În Monitorul Oficial nr. 1032 din 28 decembrie 2017 a fost publicată Legea nr. 258/2017 privind  comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăţi, schimbarea conturilor de plăţi şi accesul la conturile de plăţi cu servicii de bază.

CAPITOLUL I

Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii

Art. 1.

Prezenta lege reglementează drepturile şi obligaţiile consumatorilor şi ale prestatorilor de servicii de plată atunci când se prestează servicii de plată aferente unui cont de plăţi, respectiv aspecte referitoare la transparenţa şi comparabilitatea comisioanelor percepute consumatorilor pentru conturile de plăţi deţinute de aceştia, la schimbarea conturilor de plăţi, la facilitarea deschiderii transfrontaliere de conturi de plăţi, precum şi la deschiderea şi utilizarea conturilor de plăţi cu servicii de bază.

Art. 2.

(1) Prezenta lege se aplică conturilor de plăţi prin care consumatorii pot să efectueze cel puţin următoarele operaţiuni:

a) să depună fonduri într-un cont de plăţi;

b) să retragă numerar dintr-un cont de plăţi;

c) să execute şi să primească operaţiuni de plată, inclusiv transferuri de credit, către şi de la terţi.

(2) Prevederile art. 5-39 se aplică prestatorilor de servicii de plată.

(3) Prevederile art. 40-62 se aplică instituţiilor de credit.

(4) Prevederile prezentei legi nu se aplică Trezoreriei Statului şi serviciilor puse la dispoziţie de aceasta prin intermediul altor entităţi potrivit actelor normative în vigoare.

Art. 3.

Deschiderea şi utilizarea unui cont de plăţi cu servicii de bază, în temeiul prezentei legi, se fac în conformitate cu Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4.

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) autoritate competentă – Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor desemnată potrivit prevederilor art. 63;

b) beneficiar al plăţii – o persoană fizică sau juridică care este destinatarul vizat al fondurilor care au făcut obiectul unei operaţiuni de plată;

c) comisioane – toate costurile şi penalităţile, dacă există, pe care consumatorul trebuie să le plătească prestatorului de servicii de plată în schimbul prestării unor servicii aferente unui cont de plăţi sau în legătură cu aceste servicii;

d) consumator – persoana astfel cum este definită la 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

e) consumator vulnerabil din punct de vedere financiar – consumatorul al cărui venit lunar nu depăşeşte echivalentul a 60% din câştigul salarial mediu brut pe economie, previzionat în ultima prognoză macroeconomică, respectiv prognoza de toamnă, publicată de către Comisia Naţională de Prognoză în anul în curs pentru anul următor, sau al cărui venit din ultimele 6 luni nu depăşeşte echivalentul a 60% din câştigul salarial mediu brut pe economie;

f) contract-cadru – un contract de servicii de plată care reglementează executarea, în viitor, a unor operaţiuni de plată individuale şi succesive şi care poate conţine obligaţia de a constitui un cont de plăţi, precum şi condiţiile de constituire a acestui cont;

g) cont de plăţi – un cont deţinut în numele unuia sau al mai multor consumatori, care este folosit pentru executarea de operaţiuni de plată;

h) debitare directă – un serviciu de plată naţional sau transfrontalier pentru debitarea unui cont de plăţi al plătitorului, atunci când o operaţiune de plată este iniţiată de beneficiarul plăţii pe baza consimţământului plătitorului;

i) facilitate de tip descoperit de cont – un contract de credit explicit, în baza căruia un prestator de servicii de plată pune la dispoziţia unui consumator fonduri care depăşesc soldul curent al contului de plăţi al consumatorului;

j) facilitate de tip descoperit de cont cu aprobare tacită – o facilitate de tip descoperit de cont, acceptată în mod tacit, prin care un prestator de servicii de plată pune la dispoziţia unui consumator fonduri care depăşesc soldul curent al contului de plăţi al consumatorului sau facilitatea de tip descoperit de cont convenită;

k) fonduri – bancnote şi monede, bani scripturali, precum şi monedă electronică, astfel cum este definită la 4 lit. f) din Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, cu modificările ulterioare;

l) instituţie de credit – întreprinderea astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;

m) instrument de plată – orice dispozitiv şi/sau set de proceduri astfel cum este definit la 5 pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

n) marcă de plată – orice denumire, termen, semn, simbol sau o combinaţie a acestora în formă materială sau digitală, aptă să desemneze schema de plată cu cardul în care sunt efectuate tranzacţiile de plată cu cardul;

o) operaţiune de plată – acţiunea, iniţiată de plătitor sau de beneficiarul plăţii, de a depune, a transfera sau a retrage fonduri, indiferent de eventualele obligaţii subiacente existente între plătitor şi beneficiarul plăţii;

p) ordin de plată – orice dispoziţie a plătitorului sau a beneficiarului plăţii către prestatorul său de servicii de plată prin care se solicită executarea unei operaţiuni de plată;

q) ordin de plată programată – o instrucţiune dată de un plătitor prestatorului de servicii de plată care deţine contul de plăţi al plătitorului de a executa transferuri de credit la intervale regulate sau la date prestabilite;

r) plătitor – о persoană fizică sau juridică care deţine un cont de plăţi şi care autorizează un ordin de plată din acel cont de plăţi sau, în cazul în care nu este vorba de un cont de plăţi al plătitorului, o persoană fizică sau juridică care face un ordin de plată către un cont de plăţi al beneficiarului plăţii;

s) prestator de servicii de plată – oricare dintre entităţile prevăzute la 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

t) prestator de servicii de plată care efectuează transferul – prestatorul de servicii de plată de la care se transferă informaţiile necesare pentru efectuarea schimbării conturilor;

u) prestator de servicii de plată destinatar – prestatorul de servicii de plată căruia i se transferă informaţiile necesare pentru efectuarea schimbării conturilor;

v) zona unică de plăţi în euro denumită în continuare SEPA – zona geografică în care nu există diferenţe între plăţi fără numerar în euro, naţionale sau transfrontaliere, astfel cum este constituită pe baza Directivei 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE, transpusă în legislaţia naţională prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Regulamentului (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerinţelor tehnice şi comerciale aplicabile operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă în euro şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009;

w) rata dobânzii creditoare – rata la care se plăteşte dobândă consumatorului în legătură cu fondurile păstrate într-un cont de plăţi;

x) rezident legai în Uniunea Europeană – persoana fizică care are dreptul la rezidenţă într-un stat membru în temeiul dreptului Uniunii Europene sau al dreptului naţional, inclusiv consumatorii fără adresă stabilă şi solicitanţii de azil în temeiul Convenţiei de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaţilor, Protocolului la aceasta din 31 ianuarie 1967 şi altor tratate internaţionale relevante la care România este parte;

y) schimbarea conturilor sau serviciu de schimbare a conturilor – transferul de la un prestator de servicii de plată la altul, la cererea consumatorului, fie al informaţiilor referitoare la toate sau la unele dintre ordinele de plată programate pentru transferurile de credit, debitările directe recurente şi încasările prin transferuri de credit recurente, executate într-un cont de plăţi, fie al eventualului sold pozitiv al contului de plăţi dintr-un cont de plăţi într-altul sau ambele, cu sau fără închiderea vechiului cont de plăţi;

z) serviciu de plată – orice activitate de plată astfel cum este definită la 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

aa) servicii aferente unui cont de plăţi – toate serviciile legate de deschiderea, operarea şi închiderea unui cont de plăţi, inclusiv serviciile de plată şi operaţiunile de plată definite la 4 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi facilităţi de tip descoperit de cont şi facilităţi de tip descoperit de cont cu aprobare tacită;

ab) state membre – state membre ale Uniunii Europene sau din cadrul Spaţiului Economic European;

ac) suport durabil – orice instrument care permite consumatorului să stocheze informaţii adresate personal, într-un mod accesibil pentru consultări ulterioare şl pentru o perioadă de timp adecvată scopurilor informaţiei respective, şi care permite reproducerea, fără modificări, a informaţiilor stocate;

ad) transfer credit – serviciul de plată naţional sau transfrontalier de creditare a contului de plăţi al unui beneficiar al plăţii printr-o operaţiune de plată sau o serie de operaţiuni de plată efectuate din contul de plăţi al plătitorului de către prestatorul de servicii de plată care deţine contul de plăţi al plătitorului, în baza unei instrucţiuni date de plătitor;

ae) zi lucrătoare – o zi în care prestatorul de servicii de plată relevant exercită activităţi şi este în măsură să execute operaţiuni de plată.

CAPITOLUL II

Comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăţi

SECŢIUNEA 1

Lista celor mai reprezentative servicii aferente unui cont de plăţi care fac obiectul unui comision la nivel naţional şi terminologia standardizată

Art. 5.

(1) Lista celor mai reprezentative servicii aferente unui cont de plăţi, denumită în continuare Lista, cuprinde termenii şi definiţiile pentru fiecare dintre serviciile identificate, utilizându-se un singur termen pentru fiecare serviciu pentru a se asigura utilizarea unei terminologii standardizate de către prestatorii de servicii de plată, astfel încât consumatorii să înţeleagă şi să compare comisioanele percepute.

(2) Lista se stabileşte în baza standardelor tehnice adoptate de Comisia Europeană privind terminologia standardizată pentru acele servicii care sunt comune unei majorităţi a statelor membre, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei.

(3) Lista se adoptă prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 3 luni de la intrarea în vigoare a standardelor tehnice adoptate de Comisia Europeană.

(4) Lista cuprinde cel puţin 10 şi cel mult 20 dintre cele mai reprezentative servicii care fac obiectul unui comision, servicii oferite cel puţin de un prestator de servicii de plată la nivel naţional, şi integrează terminologia standardizată la nivelul Uniunii Europene.

(5) Lista cuprinde serviciile care:

a) sunt cel mai frecvent utilizate de consumatori în legătură cu contul lor de plăţi;

b) generează cel mai mare cost pentru consumatori, la nivel global şi pe unitate.

(6) Lista nu va cuprinde serviciile utilizate de consumatori pentru interogarea conturilor lor de plăţi, servicii pentru care nu se percep comisioane.