Completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare

În Monitorul Oficial nr. 534 din 17 iulie a.c. a fost publicată Legea nr. 150/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare. Modificările au intrat în vigoare la data de 18 iulie.

Acces non-stop la legislație actualizată

În Legalis ai acces la toată legislația consolidată a României și legislația UE. Click pentru detalii

În extras

Art. I.

Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 20 octombrie 2009, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 2 alineatul (2), după punctul 2¹ se introduc patru noi puncte, punctele 2² -2⁵, cu următorul cuprins:

„2². carne românească – carnea provenită de la animale crescute în fermele din România;

2³. produs alimentar proaspăt – aliment care nu este conservat prin sterilizare, deshidratare, congelare sau afumare, cu excepția refrigerării;

2⁴. produs alimentar congelat – aliment care necesită temperaturi de păstrare conform legislației sanitar-veterinare în vigoare;

2^5. produs românesc – produs obținut pe teritoriul național din materii prime de bază provenite în proporție de 100% din fermele din România; produsul are la bază interesul acordat de producători comercianților în sensul asigurării siguranței și securității alimentare;”.

2. La articolul 2 alineatul (2), după punctul 6 se introduc trei noi puncte, punctele 6¹-6³, cu următorul cuprins:

„6¹. contract comercial – document care stabilește toate condițiile colaborării dintre furnizor și comerciant cu respectarea prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și prevederilor art. 6 și 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2008 privind înființarea organizațiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 29/2009;

6². filiera produsului agroalimentar – sistem de relații funcționale care leagă producătorii, procesatorii, transportatorii, depozitarii, distribuitorii, comercianții și/sau bursele de mărfuri care tranzacționează același produs sau grup de produse, în vederea utilizării și/sau a consumului acestuia/acestora;

6³. acord interprofesional – ansamblu de reguli elaborate în cadrul unei organizații interprofesionale și asumate în unanimitate de organizațiile profesionale membre, în scopul armonizării cererii și ofertei de produse, având ca obiectiv creșterea calității pe filiera de produs agroalimentar;”.

3. La articolul 2 alineatul (2), punctul 8 se modifică și va avea următorul cuprins:

„8. cost de producție – se compune din prețul de achiziție al materiilor și materialelor consumate, cheltuieli de prelucrare a materiilor prime în vederea transformării în produs finit, alte cheltuieli directe și cota din cheltuielile indirecte ce revin produsului respectiv;”.

4. La articolul 2 alineatul (2), punctele 9, 10 și 10¹ se abrogă.

5. La articolul 2 alineatul (2), punctele 11-13 se modifică și vor avea următorul cuprins:

„11. preț de achiziție al produsului alimentar – cuprinde prețul de cumpărare negociat între comerciant și furnizor;

12. vânzare în pierdere – orice vânzare la un preț inferior prețului de achiziție;

13. preț de vânzare către consumator – prețul de achiziție al produsului alimentar majorat cu adaosul comercial;”.

6. La articolul 2 alineatul (2), punctele 14 și 15 se abrogă.

7. La articolul 2 alineatul (2), după punctul 15 se introduce un nou punct, punctul 16, cu următorul cuprins:

„16. lanț scurt de aprovizionare – lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și de dezvoltare economică locală, precum și relații geografice și sociale strânse între producători, procesatori și consumatori.”

8. La articolul 2, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(3) Relațiile comerciale dintre furnizori și comercianți sunt stabilite prin încheierea unui contract comercial negociat în prealabil de către părți, care respectă legislația în vigoare și dispozițiile prevăzute de prezenta lege.”

9. La articolul 4, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 4

Este interzis oricărui comerciant să solicite facturarea/refacturarea și să încaseze de la furnizor taxe și servicii.”

10. La articolul 4, alineatul (2) se abrogă.

11. Articolul 6 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 6

Este interzis oricărui comerciant să solicite furnizorului să nu vândă altor comercianți aceleași produse la un preț de achiziție mai mic sau egal cu cel cu care a achiziționat produsele respective.”

12. La articolul 7, alineatele (1) și (2) se abrogă.

13. La articolul 7, alineatele (3) și (4) se modifică și vor avea următorul cuprins:

„(3) Comerciantul poate refuza recepția mărfii în condițiile în care aceasta nu îndeplinește condițiile legale de comercializare, cantitățile prevăzute în contract sau în comandă ori termenele de livrare, refuzul recepției mărfii făcându-se în momentul livrării, în caz contrar marfa fiind considerată acceptată.

(4) În cazul în care părțile convin prin contract ca recepția cantitativă și calitativă să fie făcută ulterior momentului livrării, documentul de recepție va fi transmis în formă scrisă furnizorului în maximum 24 de ore de la momentul punerii la dispoziția comerciantului a mărfii.”

14. La articolul 7, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4¹), cu următorul cuprins:

„(4¹) Fac excepție de la prevederile alin. (4) produsele alimentare proaspete, în cazul în care recepția cantitativă și calitativă se va face în momentul livrării.”

15. La articolul 7, alineatul (5) se abrogă.

16. Articolul 8 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 8

(1) Termenul de plată al comerciantului către furnizor pentru produsele contractate și livrate se stabilește prin negocierea contractului, fără ca termenul de plată să depășească 30 de zile calendaristice.

(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) produsele alimentare proaspete la care termenul de plată nu poate fi mai mare de 7 zile calendaristice.”

17. După capitolul III se introduce un nou capitol, capitolul III¹, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL III¹

Obligații speciale ale comerciantului”

18. După articolul 10 se introduc șase noi articole, articolele 10¹-10⁶, cu următorul cuprins:

„Art. 10¹

Comerciantul este obligat să acorde spații distincte de expunere și vânzare produselor românești, în condițiile legii.

Art. 10²

(1) Eticheta pentru carnea comercializată pe teritoriul României va cuprinde următoarele mențiuni:

a) țara de origine a animalului ……………………………………;

b) animal născut în țara ……………………………………………..;

c) animal crescut în țara …………………………………………….;

d) animal sacrificat în țara …………………………., marca de sănătate/identificare și denumirea operatorului economic;

e) animal tranșat în țara ……., marca de identificare și denumirea operatorului economic.

(2) Comerciantul este obligat să afișeze vizibil sintagma «carne românească», pentru carnea comercializată direct către consumatorul final, dacă aceasta îndeplinește condițiile prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1.337/2013 al Comisiei din 13 decembrie 2013 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1.169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește indicarea țării de origine sau a locului de proveniență pentru carnea proaspătă, refrigerată sau congelată de animale din specia porcină, ovină, caprină și de păsări de curte, în Regulamentul (CE) nr. 1.760/2000 al Consiliului și al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului și în Regulamentul CE 1.308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 și (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului.

(3) Produsele din carne comercializate pe piața internă vor cuprinde obligatoriu pe etichetă procentul de carne provenit din România.

Art. 10³

(1) Comerciantul persoană juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare pentru produse alimentare are obligația ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate și de panificație, să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanțul alimentar scurt, așa cum este definit în conformitate cu legislația în vigoare.

(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) comercianții care realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active total de până la două milioane de euro, echivalent în lei.

(3) Metodologia de desfășurare a acțiunilor privind lanțul scurt de aprovizionare se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 10⁴

Prin excepție de la prevederile art. 10³ alin. (1), necesarul de produse alimentare poate fi completat cu produse din afara lanțului scurt de aprovizionare, în urma consultării entităților din cadrul organizării comune de piață, prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

Art. 10⁵

Prevederile prezentei legi nu se aplică în ceea ce privește comercializarea fructelor exotice importate din alte țări.

Art. 10⁶

Comerciantul persoană juridică autorizată care desfășoară activități de comercializare pentru produsele alimentare are obligația de a organiza evenimente de promovare și vânzare a produselor alimentare românești, cu respectarea legislației sanitar-veterinare în vigoare. Frecvența acestor evenimente, precum și orarul de funcționare se vor stabili prin hotărâre a consiliului local.”