Procedură de soluţionare a unor contestaţii prevăzute de Codul fiscal

În înţelesul prezentei proceduri, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) autoritatea emitentă este structura emitentă a deciziei contestate, respectiv autoritatea prevăzută la art. 359 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi comisia instituită prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 219/2016 privind instituirea şi aprobarea componenţei Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia;

b) structura de specialitate este structura prevăzută la art. 2 alin. (1) din anexele nr. 2 şi 4 la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.482/2017, respectiv biroul/compartimentul avize şi autorizaţii (case de marcat) din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice şi biroul/compartimentul cu atribuţii de autorizare din cadrul birourilor vamale de interior şi/sau frontieră;

c) direcţia de specialitate este direcţia cu atribuţii de management al domeniilor reglementate specific din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

(1) Operatorul economic care se consideră lezat în drepturile sale printr-o decizie emisă de autoritatea emitentă poate formula contestaţie potrivit prevederilor art. 366 alin. (2), art. 369 alin. (5), art. 374 alin. (2), art. 377 alin. (4), art. 382 alin. (2), art. 385 alin. (4), art. 390 alin. (2) şi art. 393 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Contestaţia formulată împotriva deciziilor autorităţii emitente este calea administrativă de atac prin care se solicită autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, după caz, reexaminarea deciziei contestate, în sensul revocării sau modificării acesteia.

(1) Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:

a) datele de identificare ale contestatorului;

b) obiectul acesteia;

c) motivele de fapt şi de drept;

d) dovezile pe care se întemeiază;

e) semnătura persoanei îndreptăţite.

(2) Contestaţia se depune la sediul structurii de specialitate, în termenul prevăzut la art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, sub sancţiunea decăderii.

(3) Structura de specialitate, la primirea acesteia, va întocmi dosarul contestaţiei, precum şi o notă în care va prezenta informaţii privind cauza supusă analizei, precum şi punctul de vedere referitor la această cauză şi le va transmite direcţiei de specialitate în vederea soluţionării.

(4) Dosarul contestaţiei va cuprinde: contestaţia în original, ce trebuie să poarte semnătura persoanei îndreptăţite, împuternicire avocaţială/procură/mandat în original sau în copie legalizată, după caz, actul prin care se desemnează administratorul special/administratorul judiciar/lichidatorul, decizia atacată şi documentele care au stat la baza emiterii acesteia, în copie, dovada comunicării deciziei atacate, extras din procesul-verbal de şedinţă privitor la decizia contestată şi orice alte documente care au legătură cu cauza supusă soluţionării existente la nivelul autorităţii emitente a deciziei şi/sau depuse de contestator.

(5) În cazul în care contestaţia este depusă direct la direcţia de specialitate, aceasta o va transmite structurii de specialitate, în vederea constituirii dosarului contestaţiei, a verificării condiţiilor procedurale, precum şi a întocmirii notei cu punctul de vedere privind cauza supusă analizei.

(6) Nota va cuprinde precizări privind îndeplinirea condiţiilor de procedură, menţiuni privind sesizarea organelor de urmărire şi cercetare penală, după caz, menţiuni cu privire la motivele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, precum şi punctul de vedere asupra cauzei supuse analizei, având în vedere toate argumentele contestatorului şi documentele în susţinere. În caz contrar dosarul se restituie în vederea completării.

(7) Nota se aprobă de către conducătorul structurii de specialitate.

(8) În condiţiile în care din actele dosarului cauzei nu se poate verifica respectarea termenului de depunere a contestaţiei, iar în urma demersurilor întreprinse nu se poate face dovada datei la care contestatorul a luat cunoştinţă de decizia atacată, inclusiv în situaţia în care comunicarea prin publicitate a fost viciată prin nerespectarea procedurii în materie, aceasta va fi considerată depusă în termenul legal.

(9) În situaţia depunerii prin poştă a contestaţiei, structura de specialitate este obligată să anexeze la dosarul contestaţiei plicul prin care a fost transmisă contestaţia.

(10) Dispoziţiile privind termenele din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător, astfel:

a) termenul de depunere a contestaţiei se calculează pe zile libere, cu excepţia cazului în care prin lege se prevede altfel, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul;

b) când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

(1) Dacă contestaţia este formulată printr-un împuternicit sau în cazul în care contestatorul se află în procedură de insolvenţă/reorganizare/faliment/lichidare şi i-a fost ridicat dreptul la propria administrare, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile prevăzute la art. 3 alin. (4).

(2) Confirmările de primire se vor anexa la dosarul cauzei.

(1) Contestaţia poate fi retrasă de contestator până la soluţionarea acesteia.

(2) În situaţia în care contestatorul doreşte să retragă contestaţia, cererea de retragere se depune la sediul Ministerului Finanţelor Publice şi trebuie să fie semnată de acesta sau de împuternicit, cu îndeplinirea aceloraşi condiţii de formă prevăzute la formularea şi depunerea contestaţiei.

(3) Retragerea contestaţiei poate fi făcută în tot sau în parte. În situaţia în care cererea de retragere are ca obiect doar anumite capete de cerere din contestaţia iniţială, despre aceasta se va face menţiune în decizia emisă în soluţionarea cauzei; contestaţia şi cererea de retragere parţială vor fi conexate, pentru o mai bună soluţionare a cauzei.

(4) După primirea cererii de retragere a contestaţiei, direcţia de specialitate va comunica contestatorului decizia prin care ia act de faptul că acesta a solicitat retragerea contestaţiei şi va informa organul emitent al deciziei contestate despre acest fapt.

(5) Decizia prin care se ia act de retragerea contestaţiei urmează procedura emiterii şi comunicării deciziilor emise în soluţionarea contestaţiilor.

(1) Direcţia de specialitate analizează contestaţiile în raport cu susţinerile formulate de contestator, cu dispoziţiile legale invocate de acesta şi cu documentele existente la dosarul cauzei. Soluţionarea contestaţiei se face în limitele sesizării.

(2) Motivarea contestaţiei se va face cu respectarea dispoziţiilor privind termenul de depunere a contestaţiilor, sub sancţiunea decăderii.

(3) Prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea o situaţie mai grea contestatorului în propria cale de atac.

(4) Contestatorul sau împuterniciţii acestuia, după caz, pot să depună probe noi în susţinerea cauzei pe tot parcursul soluţionării contestaţiei.

(1) Pentru lămurirea cauzelor, direcţia de specialitate poate solicita puncte de vedere altor direcţii de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau altor instituţii competente să se pronunţe în cauzele respective.

(2) La solicitarea direcţiei de specialitate, pentru lămurirea aspectelor care fac obiectul contestaţiei, organele competente vor efectua cercetarea la faţa locului, întocmind în acest sens proces-verbal de constatare, care va fi ataşat la dosarul contestaţiei aflat în curs de soluţionare.

(3) Direcţia de specialitate va verifica existenţa excepţiilor de procedură şi mai apoi a celor de fond, înainte de a proceda la soluţionarea pe fond a contestaţiei.

(4) În soluţionarea contestaţiilor, excepţiile de procedură şi de fond pot fi următoarele: excepţia de nerespectare a termenului de depunere a contestaţiei, excepţia de necompetenţă a organului care a încheiat actul contestat, excepţia lipsei semnăturii de pe contestaţie, excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei de calitate procesuală, prescripţia, puterea de lucru judecat etc.

(5) Contestatorul poate solicita susţinerea orală a contestaţiei fie în cuprinsul acesteia, fie prin cerere separată, o singură dată în cadrul procedurii de soluţionare a contestaţiei. Contestatorul va putea aduce lămuriri suplimentare cu privire la argumentele din cuprinsul contestaţiei şi documente prin care înţelege să îşi probeze afirmaţiile. Susţinerile contestatorului şi ale reprezentantului autorităţii emitente a deciziei atacate vor fi consemnate într-o minută ce va fi anexată la dosarul contestaţiei. Pentru acurateţea consemnărilor, cu acceptul contestatorului şi al reprezentantului autorităţii emitente a deciziei, discuţiile pot fi înregistrate pe suport audio.

(1) În soluţionarea contestaţiei, direcţia de specialitate se pronunţă prin decizie.

(2) Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, în sensul că asupra ei direcţia de specialitate nu mai poate reveni, cu excepţia situaţiilor privind îndreptarea erorilor materiale, potrivit legii.

(1) Decizia de soluţionare a contestaţiei se emite în formă scrisă şi va cuprinde: preambulul, considerentele şi dispozitivul.

(2) Preambulul cuprinde denumirea emitentului deciziei, denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare al contestaţiei şi obiectul cauzei.

(3) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea emitentului deciziei în emiterea acesteia.

(4) Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac şi termenul în care aceasta poate fi exercitată.

(5) Decizia se emite la nivelul direcţiei de specialitate şi se semnează de către conducătorul acesteia sau, în lipsa acestuia, de către înlocuitorul său de drept conform fişei postului.

(6) Direcţia de specialitate va ţine evidenţa deciziilor într-un registru, din care să rezulte numărul atribuit deciziei de soluţionare, numărul de înregistrare al contestaţiei la Ministerul Finanţelor Publice şi la direcţia de specialitate, identitatea contestatorului, precum şi soluţia adoptată.

(1) Contestaţia poate fi respinsă ca:

a) neîntemeiată, în situaţia în care argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea contestaţiei nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ atacat;

b) nemotivată, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei;

c) fiind fără obiect, în situaţia în care măsura contestată nu a fost stabilită prin decizia atacată;

d) nedepusă în termen, în situaţia în care aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege;

e) fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situaţia în care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală;

f) fiind depusă de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, potrivit legii.

(2) Soluţiile asupra contestaţiilor nu sunt prevăzute limitativ.

(3) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în termenul prevăzut de legislaţia în vigoare.

(1) Decizia de soluţionare a contestaţiei se transmite structurii de specialitate.

(2) Structura de specialitate va comunica contestatorului decizia de soluţionare a contestaţiei prin modalităţile de comunicare a actului administrativ prevăzute de art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură fiscală).

(3) După comunicarea deciziilor de soluţionare a contestaţiilor către operatorii economici contestatori, structura de specialitate va actualiza baza de date NSEA Autorizări.

(1) Îndreptarea erorilor materiale se va realiza cu respectarea prevederilor art. 53 din Codul de procedură fiscală.

(2) Prin erori materiale se înţelege orice greşeli de redactare, omisiuni sau menţiuni greşite din decizii, cu excepţia acelora care atrag nulitatea actului, potrivit legii, sau care privesc fondul deciziei.

(3) Erorile materiale din deciziile de soluţionare a contestaţiilor pot fi îndreptate de către direcţia de specialitate la iniţiativa acesteia, a autorităţii emitente sau a contestatorului.

(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică deciziilor de soluţionare a contestaţiilor pentru care s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege, iar soluţia este definitivă.

(5) În situaţia solicitării de îndreptare a unei erori materiale din decizia de soluţionare a contestaţiei de către autoritatea emitentă sau de contestator, direcţia de specialitate poate solicita şi alte documente necesare justificării erorilor.

(6) Decizia de rectificare a actului care conţine erori va avea acelaşi număr de înregistrare, la care se adaugă particula „bis” şi va purta data emiterii efective.

(7) Decizia de soluţionare a contestaţiei care corectează erori materiale va fi comunicată atât structurii de specialitate, cât şi contestatorului.

Prevederile art. 3 alin. (2)-(7) din prezenta procedură nu se aplică contestaţiilor depuse împotriva deciziilor emise de comisia instituită în baza Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 219/2016.