În Monitorul Oficial nr. 944 din 21 decembrie a.c. a fost publicată Legea nr. 331/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul străinilor, inclusiv a Legii nr. 122/2006 privind azilul în România.
Nou în Legalis – Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Ediția 2. Accesează volumul!
În extras
Art. I.
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 2 alineatul (1), după litera b) se introduc două noi litere, literele b1) și b2), cu următorul cuprins:
„b1) solicitant care necesită garanții procedurale speciale – solicitant de protecție internațională a cărui capacitate de a beneficia de drepturile și de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de prezenta lege este limitată ca urmare a unor circumstanțe individuale care se pot datora, printre altele, vârstei, sexului, orientării sexuale, identității de gen, unei dizabilități, unei boli grave, unor afecțiuni sau tulburări mentale sau ca urmare a torturii, violului sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală etc.;
b2) solicitant care necesită condiții de primire speciale – persoană vulnerabilă, în conformitate cu art. 51, care are nevoie de garanții speciale pentru a beneficia de drepturi și a-și îndeplini obligațiile în conformitate cu prezenta lege;”.
2. La articolul 2 alineatul (1), după litera o) se introduc două noi litere, literele p) și q), cu următorul cuprins:
„p) condiții de primire – ansamblul măsurilor luate de statul român în favoarea solicitanților de protecție internațională, în conformitate cu prezenta lege;
q) condiții materiale de primire – asistența acordată solicitanților de protecție internațională, incluzând cazare, hrană, materiale de întreținere și igienă, îmbrăcăminte și încălțăminte, transport, care pot fi acordate în natură, sub formă de alocații financiare sau tichete ori printr-o combinație a acestor 3 elemente, în condiții stabilite prin hotărâre a Guvernului.”
3. La articolul 3, după alineatul (3) se introduc patru noi alineate, alineatele (31)-(34), cu următorul cuprins:
„(31) În aplicarea dispozițiilor prezentei legi, Inspectoratul General pentru Imigrări poate să folosească interpreți și traducători autorizați în condițiile Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea și plata interpreților și traducătorilor folosiți de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, de birourile notarilor publici, de avocați și de executori judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, pentru efectuarea interpretării și/sau traducerii în și din limbi străine, să solicite efectuarea de expertize medico-legale sau de altă natură, precum și să consulte specialiști.
(32) Plata interpreților și traducătorilor prevăzuți la alin. (31) se face în condițiile Legii nr. 178/1997, cu modificările și completările ulterioare.
(33) Interpreții și traducătorii prevăzuți la alin. (31) care se deplasează în altă localitate decât cea de domiciliu, pentru efectuarea lucrărilor solicitate de Inspectoratul General pentru Imigrări, beneficiază de cheltuieli de transport și, după caz, de cazare și indemnizație de delegare, potrivit dispozițiilor legale aplicabile în unitățile bugetare.
(34) În cazul în care nu sunt identificați sau nu pot fi utilizați interpreți sau traducători autorizați în condițiile Legii nr. 178/1997, cu modificările și completările ulterioare, Inspectoratul General pentru Imigrări poate folosi persoane de încredere care cunosc limbile din/și în care se face traducerea și/sau interpretarea limbii respective, dispozițiile alin. (32) și (33) aplicându-se în mod corespunzător. În cazul folosirii persoanelor de încredere pentru traducere și/sau interpretare este necesar consimțământul solicitantului de protecție internațională.”
4. La articolul 3, alineatul (5) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(5) În baza deciziilor adoptate la nivelul Uniunii Europene sau al acordurilor bilaterale încheiate de România cu alte state membre ale Uniunii Europene, Ministerul Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General pentru Imigrări, poate propune preluarea de către România a următoarelor categorii de străini:
a) refugiați aflați pe teritoriul unor state terțe, al căror statut a fost recunoscut potrivit Convenției de la Geneva;
b) solicitanți de azil sau beneficiari ai protecției subsidiare acordate de un stat membru al Uniunii Europene.”
5. La articolul 3, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:
„(51) Numărul și condițiile de preluare a străinilor prevăzuți la alin. (5) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Aceste persoane au aceleași drepturi și obligații în România ca și solicitanții care au depus o cerere de azil în România, respectiv beneficiarii de protecție internațională în România.”
6. Articolul 4 se modifică și va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 4
Accesul la procedura de azil
Autoritățile competente asigură accesul la procedura de azil oricărui cetățean străin sau apatrid, aflat pe teritoriul României ori la frontieră, din momentul manifestării de voință, exprimată în scris sau oral, din care să rezulte că acesta solicită protecția statului român, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 501,art. 91 alin. (2) lit. b), art. 95 alin. (2), art. 96 alin. (2), art. 97 alin. (2) și la art. 120 alin. (2) lit. a).”
7. Articolul 51 se modifică și va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 51
Situația persoanelor vulnerabile
(1) Aplicarea dispozițiilor prezentei legi se realizează cu luarea în considerare a nevoilor speciale ale persoanelor vulnerabile.
(2) În categoria persoanelor vulnerabile sunt incluși minorii, minorii neînsoțiți, persoanele cu dizabilități, persoanele în vârstă, femeile însărcinate, părinții singuri însoțiți de copiii lor minori, victimele traficului de persoane, persoanele care suferă de afecțiuni grave, persoanele cu afecțiuni mintale și persoanele care au fost supuse torturilor, violurilor sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală, ori aflate în alte situații speciale.
(3) Pentru scopurile prezentei legi apartenența la categoria persoanelor vulnerabile se determină după depunerea cererii de azil, cât mai curând posibil, de către specialiști din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări, pe baza unei evaluări individuale. În vederea realizării evaluării individuale și a luării măsurilor adecvate pentru asigurarea drepturilor și garanțiilor prevăzute de prezenta lege, autoritățile competente acordă sprijin de specialitate, la solicitarea Inspectoratului General pentru Imigrări.
(4) În situația în care au fost identificate persoane vulnerabile cu nevoi speciale, personalul de specialitate al Inspectoratului General pentru Imigrări realizează evaluări în scopul identificării nevoilor speciale și dispune măsurile adecvate în scopul asigurării drepturilor și garanțiilor prevăzute de prezenta lege pe durata procedurii de azil.
(5) În faza administrativă a procedurii de azil, actele întocmite anterior constatării nevoilor speciale vor fi refăcute și/sau completate, numai în cazul în care este necesar pentru soluționarea corespunzătoare a cererilor de azil.
(6) Inspectoratul General pentru Imigrări monitorizează situația solicitanților cu nevoi speciale de primire și, împreună cu autoritățile competente, se asigură că asistența oferită acestora se acordă pe toată durata procedurii de azil.”
8. După articolul 12 se introduc două noi articole, articolele 121 și 122, cu următorul cuprins:
„ARTICOLUL 121
Pregătirea personalului
(1) Inspectoratul General pentru Imigrări asigură pregătirea specifică a personalului cu competențe în domeniul azilului și integrării, prin programe de formare la locul de muncă și de pregătire în cadrul instituțiilor de formare profesională ale Ministerului Afacerilor Interne. În acest scop sunt luate în considerare resurse relevante de pregătire, inclusiv cele dezvoltate de BESA.
(2) Programele de formare și pregătire includ aspecte referitoare la:
a) legislația internațională și a Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului și al azilului;
b) modul de procesare a cererilor de protecție internațională a persoanelor vulnerabile;
c) mecanisme de identificare și asistență acordată persoanelor vulnerabile;
d) tehnici de intervievare;
e) utilizarea expertizelor în procedura de azil;
f) furnizarea și utilizarea informațiilor din țara de origine;
g) procedura de determinare a statului membru responsabil cu analizarea cererii de azil.
ARTICOLUL 122
Pregătirea personalului altor structuri competente să primească cereri de azil
Inspectoratul General pentru Imigrări asigură personalului autorităților prevăzute la art. 35, competent cu primirea cererilor de protecție internațională, informațiile relevante și pregătirea corespunzătoare pentru îndeplinirea acestor atribuții, în cadrul instituțiilor de formare profesională ale Ministerului Afacerilor Interne.”
9. La articolul 13 alineatul (1), litera b) se modifică și va avea următorul cuprins:
„b) consultarea informațiilor din țara de origine și, dacă este necesar, din țările tranzitate, obținute din diferite surse, necesare pentru evaluarea situației personale a solicitantului de azil.”
10. La articolul 13, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
„(3) O cerere de azil nu poate fi respinsă exclusiv pe motiv că aceasta a fost depusă tardiv.”
11. La articolul 16, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(2) Inspectoratul General pentru Imigrări ia măsuri pentru numirea, în cel mai scurt timp, a unui reprezentant legal care să îl asiste pe solicitantul de azil minor neînsoțit pe parcursul procedurii de azil, inclusiv pe durata procedurii primei țări de azil, a procedurii țării terțe sigure, a procedurii țării terțe europene sigure sau a procedurii de determinare a statului membru responsabil, după caz.”
12. La articolul 16, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:
„(21) Minorul neînsoțit este informat, de îndată, cu privire la numirea reprezentantului legal. Reprezentantul legal își îndeplinește îndatoririle în conformitate cu principiul interesului superior al copilului și are expertiza necesară în acest scop.”
13. La articolul 16, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(4) Inspectoratul General pentru Imigrări:
a) se asigură că reprezentantului legal i se dă posibilitatea de a-l informa pe minorul neînsoțit despre semnificația și posibilele consecințe ale interviului personal și, după caz, despre modul în care trebuie să se pregătească pentru interviul personal;
b) oferă informații juridice procedurale menționate în conformitate cu art. 17 și informații despre procedurile de retragere a protecției internaționale, atât minorului, cât și reprezentantului legal al acestuia;
c) informează reprezentantul legal și solicitantul de azil minor neînsoțit, într-o limbă pe care acesta din urmă o înțelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înțelege, cu privire la posibilitatea efectuării unei expertize medico-legale de evaluare a vârstei. Această informare trebuie să cuprindă, de asemenea, precizări referitoare la metodele de examinare medicală, posibilele consecințe ale rezultatului acestei examinări și efectele eventualului refuz de a se supune expertizei medico-legale.”
14. La articolul 16, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:
„(41) Expertiza medico-legală de evaluare a vârstei se efectuează cu respectarea deplină a demnității individuale a minorului, utilizându-se metodele cele mai puțin invazive, care să permită, în măsura posibilului, un rezultat fiabil.”
15. La articolul 17 alineatul (1), literele c) și f) se modifică și vor avea următorul cuprins:
„c) dreptul de a i se asigura, în mod gratuit, în orice fază a procedurii de azil, inclusiv în faza judecătorească a procedurii prin care s-a dispus măsura restrictivă prevăzută la art. 192 alin. (1) lit. c), un interpret apt să asigure o comunicare corespunzătoare;
……………………………………….
f) dreptul de a fi informat, în momentul depunerii cererii sau ulterior, în termen de maximum 15 zile de la depunerea cererii, într-o limbă pe care o înțelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înțelege, cu privire la procedura de urmat, drepturile pe care le are și obligațiile ce îi revin pe parcursul procedurii de azil, cu privire la consecințele nerespectării acestor obligații și ale lipsei cooperării cu autoritățile competente, precum și cu privire la consecințele unei retrageri explicite sau implicite a cererii;”.
16. La articolul 17 alineatul (1), după litera f) se introduce o nouă literă, litera f1), cu următorul cuprins:
„f1) dreptul de a avea acces, personal sau prin reprezentant, la informații conținute de dosarul personal, cu excepția situației în care divulgarea informațiilor sau a surselor de la care au fost obținute ar periclita securitatea națională, a organizațiilor sau a persoanelor care au furnizat respectivele informații sau în cazul în care s-ar prejudicia examinarea cererii de protecție internațională. Accesul la informații din dosarul personal se face pe bază de cerere adresată structurii specializate pe probleme de azil a Inspectoratului General pentru Imigrări. La cererea solicitantului de protecție internațională pot fi eliberate, în mod gratuit, copii ale unor documente de la dosarul personal, potrivit prevederilor prezentei legi;”.
17. La articolul 17 alineatul (1) litera h), punctul (iii) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(iii) străinilor care sunt luați în custodie publică în condițiile art. 1914 alin. (1);”.