Decizia Î.C.C.J. nr. 32/2015. Interpretarea art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României

[(art. 270 alin. (3) cu referire la fapta prevăzută în art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României)];

— bunuri/mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal și introduse/scoase din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar sustrase de la controlul vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora [(art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu referire la fapta prevăzută în art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României)].

În consecință, procurorul a opinat în sensul că infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este o infracțiune corelativă, fiind condiționată de existența prealabilă a faptelor prevăzute în art. 270 alin. (1) și (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. În astfel de cazuri, situația-premisă (bunul provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală) există, indiferent dacă această faptă constituie sau nu, în concret, o infracțiune și nu interesează dacă a fost descoperit sau nu cel care a săvârșit fapta prevăzută de legea penală din comiterea căreia a provenit bunul sau dacă, fiind descoperit, a fost sau nu pedepsit, fiind suficient că s-a identificat și probat că bunul este provenit din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Pe de altă parte, în cazul infracțiunii corelative, s-a susținut că, din punct de vedere subiectiv, este necesară îndeplinirea unei cerințe esențiale – cunoașterea de către făptuitor a faptului că bunul are ca proveniență o faptă prevăzută de legea penală, fiind indiferent dacă cunoaște sau nu cine este autorul acesteia din urmă sau dacă acesta răspunde penal.

Prin urmare, în contextul caracterizării infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României ca infracțiune corelativă ori formă specială de tăinuire, s-a arătat că noțiunea de „contrabandă” din sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă”, ca de altfel și din sintagma „cunoscând că acestea sunt destinate săvârșirii acesteia” se referă la contrabandă ca faptă prevăzută de legea penală, ca faptă tipică (singura trăsătură esențială a infracțiunii pe care trebuie să o îndeplinească fapta de contrabandă trebuie să fie tipicitatea, fiind indiferente celelalte trăsături esențiale – vinovăția, caracterul nejustificat și cel imputabil).

Or, tipicitatea faptei de contrabandă (modelul legal de incriminare în raport cu care se verifică corespondența unei fapte concrete) este dat de art. 270 alin. (1) și (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În concluzie, s-a arătat că noțiunea de „contrabandă” utilizată de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se referă la fapta/faptele prevăzute de art. 270 alin. (1) și (2) din același cod, mai puțin pragurile valorice prevăzute în art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Concretizând, noțiunea de „contrabandă”, în raport cu sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă (…)”, înseamnă ca bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal (singurele care fac obiectul infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României) să fi fost introduse în țară, prin orice mijloace, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori să fi fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora, respectiv să fi fost înstrăinate sub orice formă atunci când se aflau în tranzit vamal.

VI. Jurisprudența națională în materie

Instanțele la care au fost identificate hotărâri judecătorești în această materie au fost: Curtea de Apel Bacău (Judecătoria Roman, Judecătoria Bacău), Curtea de Apel Brașov (Tribunalul Covasna), Curtea de Apel București (Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București, Judecătoria Sectorului 6 București, Judecătoria Oltenița, Judecătoria Zimnicea), Curtea de Apel Cluj (Judecătoria Vișeu de Sus, Judecătoria Zalău), Curtea de Apel Constanța (Judecătoria Babadag), Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați (Judecătoria Galați), Curtea de Apel Iași (Tribunalul Iași, Judecătoria Iași), Curtea de Apel Oradea (Tribunalul Satu Mare), Curtea de Apel Suceava (Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, Judecătoria Fălticeni, Judecătoria Rădăuți, Judecătoria Săveni, Judecătoria Suceava, Judecătoria Dorohoi), Curtea de Apel Timișoara (Judecătoria Arad, Judecătoria Lipova, Judecătoria Caransebeș, Judecătoria Reșița).

Din analiza acestor hotărâri s-a constatat că, în nicio situație, prin încadrarea juridică a faptelor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, nu s-a făcut trimitere la prevederile art. 270 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În cazul celor mai multe hotărâri judecătorești, sub aspectul chestiunii de drept analizate, nu s-a realizat examinarea noțiunii de contrabandă, în sensul de raportare sau nu la prevederile art. 270 alin. (1) și (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ori la contrabandă în sens larg.

Într-un număr mai restrâns, au fost identificate hotărâri prin care noțiunea de „contrabandă” a fost interpretată prin raportare la infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Din considerentele unora dintre hotărâri rezultă că instanțele au constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, considerându-se că s-a cunoscut că bunurile sau mărfurile provin din contrabandă, deoarece, spre exemplu: țigările nu erau marcate corespunzător; țigările nu purtau timbru corespunzător emis de autoritățile din România; țigările purtau banderolă de marcaj fiscal aparținând altei țări sau erau fără banderolă; cantitatea de țigări deținută era mare; prețul de achiziție era evident mai mic decât cel practicat de comercianții autorizați pentru produse similare; țigaretele au fost achiziționate de la persoane care în mod evident nu își desfășurau activitatea în mod legal, fiscalizat, cumpărarea nefiind realizată într-un loc autorizat; pentru țigarete nu s-au prezentat acte justificative.

VII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 1.145 din 2 aprilie 2013, publicată în Buletinul jurisprudenței. Culegere de decizii pe anul 2013, p. 1.371-1.376, s-a reținut că „deținerea și transportul bunurilor sau al mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cum sunt țigările, cunoscând că acestea provin din contrabandă, în scopul comercializării fără achitarea taxelor vamale, a accizelor și a taxei pe valoarea adăugată, sustrăgându-le de la plata obligațiilor fiscale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, iar nu și elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, întrucât norma de incriminare prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României reprezintă o normă de incriminare a unei modalități specifice de sustragere de la plata obligațiilor fiscale a bunurilor sau a mărfurilor introduse ilegal în țară.”

Din conținutul Deciziei nr. 1.145 din 2 aprilie 2013 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă legătura dintre noțiunea de „contrabandă” și introducerea ilegală în țară a bunurilor sau a mărfurilor.

Din categoria deciziilor în interesul legii, relevantă este Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014.

VIII. Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 891D/2015, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

IX. Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu incidență în cauza de față, este reprezentată de Hotărârea din 2 aprilie 2009 privind Cauza Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz, C-459/07, și Hotărârea din 29 aprilie 2010 privind Cauza Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsteriet, C-230/08

X. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, a fost exprimat punctul de vedere în sensul că, în cuprinsul dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul se referă la „contrabandă”, iar nu la „infracțiunea de contrabandă” și, în consecință, existența infracțiunii asimilate prevăzute în art. 270 alin. (3) nu este condiționată de existența infracțiunii de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Cunoașterea provenienței bunurilor sau a mărfurilor (cunoașterea faptului că bunurile sau mărfurile provin din contrabandă) înseamnă cunoașterea caracterului ilegal al provenienței acestora, mai exact, cunoașterea faptului că bunurile sau mărfurile au fost introduse în țară prin eludarea controlului vamal.

În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat, în care sunt organizate birouri vamale potrivit art. 2 alin. (3) din același act normativ, iar în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (4) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, la trecerea frontierei de stat, bunurile și mărfurile sunt supuse controlului vamal și aplicării reglementărilor vamale de către autoritatea vamală.

S-a opinat în sensul că deținerea, colectarea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea au fost introduse în țară în mod ilegal, prin eludarea controlului vamal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În acest cadru, s-a subliniat că, deși noțiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu este echivalentă cu infracțiunea de contrabandă descrisă în art. 270 alin. (1) și (2) din aceeași lege, cu toate elementele acesteia, sensul noțiunii de contrabandă folosită în cuprinsul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se desprinde din interpretarea dispozițiilor art. 2 și ale art. 270 alin. (1) și alin. (2) din aceeași lege și, în consecință, se stabilește pe baza normelor juridice.

XI. Dispozițiile legale incidente

Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare

– Art. 2 alin. (2)-(4).

„(2) Introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat.

(3) În punctele de trecere a frontierei de stat și pe teritoriul țării sunt organizate birouri vamale care funcționează potrivit legii.

(4) La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport și orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal și aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.”

— „Art. 270. – (1) Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Constituie, de asemenea, infracțiune de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.

(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.”

XII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Judecătorul-raportor a propus admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 3.616/243/2014 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept vizând dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sensul că noțiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă”, privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

XIII. Înalta Curte de Casație și Justiție

Cu privire la sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.616/243/2014, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea rezolvarea de principiu asupra chestiunii de drept menționate, reține următoarele:

Reglementând condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit prin art. 475 din Codul de procedură penală că, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Așadar, pentru a fi admisibilă, sesizarea completului competent să pronunțe hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe cerințe, respectiv să fie solicitată într-o cauză aflată în curs de judecată în ultimă instanță pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, obiectul acesteia să vizeze o chestiune de drept de care depinde soluționarea pe fond a dosarului, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii.

În considerarea dispozițiilor legale menționate, sesizarea formulată este admisibilă, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, deoarece:

— un complet de judecată al Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală și pentru cauze cu minori, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, a constatat că există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, din perspectiva interpretării dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României;

— chestiunea de drept are caracter de noutate, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu a mai statuat asupra chestiunii de drept prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii, respectiv printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii;

— chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Referitor la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, se reține că prin art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, a fost modificată și completată Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, la art. 270, după alin. (2), fiind introdus un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:

„(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia”.

Necesitatea incriminării acestor fapte ca infracțiune este reliefată prin expunerea de motive a ordonanței de urgență sus- menționate, respectiv de scopul întăririi supravegherii și controlului vamal al activității de introducere și comercializare a mărfurilor în regim duty-free și pentru instituirea unor pârghii care să conducă la creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare.

Obiectul juridic al infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, asimilată infracțiunii de contrabandă, este unul complex deoarece apără atât regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului consolidat al statului, cât și regimul frontierei de stat.

Prin obligații fiscale se înțelege, conform art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, obligațiile prevăzute de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală, iar taxele vamale formează obiectul de reglementare al Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul de procedură fiscală). Astfel, art. 1 alin. (2) din Codul de procedură fiscală prevede că prezentul cod se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, iar art. 2 alin. (2), că prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, în care intră TVA și accizele.

Ca și în cazul infracțiunii de contrabandă în variantele normative prevăzute de art. 270 alin. (1) și art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din aceeași lege, se urmărește sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Acest scop specific al infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, asimilată infracțiunii de contrabandă, o diferențiază de infracțiunea de frontieră, prin care se înțelege fapta prevăzută de lege ca infracțiune, săvârșită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri, conform art. 1 alin. 1 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Se consideră că atributul obiectului material al infracțiunii constând în proveniența din contrabandă ori în destinarea săvârșirii contrabandei nu este în legătură cu infracțiunea de contrabandă întrucât, în cuprinsul dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul se referă la „contrabandă”, iar nu la „infracțiunea de contrabandă”.

În jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz – Hotărârea din 2 aprilie 2009 -, noțiunea de „contrabandă” este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunității. De asemenea, în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsteriet – Hotărârea din 29 aprilie 2010 -, noțiunea de contrabandă este legată de introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menționat fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv.

Din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, rezultă legătura dintre noțiunea de „contrabandă” și introducerea în țară de bunuri sau mărfuri în mod fraudulos, sustragerea de la controlul vamal constituind elementul caracteristic al noțiunii de „contrabandă” la care se referă dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Astfel, prin decizia menționată s-a stabilit că: „fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracțiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României”. Totodată, s-a arătat: „Contrabanda, atât în varianta-tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, reprezintă (…) o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracțiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât și în cel al infracțiunii asimilatei celei de contrabandă) reprezintă o infracțiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plății acelorași taxe și impozite (…), cât și introducerea acestora în țară în mod fraudulos.”

De asemenea, în considerentele deciziei anterior menționate, completul competent să judece recursul în interesul legii a mai reținut că: „la infracțiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, elementul material constă în colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.”

Sensul noțiunii de „contrabandă” este dat de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, deoarece, în conformitate cu alin. (2) și (3) al acestui articol, introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat, în care sunt organizate birouri vamale care funcționează potrivit legii, iar potrivit alin. (4), la trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport și orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal și aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.

Urmarea imediată a infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României constă într-o stare de pericol pentru regimul vamal legal și pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracțiunea asimilată în discuție fiind o infracțiune de pericol și nu de rezultat.

Așadar, se consideră că infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiționată de existența infracțiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) și de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal:

— să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora;

— să fie destinate săvârșirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.

Potrivit art. 4 pct. 18 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, controlul vamal constă în „acte specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale și a altor dispoziții legale privind intrarea, ieșirea, tranzitul, transferul și destinația finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României și alte țări (…)”.

În ambele situații, făptuitorul cunoaște proveniența sau destinarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.

Cunoașterea provenienței din contrabandă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, ca și cunoașterea destinării acestora, respectiv pentru săvârșirea contrabandei, înseamnă cunoașterea caracterului ilicit al provenienței sau destinării lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din diferite împrejurări de fapt, instanța urmând să țină seama de aceste circumstanțe în procesul de stabilire a încadrării juridice a faptei în infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Prin Decizia în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, invocată anterior, s-a precizat că, în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului, prin art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul a incriminat o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleași cerințe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracțiunea de contrabandă.

Ceea ce interesează este ca făptuitorul să fi știut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în țară sau sunt menite a fi scoase din țară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică să fi cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală aceasta are sau nu caracter penal.

Dacă s-ar accepta că existența infracțiunii asimilate prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României ar fi condiționată de „infracțiunea de contrabandă”, iar nu de „contrabandă”, ar opera o anumită suspendare a cercetărilor penale pentru una dintre variantele reglementate, de realizare a infracțiunii, și anume când bunurile sau mărfurile ce trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate săvârșirii contrabandei, întrucât sintagma „sunt destinate” exprimă o acțiune viitoare, astfel că întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu s-ar putea verifica decât după examinarea pregătirii săvârșirii infracțiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (1) sau art. 270 alin. (2) din Codul vamal al României, cu tot ce presupune conținutul constitutiv al acesteia.

Noțiunea de „contrabandă” din textul legal ce reglementează infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu poate primi decât un singur înțeles. Nu se poate admite că legiuitorul a avut în vedere infracțiunea de contrabandă în ipoteza provenienței bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal și, în mod diferit, a avut în vedere noțiunea de „contrabandă” în sens larg, în cealaltă ipoteză, când bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate contrabandei, în contextul în care în textul legal nu se face nicio distincție, iar unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguere nec nos distinguere debemus).

În consecință, noțiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracțiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și art. 270 alin. (2) din aceeași lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia.

Din interpretarea normelor juridice, respectiv a dispozițiilor art. 2 și ale art. 270 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se concluzionează că noțiunea de „contrabandă” folosită de legiuitor în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă”, privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

Concluzionând, pentru considerentele dezvoltate anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.616/243/2014 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri pentru rezolvarea de principiu a chestiunii de drept vizând interpretarea dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, respectiv:

Dacă noțiunea de „contrabandă” folosită de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă” se referă la infracțiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) și (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sau la noțiunea de „contrabandă” în sens larg;

În cazul în care se stabilește că textul prevăzut de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se referă la infracțiunea de contrabandă, care dintre cele două modalități urmează a fi avută în vedere: aceea prevăzută de art. 270 alin. (1) sau aceea prevăzută de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Va stabili că noțiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă” privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.