În Monitorul Oficial nr. 624 din 1 august a.c. a fost publicată Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017 privind asigurările auto din România. Actul abrogă Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 39/2016 privind asigurările auto din România și a intrat în vigoare la data de 1 august.

ARTICOLUL 1

Prevederi generale

(1) Prezenta normă reglementează:

a) elementele contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie, denumit în continuare contract RCA, inclusiv prevederi legate de reînnoirea acestuia;

b) formatul poliţei de asigurare RCA;

c) condiţiile şi criteriile de autorizare a asigurătorului pentru practicarea asigurării RCA;

d) procesul privind avizarea, constatarea prejudiciilor şi lichidarea dosarului de daună;

e) sistemul bonus-malus şi criteriile de aplicare a acestuia;

f) forma, dimensiunile, conţinutul şi procedurile privind utilizarea formularului de constatare amiabilă de accident;

g) procesul de avizare şi înregistrare, obligaţiile şi responsabilităţile personalului care efectuează constatarea daunelor;

h) modalitatea de decontare directă;

i) lista documentelor necesare soluţionării cererii de despăgubire;

j) prevederi aplicabile asiguraţilor cu risc ridicat;

k) criterii de risc, indici de încărcare, coeficienţi de majorare şi/sau corecţie ori alte instrumente de ajustare utilizate în calculul tarifului de primă.

(2) Condiţiile contractuale minime obligatorii pentru asigurarea RCA sunt stabilite de Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie şi de reglementările Autorităţii de Supraveghere Financiară emise în aplicarea acesteia.

ARTICOLUL 2

Definiţii şi acronime

(1) În înţelesul prezentei norme, termenii/expresiile utilizaţi/utilizate au semnificaţiile prevăzute în Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare, şi în Legea nr. 132/2017, precum şi următoarele semnificaţii:

a) activitatea de constatare daune – activitate independentă, externalizată sau în cadrul unui asigurător, realizată prin intermediul specialiştilor constatare daune, care au ca atribuţii, în cazul daunelor materiale, identificarea elementelor avariate ca urmare a unor riscuri acoperite prin contractul RCA, propunerea soluţiilor tehnice iniţiale de readucere la starea dinaintea evenimentului şi evaluarea iniţială a daunelor;

b) activitatea de lichidare daune – activitate instituită de un asigurător, realizată prin intermediul specialiştilor lichidare daune, care au ca atribuţii verificarea evaluării cuantumului despăgubirii, conform dispoziţiilor legale, şi stabilirea dreptului la despăgubire;

c) daună – prejudiciul material rezultat în urma avarierii vehiculelor sau altor bunuri aparţinând persoanei prejudiciate, precum şi prejudicii ca urmare a vătămării integrităţii corporale sau decesului;

d) emitere sistem electronic – subscrierea contractului RCA simultan cu înregistrarea şi stocarea instantanee în sistemul informatic al asigurătorului RCA a datelor şi informaţiilor cuprinse în contractul RCA;

e) epavă – vehiculul avariat încadrat în daună totală economică;

f) funcţia de instrumentare daune – funcţie instituită de un asigurător RCA cu atribuţii de constatare şi lichidare a daunelor în cadrul asigurătorului RCA sau externalizată total sau parţial în conformitate cu prevederile legale;

g) proprietar/coproprietar al vehiculului – persoana fizică sau juridică înscrisă în documentele de identitate ale vehiculului sau în alte înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate;

h) sisteme de evaluare specializate – aplicaţie informatică care se bazează pe un ansamblu de date, metode şi algoritmi de calcul care este utilizat ca suport în stabilirea costurilor de reparaţie a vehiculelor şi bunurilor avariate, precum şi/sau la stabilirea valorii de piaţă a acestora la data evenimentului;

i) specialist constatare daune – personal avizat de către A.S.F., independent profesional, cu atribuţii de constatare daune din cadrul funcţiei de instrumentare;

j) specialist lichidare daune – inspector de specialitate daune din cadrul asigurătorului.

(2) În înţelesul prezentei norme, acronimele de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) A.S.F. – Autoritatea de Supraveghere Financiară;

b) BAAR – Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România;

c) BNR – Banca Naţională a României;

d) FGA – Fondul de Garantare a Asiguraţilor;

e) ISF – Institutul de Studii Financiare.

CAPITOLUL II

Procesul de autorizare

ARTICOLUL 3

Condiţiile de autorizare şi practicare a asigurării RCA

(1) Asigurătorii pot practica asigurarea RCA pe teritoriul României dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au dreptul să subscrie riscuri din clasa 10, cu excepţia răspunderii transportatorului;

b) dispun de un reprezentant de despăgubiri în fiecare stat situat în limitele teritoriale de acoperire a asigurării RCA, definite la art. 2 pct. 18 din Legea nr. 132/2017;

c) dispun de o structură adecvată atât pentru activitatea de contractare a asigurării RCA, cât şi pentru cea de constatare şi lichidare daune;

d) efectuează activitate de constatare a daunelor prin specialişti constatare daune pe întreg teritoriul României;

e) efectuează activitate de lichidare a daunelor prin personal specializat propriu sau mandatat, pe întreg teritoriul României;

f) dispun de dotare cu tehnică de calcul şi software adecvate şi de personal care să permită cel puţin:

(i) contractarea asigurării RCA;

(ii) ţinerea unor evidenţe cronologice detaliate privind încheierea, derularea şi încetarea asigurării RCA;

(iii) gestionarea dosarelor de daună;

(iv) transmiterea în format electronic a informaţiilor prevăzute la pct. (i)-(iii) către baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României;

g) desfăşoară activitatea de încheiere a asigurării obligatorii RCA la:

(i) sediile principale sau secundare proprii sau ale intermediarilor de asigurări;

(ii) sediile principale sau secundare ale asiguraţilor ori ale potenţialilor asiguraţi persoane juridice;

(iii) domiciliul sau, după caz, reşedinţa asiguraţilor ori a potenţialilor asiguraţi persoane fizice;

h) deţin un program de reasigurare care garantează o reţinere proprie prudenţială;

i) sunt membri ai BAAR.

(2) Condiţiile prevăzute la alin. (1) sunt îndeplinite pe toată perioada de valabilitate a autorizării.

ARTICOLUL 4

Documentaţia

(1) În vederea autorizării pentru practicarea asigurării RCA, asigurătorii solicitanţi depun la A.S.F. o cerere însoţită de următoarea documentaţie:

a) documentaţia din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a);

b) lista reprezentanţilor de despăgubiri prevăzuţi la art. 3 alin. (1) lit. b);

c) nota de fundamentare care atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. с)-e);

d) nota de fundamentare care să cuprindă tarifele de primă pentru primii 2 ani şi metodele actuariale de calcul utilizate pentru stabilirea tarifelor de primă, potrivit prevederilor art. 11, şi o estimare a indicatorilor specifici pentru o perioadă de 5 ani;

e) declaraţia conducerii asigurătorului RCA privind îndeplinirea condiţiilor necesare respectării prevederilor art. 3 alin. (1) lit. f) şi g);

f) condiţiile de reasigurare însoţite de o notă de fundamentare privind acoperirea.

(2) Documentaţia prevăzută la alin. (1) este aprobată şi semnată de conducerea asigurătorului.