În Monitorul Oficial nr. 613 din 19 august a.c. a fost republicată Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, în temeiul art. 18 din Legea nr. 83/2014 privind invenţiile de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 26 iunie 2014, dându-se textelor o nouă numerotare.

Citește acum cele mai noi volume din Raftul Legalis® – Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală

În extras

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1

(1) Drepturile asupra unei invenţii sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenţie de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în condiţiile prevăzute de lege.

(2) Sunt, de asemenea, recunoscute şi apărate drepturile decurgând din brevetul european, conform legii.

Art. 2

În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a)brevet european – brevetul acordat conform Convenţiei brevetului european;

b)cerere internaţională – cererea de protecţie a unei invenţii, înregistrată conform Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor;

c)consilier în proprietate industrială – persoana specializată în acordarea asistenţei în domeniul proprietăţii industriale (invenţii, mărci, desene, modele etc.), care desfăşoară legal această activitate;

d)Convenţia brevetului european – Convenţia privind brevetul european, adoptată la München la 5 octombrie 1973, astfel cum a fost amendată prin Actul de revizuire a art. 63 din Convenţia din 17 decembrie 1991 şi prin deciziile Consiliului de administraţie al Organizaţiei Europene a Brevetelor din 21 decembrie 1978, 13 decembrie 1994, 20 octombrie 1995, 5 decembrie 1996 şi 10 decembrie 1998, precum şi prin Actul de revizuire a acesteia, adoptat la München la 29 noiembrie 2000;

e)Convenţia de la Paris – Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, Paris, astfel cum a fost revizuită şi modificată;

f)descriere – prezentarea în scris a invenţiei;

g)inventator – persoana care a creat invenţia;

h)mandatar autorizat – consilierul în proprietate industrială, care poate avea şi calitate de reprezentare în procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci;

i)OSIM – Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci;

j)predecesor – persoana fizică sau juridică îndreptăţită la brevet anterior depunerii cererii de brevet;

k)publicare – difuzarea informaţiei într-un mod accesibil publicului;

l)solicitant – persoana fizică sau juridică care cere acordarea unui brevet de invenţie;

m)succesor în drepturi – orice persoană fizică sau juridică căreia i s-a transmis fie dreptul la acordarea brevetului de invenţie, fie drepturile care decurg dintr-un brevet de invenţie eliberat;

n)revendicare – partea de brevet care cuprinde obiectul protecţiei solicitate şi al cărei conţinut determină întinderea protecţiei;

o)titularul brevetului – persoana fizică sau juridică căreia îi aparţine dreptul conferit prin brevet;

p)unitate – persoana juridică care funcţionează legal;

q)persoana care exploatează invenţia – persoana fizică sau juridică care o pune în aplicare în mod legal. Persoana care exploatează invenţia poate să fie identică cu titularul brevetului.

Art. 3

Dreptul la brevet de invenţie aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi.

Art. 4

(1) În cazul în care invenţia a fost creată împreună de mai mulţi inventatori, fiecare dintre aceştia are calitatea de coautor al invenţiei, iar dreptul aparţine în comun acestora.

(2) Dacă două sau mai multe persoane au creat aceeaşi invenţie, independent una de alta, dreptul la brevet aparţine aceleia care a depus o cerere de brevet a cărei dată de depozit este cea mai veche.

Art. 5

Persoanele fizice sau juridice străine având domiciliul sau sediul în afara teritoriului României beneficiază de dispoziţiile prezentei legi, în condiţiile tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind invenţiile, la care România este parte.