În Monitorul Oficial nr. 502 din 5 iulie a.c. a fost publicat Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1887/2016 pentru aprobarea Normelor privind utilizarea declarațiilor vamale simplificate și înscrierea în evidențele declarantului.

Acces non-stop la legislație actualizată

În Legalis ai acces la toată legislația consolidată a României și legislația UE. Click pentru detalii

În extras

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Art. 1.

Declararea mărfurilor la autoritatea vamală în vederea plasării sub un regim vamal se poate face, prin derogare de la depunerea unei declarații vamale standard, pe baza unei declarații simplificate în conformitate cu art. 166 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, denumit în continuare cod, sau a unei înscrieri în evidențele declarantului în conformitate cu art. 182 din cod.

Art. 2.

(1) Autorizația de plasare a mărfurilor în mod regulat sub un regim vamal pe baza unei declarații simplificate în conformitate cu art. 166 alin. (2) din cod sau autorizația de a depune o declarație vamală sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului se acordă, în condițiile prezentelor norme, persoanelor care:

a) solicită utilizarea acestora pentru uzul lor propriu; și/sau

b) solicită utilizarea acestora în calitate de reprezentant.

(2) Persoanele de la alin. (1) lit. a) pot apela la serviciile unui reprezentant direct pentru întocmirea formalităților vamale în procedură simplificată.

(3) Autorizațiile solicitate de persoanele aflate în situația prevăzută la alin. (1) lit. b) se acordă cu condiția existenței unor evidențe și a punerii în aplicare a unor proceduri adecvate care să permită autorității vamale de autorizare să identifice persoanele reprezentate și să efectueze controale vamale corespunzătoare.

(4) În situația prevăzută la alin. (1) lit. b), persoanele autorizate au obligația ținerii de evidențe separate, potrivit prezentelor norme, pentru fiecare dintre persoanele pe care le reprezintă.

(5) Prin excepție de la aplicarea alin. (1) lit. b), potrivit art. 182 alin. (1) din cod autorizația de a depune o declarație vamală sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului nu se acordă persoanei care acționează ca reprezentant direct.

Art. 3.

(1) Autorizația de plasare a mărfurilor în mod regulat sub un regim vamal pe baza unei declarații simplificate și cea de a depune o declarație vamală sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului implică efectuarea în prealabil de către autoritatea vamală a unei verificări al cărei obiectiv este acela de a permite cunoașterea activității și organizării interne a persoanei solicitante.

(2) La verificarea îndeplinirii condițiilor de autorizare se aplică în mod corespunzător metodologia utilizată în cazul cererilor pentru obținerea statutului de operator economic autorizat pentru simplificări vamale.

(3) După verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 145, respectiv art. 150 din Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2.446 din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii, lucrătorul vamal desemnat întocmește un raport în care se consemnează punctual rezultatele verificărilor efectuate, se menționează documentele verificate, se anexează la dosarul de autorizare fotocopii ale acestor documente, se precizează sistemele de gestionare a înregistrărilor comerciale utilizate de operatorul economic și, în final, se propune șefului biroului vamal acordarea/neacordarea autorizației pentru utilizarea simplificărilor și înscrierea în evidențele declarantului.

Art. 4.

(1) Biroul vamal ia decizia de acordare sau nu a autorizației în termenul prevăzut la art. 22 alin. (3) din cod.

(2) Înainte de luarea deciziei de neacordare a autorizației biroul vamal comunică solicitantului, prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, motivele care au stat la baza acesteia conform prevederilor art. 22 alin. (6) din cod, precum și ale art. 8 și 9 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii.

(3) Solicitantului i se acordă posibilitatea să își exprime punctul de vedere înaintea luării unei decizii care i-ar fi nefavorabilă în termenul prevăzut la art. 8 din Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2.446.

(4) Dacă fie din analiza punctului de vedere al solicitantului, fie la expirarea termenului acordat, menționat la alin. (3), biroul vamal decide neacordarea autorizației, acesta comunică solicitantului motivele neacordării, precum și calea de atac prevăzută la art. 44 din cod, cu respectarea condițiilor și termenelor prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 5.

Utilizarea declarațiilor simplificate și înscrierea în evidențele declarantului, potrivit prezentelor norme, se efectuează cu respectarea prevederilor art. 89-100 din cod privind constituirea de către titularul autorizației a unei garanții în favoarea biroului vamal.

Art. 6.

(1) Sunt interzise utilizarea declarației simplificate și înscrierea în evidențele declarantului de către titularul autorizației, dacă garanția constituită în favoarea biroului vamal nu acoperă taxele la import care trebuie plătite. În acest caz, titularul autorizației este obligat să prezinte mărfurile la biroul vamal și să aplice procedura normală de vămuire.

(2) De asemenea sunt interzise utilizarea declarației simplificate și înscrierea în evidențele declarantului dacă cuantumul taxei pe valoare adăugată și, după caz, al accizelor nu a fost plătit sau garantat sau dacă nu există un certificat valid de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoare adăugată, potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 7.

Pentru mărfurile restricționate, astfel cum acestea sunt definite la art. 269 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, titularul este obligat să dețină toate documentele necesare operațiunii de vămuire.

Art. 8.

(1) Plasarea mărfurilor în mod regulat sub un regim vamal pe baza unei declarații simplificate și depunerea unei declarații vamale sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului se aplică tuturor categoriilor de mărfuri, cu excepția:

a) mărfurilor în cazul cărora verificarea îndeplinirii altor condiții stabilite prin reglementări speciale impune prelevarea de către autoritatea vamală de eșantioane în vederea analizelor tehnice sau de laborator pentru fiecare operațiune;

b) mărfurilor care intră sub incidența măsurilor din cadrul politicii agricole comune care, în baza unor reglementări, stabilesc acordarea unor preferințe tarifare, condiționate de controlul destinației finale sau acordarea unor restituiri la export;

c) mărfurilor care se încadrează în categoria materialelor lemnoase, în cazul exportului.

(2) În cazul în care o operațiune vamală care se derulează în baza unei autorizații de plasare a mărfurilor în mod regulat sub un regim vamal pe baza unei declarații simplificate sau a uneia de depunere a unei declarații vamale sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului intră sub incidența unor măsuri restrictive sau sancționatorii, biroul vamal, în timpul programului de lucru, poate dispune trecerea respectivei operațiuni în procedura normală de vămuire în vederea implementării cerințelor prevăzute de respectivele măsuri.

Art. 9.

(1) În cazul transportului de mărfuri având mai mulți destinatari se aplică procedura normală de vămuire, fiind necesară prezentarea mărfurilor la biroul vamal.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), autorizația de a depune o declarație vamală sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului poate fi utilizată și în cazul în care mărfurile de grupaj plasate în regim de tranzit unional/comun au mai mulți destinatari, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:

a) biroul de plecare a acordat o dispensă de la aplicarea sigiliilor în conformitate cu prevederile art. 302 sau art. 299 alin. (1) lit. (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447;

b) mărfurile destinate beneficiarului autorizației fac obiectul unei declarații vamale de tranzit cu un singur destinatar agreat.

CAPITOLUL II

Declarația vamală simplificată și înscrierea în evidențele declarantului pentru punerea în liberă circulație

SECȚIUNEA 1

Declarația simplificată

Art. 10.

Utilizarea declarației simplificate se consideră aprobată de autoritatea vamală prin acceptarea de către aceasta a declarației simplificate, prevăzută la art. 166 alin. (1) din cod.

Art. 11.

(1) Declarația simplificată se completează în caseta 1, subdiviziunea a doua, cu codul „B” și conține datele prevăzute în anexa 9 la Regulamentul delegat (UE) 2016/341 al Comisiei.

(2) Datele și informațiile aferente documentelor lipsă care se înscriu în declarația vamală au caracter provizoriu și sunt rezultate din informațiile pe care declarantul le are la dispoziție la momentul declarării. Documentele care pot lipsi sunt cele necesare pentru calculul taxelor la import aferente mărfurilor plasate sub regimul vamal respectiv.

În caseta 44 a declarației vamale se înscriu datele referitoare la documentele lipsă.

Aceste mențiuni au următoarea formă:

– codul documentului – „DOCUMENT LIPSĂ” – termenul de prezentare ZZ/LL/AA, instrumentul de garantare, numărul și data acestuia.

(3) Termenul de prezentare a documentelor lipsă sau de comunicare a datelor este cel stabilit de biroul vamal, conform art. 146-147 din Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2.446.

Art. 12.

Acordarea liberului de vamă și constituirea, după caz, a garanției se realizează conform prevederilor art. 194 și 195 din cod.

Art. 13.

(1) La prezentarea documentului lipsă declarația suplimentară se completează în mod corespunzător de către declarant. Această completare este supusă aprobării biroului vamal.

(2) În situația în care termenul de prezentare a documentelor lipsă a expirat, se aplică dispozițiile art. 114 din cod.

Art. 14.

(1) Declarația suplimentară se completează, în caseta 1, subdiviziunea a doua cu codul „X”.

(2) Datele care se înscriu în casetele 8, 14, 31, 33, 34 și 37 ale declarației suplimentare trebuie să coincidă cu cele care au fost înscrise în declarația simplificată. Pentru alte date înscrise în casetele declarației suplimentare se admit diferențe față de cele declarate inițial, cu condiția justificării lor de către declarant. Aprobarea diferențelor se face de către biroul vamal cu condiția verificării acestora în înregistrările contabile.

Art. 15.

La completarea declarației suplimentare se efectuează, dacă este cazul, regularizarea taxelor la import, a taxei pe valoarea adăugată și a accizelor, după caz, cu respectarea prevederilor art. 167 alin. (4) din cod.