Dupa ce zilele trecute a fost prezentata decizia Înaltei Curti prin care taxa radio-TV era anulata definitiv pentru microîntreprinderi, în Monitorul Oficial s-a publicat o hotarâre recenta a Guvernului, prin care se excepteaza de la plata taxei doar microîntreprinderile cu activitate suspendata si doar în ceea ce priveste taxa radio, nu si cea TV.
„Persoanele juridice cu sediul în România, care se încadreaza în categoria microîntreprinderilor, potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, au obligatia sa plateasca pentru sediul social o taxa lunara pentru serviciul public de radiodifuziune, cu exceptia celor care si-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale”, se arata în H.G. nr. 1012/2009, adoptata de Guvern în 9 septembrie si publicata joi, 15 octombrie, în M.Of. nr. 695/2009.
Totodata, hotarârea prevedea ca, „pentru a fi exceptate de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, persoanele juridice mentionate au obligatia de a depune la sediul Societatii Române de Radiodifuziune o cerere însotita de certificatul constatator emis de Oficiul National al Registrului Comertului din care rezulta suspendarea activitatii”.
Pe de alta parte, prin decizia nr. 2102, ICCJ a respins ca nefondat recursul declarat de Guvernul României si a anulat ca netimbrat recursul formulat de Societatea Româna de Radiodifuziune, în procesul prin care o firma din Cluj a cerut anularea taxei radio-TV.
Sunt astfel anulate prevederile cuprinse în art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 si H.G. nr. 978/2003, astfel ca persoanele juridice care nu detin mijloace tehnice de receptionare a informatiei radio-TV nu vor mai fi obligate sa achite taxa instituita de lege pentru aceste servicii.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „hotarârile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a anulat, în tot sau în parte, un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor”.
În motivarea deciziei, ICCJ sustine ca argumentele aduse de Guvern si SRR, în sensul ca taxa radio se regaseste în legislatia si practica europeana în domeniu, fiind cunoscut ca în toate tarile Uniunii Europene, dar si pe plan mondial aceasta taxa reprezinta principala sursa de finantare a activitatii posturilor publice din domeniul audiovizualului, nu pot fi folosite ca argumente în sustinerea legalitatii prevederilor contestate din cele doua hotarâri ale Guvernului, întrucât, asa cum s-a retinut anterior, dreptul la informare al cetatenilor, prin mijloacele de informare, radioul si televiziunea publica, nu poate fi transformat într-o obligatie, cu atât mai mult cu cât dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 impun plata acestor taxe beneficiarilor de aceste servicii.
Sursa: avocatnet.ro