza ultima C.proc.pen., în ipoteza savârsirii, printre altele, si a infractiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, tinând seama de dispozitiile alin. (2) al aceluiasi articol.

În activitatea instantelor judecatoresti s-a ivit diversitate de practica în legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 160² alin. (1) teza ultima si ale art. 160⁴ alin. (1) teza ultima C.proc.pen. referitoare la liberarea sub control judiciar sau pe cautiune în cazul savârsirii infractiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate.

Astfel, unele instante au considerat ca, în cazul savârsirii infractiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin care este incriminata „initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup”, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 160² alin. (1) teza ultima si ale art. 160⁴ alin. (4) teza ultima C.proc.pen. referitoare la posibilitatea acordarii liberarii provizorii sub control judiciar sau pe cautiune.

Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat în sensul ca sunt aplicabile dispozitiile art. 160² alin. (1) teza ultima si, respectiv, ale art. 160⁴ alin. (1) teza ultima C.proc.pen. ori de câte ori infractiunea prevazuta de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este savârsita în conditiile reglementate la alin. (2) din acelasi articol, potrivit caruia „pedeapsa pentru faptele prevazute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra în scopul grupului infractional organizat”.

Înalta Curte a stabilit ca aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii. În aplicarea dispozitiilor art. 160¹ alin. (1) teza ultima si ale 160⁴ alin. (1) teza ultima C.proc.pen., Sectiile Unite stabilesc ca cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune sunt admisibile în ipoteza savârsirii infractiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra în scopul grupului infractional organizat nu depaseste 18 ani.

Decizia I.C.C.J. nr. 7/2009 a fost publicata în MO 694/2009.

Decizia I.C.C.J. nr. 8/2009

Prin decizia I.C.C.J. nr. 8/2009, Sectiile Unite s-au pronuntat asupra recursului în interesul legii privind incidenta art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C.proc.pen. în ipoteza particulara a recurarii hotarârilor pronuntate în apel pentru motivul gresitei aplicari a art. 18¹ C.pen. sau, dimpotriva, al neaplicarii acestei dispozitii.

În activitatea de judecata a instantelor s-a ivit practica neunitara în aprecierea incidentei cazului de casare prevazut la art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C.proc.pen. în situatia când se invoca gresita aplicare a dispozitiilor art. 18¹ C.pen. referitoare la fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Astfel, unele instante s-au pronuntat în sensul ca, prin modul în care a fost reglementat, cazul de casare prevazut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C.proc.pen. poate fi invocat numai daca eroarea grava de fapt comisa a determinat retinerea unei situatii de fapt infirmate de probe în punctele ei esentiale, având drept consecinta pronuntarea unei hotarâri gresite de achitare sau de condamnare, iar nu si atunci când se invoca încalcarea prevederilor art. 18¹ C.pen. ca urmare a aprecierii necorespunzatoare a gradului de pericol social al faptei.

Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat în sensul ca dispozitiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C.proc.pen. sunt incidente si în cazul verificarii în recurs de catre instanta de control judiciar a modului în care s-au aplicat prevederile art. 18¹ C.pen. în legatura cu aprecierea gradului de pericol social al faptelor în raport cu susceptibilitatea lor de a fi considerate infractiuni.

Înalta Curte a stabilit ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii. Dispozitiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C.proc.pen. se interpreteaza în sensul ca sunt incidente si în ipoteza recurarii hotarârilor pronuntate în apel, pentru motivul gresitei aplicari a art. 18¹ C.pen. sau, dimpotriva, al neaplicarii acestei dispozitii legale.

Decizia I.C.C.J. nr. 8/2009 a fost publicata în MO 694/2009.

 

Decizia I.C.C.J. nr. 9/2009

Prin decizia I.C.C.J. nr. 9/2009, Sectiile Unite s-au pronuntat asupra recursului împotriva încheierii prin care instanta a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale pentru a solutiona exceptia de neconstitutionalitate, dispunând totodata suspendarea judecatii cauzei, întemeiata pe art. 303 alin. (6) C.proc.pen.

În activitatea instantelor judecatoresti s-a ivit o diversitate de solutii cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 303 alin. (6) C.proc.pen. în cazul recursului declarat împotriva încheierii de admitere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale si de suspendare a judecatii pâna la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Astfel, unele instante s-au pronuntat în sensul ca încheierea prin care se admite cererea de sesizare a Curtii Constitutionale si se dispune suspendarea judecatii pâna la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate este supusa caii de atac a recursului.

Alte instante, dimpotriva, au considerat ca încheierea prin care se admite cererea de sesizare a Curtii Constitutionale si se suspenda judecarea cauzei pâna la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate nu este supusa recursului.

Înalta Curte a stabilit ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii. Dispozitiile art. 303 alin. (6) C.proc.pen. se interpreteaza în sensul ca încheierea prin care instanta a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale si a dispus suspendarea judecatii pâna la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate nu este supusa caii de atac a recursului.

Decizia I.C.C.J. nr. 9/2009 a fost publicata în MO 694/2009.

 

Decizia I.C.C.J. nr. 10/2009

Prin decizia I.C.C.J. nr. 10/2009, Sectiile Unite s-au pronuntat asupra recursului în interesul legii, declarat pentru a stabili daca examinarea admisibilitatii în principiu a contestatiei în anulare, fara citarea partilor, încalca dreptul acestora la un proces echitabil, conform art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului.

În activitatea instantelor judecatoresti s-au exprimat puncte de vedere diferite, determinând adoptarea de solutii contrare, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 391 alin. (1) C.proc.pen. referitoare la examinarea admisibilitatii în principiu, a contestatiei în anulare, fara citarea partilor.

Astfel, unele instante au considerat ca faza procesuala în care este examinata admisibilitatea în principiu a contestatiei în anulare nu poate avea loc decât cu citarea partilor.

Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat în sensul ca în etapa examinarii admisibilitatii în principiu, instituita doar pentru verificarea respectarii termenului de introducere a cererii, a existentei cazurilor de contestatie în anulare, precum si daca s-au depus ori invocat dovezi în sprijinul contestatiei, nu este necesara citarea partilor, un atare mod de a proceda, prevazut expres în art. 391 alin. (1) C.proc.pen., necontravenind principiilor reglementate în art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Înalta Curte a stabilit ca aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii. În aplicarea dispozitiilor art. 391 alin. (1) C.proc.pen., Sectiile Unite stabilesc ca examinarea admisibilitatii în principiu a contestatiei în anulare, fara citarea partilor, nu încalca dreptul acestora la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului.

Decizia I.C.C.J. nr. 10/2009 a fost publicata în MO 691/2009.

 

Decizia I.C.C.J. nr. 11/2009

Prin decizia I.C.C.J. nr. 11/2009, Sectiile Unite s-a pronuntat asupra recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lânga înalta Curte de Casatie si Justitie, privind incidenta cazului de incompatibilitate prevazut de art. 49 alin. (4) C.proc.pen. în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmaririi penale, prevazuta de art. 278¹ alin. (8) lit. b) cu referire la art. 273 alin. (1¹) C.proc.pen.

În activitatea de judecata a instantelor s-a ivit diversitate de practica în aplicarea dispozitiilor art. 49 alin. (4) C.proc.pen. privind incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmarirea penala de a proceda la refacerea acesteia, când refacerea este dispusa de instanta, în cazul solutiei întemeiate pe dispozitiile art. 278¹ alin. (8) lit. b) cu referire la art. 273 alin. (1¹) C.proc.pen., de trimitere a cauzei de catre judecator la procuror, în vederea redeschiderii urmaririi penale.

Astfel, unele instante au considerat ca în cazul admiterii plângerii, de catre judecator, împotriva solutiei de netrimitere în judecata si a trimiterii cauzei procurorului, în vederea redeschiderii urmaririi penale, persoana care a efectuat urmarirea penala, în calitate de procuror sau de organ de cercetare penala, devine incompatibila de a prelua acea cauza pentru a efectua acte de urmarire în vederea redeschiderii urmaririi penale.

Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat în sensul ca solutia judecatorului de trimitere a cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmaririi penale, întemeiata pe dispozitiile art. 278¹ alin. (8) lit. b) C.proc.pen., nu atrage incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmarirea penala pâna în acel moment procesual.

Înalta Curte a stabilit ca aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii. Dispozitiile art. 49 alin. (4) C.proc.pen. se interpreteaza în sensul ca nu exista incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmarirea penala, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmaririi penale, prevazuta de art. 278¹ alin. (8) lit. b) cu referire la art. 273 alin. (1¹) C.proc.pen.

Decizia I.C.C.J. nr. 11/2009 a fost publicata în MO 691/2009.