Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice

În perioada de 30 de zile dintre notificarea creditorilor, în conformitate cu art. 13 alin. (4) din Lege, şi data emiterii deciziei de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei potrivit art. 20 din Lege sau, după caz, data la care respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei rămâne definitivă, creditorii:

a) transmit debitorului, la cererea acestuia, toate informaţiile necesare pentru ca acesta să poată completa cererea de deschidere a procedurii;

b) depun diligenţe în vederea ajungerii la un acord cu debitorul de reeşalonare/restructurare a datoriilor, prin oferirea unor soluţii adecvate circumstanţelor individuale ale acestuia.

(1) În vederea deschiderii procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, debitorul depune formularul tipizat reprezentând cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, în formă scrisă, semnată şi datată, în original, împreună cu înscrisurile de care acesta înţelege să se folosească în copie, semnate de debitor pentru conformitate.

(2) La cererea comisiei de insolvenţă, debitorul prezintă originalul înscrisurilor.

(3) Cererea, însoţită de înscrisurile în susţinerea acesteia sau înscrisurile prevăzute de lege, poate fi depusă personal, la comisia de insolvenţă la nivel teritorial din judeţul în care îşi are domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită de cel puţin 6 luni, sau prin poştă, utilizând mijloace care să asigure confirmarea primirii sau pe e-mail cu semnătură electronică certificată.

(4) Cererile anonime sau nesemnate, transmise prin orice mijloc, se clasează.

(1) În cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, debitorul menţionează regimul matrimonial aplicabil.

(2) Dacă are un alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale de bunuri, debitorul anexează la cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă şi un extras din Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale.

(1) Pentru soluţionarea cu celeritate a cererii, şedinţa de ascultare a debitorului se desfăşoară în termen de 5 zile de la data primirii cererii.

(2) Comisia de insolvenţă comunică debitorului, prin orice mijloace de comunicare care asigură confirmarea primirii, data, ora şi locul de desfăşurare a şedinţei.

(3) În aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi (5) din Lege, în caz de neprezentare a debitorului în vederea ascultării prevăzute la art. 14 alin. (1) din Lege, precum şi în caz de nefurnizare a datelor şi/sau actelor ori informaţiilor solicitate sau neactualizarea formularului de cerere, comisia de insolvenţă stabileşte, în cazuri justificate, o nouă şedinţă de ascultare şi/sau un nou termen pentru transmiterea informaţiilor.

(4) În cazul în care comisia de insolvenţă consideră necesar, se pot organiza mai multe şedinţe de ascultare a debitorului, cu respectarea termenului de soluţionare a cererii de deschidere a procedurii, prevăzut la art. 14 alin. (1) din Lege.

(5) Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile ori de câte ori comisia de insolvenţă dispune ascultarea debitorului.

(6) În situaţiile în care debitorul este persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, ascultarea se realizează cu asigurarea unui interpret în limbaj mimicogestual.

(1) În vederea elaborării tabelului preliminar de creanţe, potrivit art. 23 alin. (1) din Lege, administratorul procedurii efectuează verificarea creanţelor, în baza informărilor transmise atât de creditori, cât şi de debitori, verificând inclusiv corectitudinea sumelor datorate de debitor, putând în acest scop să solicite, după caz, sprijinul experţilor sau al autorităţilor publice competente sau entităţilor de drept privat relevante, care vor transmite aceste informaţii administratorului procedurii de îndată, dar nu în mai mult de 5 zile lucrătoare de la data primirii solicitării.

(2) Creanţele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate în tabelul preliminar la valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naţionale a României existent la data deschiderii procedurii insolvenţei, cu excepţia cazului în care legislaţia specială cuprinde prevederi diferite.

Planul de rambursare trebuie să fie fezabil, având în vedere perspectivele reale de redresare în raport cu posibilităţile şi circumstanţele aplicabile debitorului şi cu mijloacele financiare disponibile sau a căror realizare este rezonabil posibilă.

(1) În planul de rambursare a datoriilor se stabilesc măsurile privind locuinţa familiei debitorului, ţinând cont de criteriile emise de comisia de insolvenţă la nivel central şi de situaţia concretă a debitorului.

(2) În cazul în care prin planul de rambursare se stabileşte că imobilul locuinţă al familiei urmează să fie valorificat pentru acoperirea pasivului, prin dare în plată sau vânzare, iar debitorul doreşte să rămână în locuinţă, comisia de insolvenţă stabileşte cuantumul chiriei, ţinând cont de disponibilităţile financiare ale debitorului, luându-se în considerare şi valoarea chiriei pentru locuinţele sociale din localitatea respectivă.

În planul de rambursare se stabileşte suma ce se propune a se plăti fiecărui creditor din suma totală datorată defalcată pe lună, stabilită în funcţie de procentul din valoarea totală a datoriilor, tranşele de plăţi, precum şi, dacă este cazul, măsuri de restructurare a datoriei sau alte măsuri care să conducă la redresarea financiară a debitorului şi ajungerea la un acord cu creditorii săi.

(1) Planul de rambursare se transmite comisiei de insolvenţă, de către administratorul procedurii, în vederea efectuării evaluării fezabilităţii acestuia.

(2) Comisia de insolvenţă verifică fezabilitatea planului de rambursare în termen de 15 zile de la primirea acestuia şi transmite raportul de evaluare administratorului procedurii.

(3) Pentru a evalua fezabilitatea planului de rambursare, comisia de insolvenţă verifică cel puţin:

a) capacitatea debitorului de a respecta planul de rambursare raportat la bunurile şi veniturile urmăribile şi cuantumul datoriilor;

b) cuantumul sumelor pe care debitorul consideră că le va putea plăti creditorilor săi.

Administratorul procedurii, primind raportul de evaluare întocmit de comisia de insolvenţă, notifică, de îndată, planul de rambursare şi evaluarea comisiei de insolvenţă creditorilor cunoscuţi, conform art. 25 alin. (6) din Lege, prin poştă sau prin alt mijloc de comunicare, care asigură confirmarea primirii.

(1) Şedinţele de conciliere se bazează pe cooperarea părţilor, respectând principiul bunei-credinţe în negocieri, astfel cum acesta este prevăzut de art. 1.183 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.

(2) Concilierea trebuie să servească exclusiv intereselor legitime ale părţilor.

(3) Niciuna dintre părţile participante nu poate impune celorlalte părţi o soluţie.

(1) Şedinţele de conciliere au loc, de regulă, la sediul administratorului procedurii. Dacă este cazul, concilierea se poate desfăşura şi în alte locuri convenite de administratorul procedurii, debitor şi creditori.

(2) Locul, data şi ora indicate pentru şedinţele de conciliere sunt stabilite şi comunicate astfel încât să nu împiedice debitorul şi creditorii de a-şi exercita dreptul de a participa la şedinţele de conciliere.

(3) Comunicarea datei şi locului de desfăşurare a şedinţelor de conciliere se face de către administratorul procedurii prin orice mijloace de comunicare care să asigure confirmarea primirii.

(1) Administratorul procedurii conduce şedinţele de conciliere cu respectarea principiului bunei-credinţe şi cu asigurarea echilibrului între interesele debitorului şi ale creditorilor. El exprimă puncte de vedere şi formulează propuneri care să sprijine ajungerea la un acord între debitor şi creditorii săi.

(2) Administratorul procedurii se asigură că desfăşurarea şedinţelor de conciliere se face într-o manieră care să asigure un echilibru între părţi şi că nu se exercită presiuni asupra debitorului, ţinând cont de faptul că debitorul se află într-o poziţie dezavantajată faţă de creditori, care dispun, în general, de expertiză tehnică, resurse umane şi financiare, precum şi de putere de negociere.

La începutul fiecărei şedinţe de conciliere, administratorul procedurii informează părţile prezente cu privire la numărul creditorilor care şi-au exprimat prin corespondenţă un punct de vedere asupra măsurilor cuprinse în planul de rambursare şi poziţia transmisă de aceştia, inclusiv poziţia debitorului/debitorilor.

(1) În cadrul şedinţelor de conciliere părţile îşi exprimă punctul de vedere asupra măsurilor cuprinse în planul de rambursare şi oferă soluţii pentru a se ajunge la un acord.

(2) Administratorul procedurii îşi exprimă punctul de vedere asupra propunerilor şi poziţiilor părţilor şi propune soluţii pentru a se ajunge la un acord.

(1) Administratorul procedurii întocmeşte un proces-verbal pentru fiecare şedinţă de conciliere, care se semnează de administratorul procedurii şi de părţile prezente.

(2) Procesul-verbal conţine, cel puţin, datele de identificare ale părţilor, data, ora şi locul desfăşurării şedinţei, menţiuni cu privire la verificarea îndeplinirii procedurilor de convocare a participanţilor, punctele de vedere prezentate, inclusiv cele care au fost transmise în scris, precum şi rezultatul şedinţei de conciliere.

(3) La procesul-verbal se anexează tabelul cu creditorii prezenţi şi/sau lista cu creditorii care au transmis puncte de vedere.

(4) Administratorul procedurii transmite debitorului şi creditorilor copii, certificate pentru conformitate, ale proceselor- verbale şi ale anexelor la acestea, prevăzute la alin. (3).