Reguli și politici contabile în cadrul Ministerului Afacerilor Interne

(1) În Ministerul Afacerilor Interne, denumit în continuare M.A.I., organizarea contabilității și ținerea evidenței contabile se efectuează cu respectarea prevederilor legale în vigoare și ale prezentelor reguli.

(2) În M.A.I., documentele justificative și documentele contabile sunt cele reglementate de actele normative în vigoare, precum și cele prevăzute în prezentele reguli.

(3) Forma de înregistrare în contabilitate a operațiunilor economico-financiare utilizate în M.A.I. este „maestru-șah simplificat”, iar principalele registre și formulare care se utilizează sunt: Registrul-jurnal (cod 14-1-1), Registrul-inventar (cod 14-1-2), Fișa de cont pentru operațiuni diverse (cod 14-6-22) și Balanța de verificare.

(4) Pentru verificarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică și analitică, lunar, se întocmesc balanțe de verificare.

(1) Înregistrarea în contabilitate a bunurilor se face la valoarea de intrare, denumită în continuare valoare contabilă, prin care se înțelege:

a) costul de achiziție, pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

b) costul de producție, pentru bunurile produse în unitate;

c) valoarea justă, pentru bunurile obținute cu titlu gratuit, pentru plusuri de inventar sau bunuri rezultate cu ocazia scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe, a executării lucrărilor de reparații etc.;

d) valoarea consemnată în documentele de transfer de către unitatea de la care au fost transferate bunuri, în cazul procedurilor de transfer;

e) valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru bunurile reevaluate în baza unor dispoziții legale exprese.

(2) Costul de achiziție al bunurilor cuprinde: prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe, cu excepția acelor taxe pe care unitatea le poate recupera de la autoritățile fiscale, cheltuielile de transport și manipulare, precum și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziției bunurilor respective.

(3) Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumabile și cheltuielile de producție direct atribuibile bunului.

(4) Valoarea justă a unui bun reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bună voie între două părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv. Pentru bunurile care au valoare de piață, valoarea justă este identică cu valoarea de piață.

(1) Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix, după achiziționarea, finalizarea sau primirea acestuia cu titlu gratuit, care au drept scop menținerea parametrilor funcționali stabiliți inițial, se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.

(2) Cheltuielile ulterioare majorează costul activului fix necorporal atunci când au ca efect îmbunătățirea performanțelor față de parametrii funcționali stabiliți inițial.

(3) Cheltuielile ulterioare majorează costul activului fix corporal atunci când au ca efect îmbunătățirea performanțelor față de parametrii funcționali stabiliți inițial (modernizări) sau mărirea duratei de viață utile (reparații capitale) și conduc la obținerea de beneficii economice viitoare.

(4) În cazurile în care înlocuirea pieselor/subansamblurilor defecte ale unui mijloc fix sau ale unui material de natura obiectelor de inventar se face cu altele noi, mai performante datorită evoluției tehnologice, dar care nu determină o creștere a funcționalității bunurilor materiale, nu se majorează valoarea acestuia. În cazul în care se adaugă în structura/inventarul de complet al bunului material componente noi, care determină o creștere a funcționalității acestuia, se realizează majorarea valorii cu valoarea componentelor respective.

(5) În cazul achiziționării de servicii, lucrări, materiale, piese de schimb, subansamble și altele asemenea, destinate efectuării unor operațiuni de natura modernizărilor sau care îmbunătățesc sau extind performanțele și/sau funcționalitatea unor mijloace fixe, conducând astfel, conform normelor contabile, la majorarea valorii acestora, bunurile materiale se achiziționează din fondurile prevăzute la titlul XIII „Active nefinanciare”.

(1) Unitățile care efectuează operațiuni finanțate din fonduri europene în calitate de agenții și/sau autorități de implementare sau beneficiari finali ai fondurilor respective utilizează pentru înregistrarea în contabilitate cursul INFO-euro.

(2) În cazul proiectelor finanțate prin fonduri europene nerambursabile, elementele monetare exprimate în euro, precum disponibilități și depozite bancare, creanțe și datorii, se reevaluează, cu ocazia întocmirii situațiilor financiare, la cursul INFO-euro comunicat în penultima zi lucrătoare a lunii în care se întocmesc situațiile financiare.

(3) Operațiunile privind încasările și plățile în valută, care nu provin din fonduri europene nerambursabile, se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Națională a României.

(4) Elementele monetare exprimate în valută care nu provin din fonduri europene nerambursabile, precum disponibilități și alte elemente asimilate, creanțe și datorii, se reevaluează la data întocmirii situațiilor financiare, la cursul comunicat de Banca Națională a României valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare.

Amortizarea activelor fixe se face după metoda amortizării liniare.

(1) Contabilitatea stocurilor se organizează folosind metoda inventarului permanent, prin înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiunilor de intrare și ieșire, astfel încât să fie cunoscute în orice moment stocurile, atât cantitativ, cât și valoric.

(2) Stocurile se evaluează prin aplicarea metodei costului mediu ponderat (CMP), calculat la sfârșitul lunii. CMP se calculează după formula:

unde:

CMP = costul mediu ponderat;

VSI = valoarea stocului inițial;

VI = valoarea intrărilor din cursul lunii;

SI = cantitatea din stocul inițial;

I = cantitatea intrată în cursul lunii.

(3) Materialele de natura obiectelor de inventar se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (2), materialele aflate în rezerva de stat și rezerva de mobilizare, gestionată de Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, precum și alimentele, produsele și alte materiale aflate în gestiunea popotelor se evaluează prin aplicarea metodei primul intrat-primul ieșit (F.I.F.O.).

(1) Contabilitatea analitică a stocurilor se ține folosind metoda cantitativ-valorică.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul cărților și altor documente cu statut de bunuri culturale comune aflate în fondurile bibliotecilor, contabilitatea analitică se ține folosind metoda global-valorică, cu aprobarea ordonatorului de credite.

(3) Contabilitatea analitică a produselor, alimentelor și a altor materiale din gestiunea punctelor de desfacere, organizate în baza legislației privind hrănirea efectivelor, se ține după metoda global-valorică.

(1) Consumul materialelor de natura obiectelor de inventar se înregistrează pe cheltuieli la momentul scoaterii din folosință. Prin excepție, în cazul echipamentului și uniformelor acordate cadrelor militare și polițiștilor în cadrul normelor de echipare, înregistrarea pe cheltuieli se face la momentul distribuirii acestora, pe baza bonului de consum.

(2) Trecerea materialelor de natura obiectelor de inventar dintr-o categorie în alta se înregistrează numai în conturile sintetice de gradul III: 303 01 00 „Materiale de natura obiectelor de inventar în magazie” și 303 02 00 „Materiale de natura obiectelor de inventar în folosință”.

(1) Verificarea exactității înregistrărilor în evidența de gestiune și în contabilitate se efectuează lunar sau ori de câte ori se impune, prin compararea cantităților operate în fișele de magazie (cod 14-3-8) cu cele din fișele de cont analitic pentru valori materiale.

(2) Modelul fișei de cont analitic pentru valori materiale este prevăzut în anexa nr. 1.

(1) Respectarea principiului contabilității pe bază de angajamente presupune ca efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente să fie recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit. Pentru respectarea acestui principiu, salariile, soldele și celelalte drepturi asimilate, precum și obligațiile angajatorului aferente acestora, care se plătesc în luna următoare celei la care se referă, se înregistrează în contabilitate în luna în care munca a fost prestată.

(2) Drepturile de hrană, de echipament, ajutoarele la trecerea în rezervă/încetarea raporturilor de serviciu și alte drepturi care se plătesc pentru luna în curs sau care nu pot fi asociate unei anumite perioade se înregistrează în contabilitate în luna în care s-a emis documentul justificativ, constând în situație centralizată, stat de plată etc.

(3) Cheltuielile cu serviciile se recunosc în perioada când serviciile au fost prestate și lucrările executate, conform următorului exemplu: facturile privind furnizarea de energie electrică, energie termică, apă, canal, salubritate, telefon etc., care reflectă consumuri aferente lunii decembrie și care au fost primite de unități până la data întocmirii bilanțului, se înregistrează în contabilitate în luna decembrie.

(4) Toate veniturile și cheltuielile se raportează la exercițiul la care se referă, fără a se ține seama de data încasării veniturilor, respectiv data plății cheltuielilor, astfel încât pentru înregistrarea veniturilor și cheltuielilor care privesc exercițiile următoare, precum chirii, abonamente, asigurări etc., se utilizează conturile 472 „Venituri înregistrate în avans” și 471 „Cheltuieli înregistrate în avans”.