În Monitorul Oficial nr. 813 din 2 noiembrie a.c. a fost publicată Legea nr. 246/2015 care stabileşte reguli şi proceduri privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor persoane juridice române.

Nou în Legalis – Codul de procedură penală. Comentariu pe articole . Accesează volumul!

În extras

CAPITOLUL II – Planificarea redresării şi a rezoluţiei

SECŢIUNEA 1 – Dispoziţii generale

Art. 3

(1) Asigurătorii care deţin o pondere semnificativă în sistemul naţional de asigurări elaborează propriile planuri de redresare în conformitate cu prevederile art. 5–17 şi fac obiectul unor planuri de rezoluţie individuale în conformitate cu prevederile art. 18–23.

(2) Se consideră că un asigurător are o pondere semnificativă în sistemul naţional de asigurări, dacă îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

a) valoarea rezervelor tehnice brute ale asigurătorului depăşeşte 5% din valoarea totală a rezervelor tehnice brute la nivel de piaţă;

b) deţine o cotă de piaţă de cel puţin 5%.

(3) Cota de piaţă a societăţilor care deţin o pondere semnificativă în sistemul naţional de asigurări se determină în baza rezultatelor financiare ale ultimului exerciţiu financiar încheiat, luând în considerare activitatea de asigurare de viaţă separat de cea de asigurare generală, astfel:

a) pentru asigurările de viaţă, prin raportarea valorii rezervelor tehnice brute ale societăţii la totalul rezervelor tehnice brute ale tuturor societăţilor care subscriu asigurări de viaţă;

b) pentru asigurările generale, prin raportarea valorii primelor brute subscrise ale societăţii, directe şi din acceptări în reasigurare, la valoarea totală a primelor brute subscrise, directe şi din acceptări în reasigurare, ale tuturor societăţilor care subscriu asigurări generale.

Art. 4

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 5–17 şi art. 18–23 şi ţinând cont de evaluarea impactului pe care situaţia de dificultate majoră a unui asigurător şi lichidarea sa ulterioară prin procedurile obişnuite de insolvenţă le-ar putea avea asupra pieţei, asupra altor asigurători şi asupra economiei naţionale în ansamblu, precum şi potenţialele efecte negative generate de situaţia de dificultate majoră a asigurătorului, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă şi autoritate de rezoluţie, poate stabili, prin decizie emisă potrivit art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, cerinţe simplificate privind planul de redresare şi planul de rezoluţie ale respectivului asigurător, în ceea ce priveşte următoarele:

a) conţinutul şi detaliile planurilor de redresare şi de rezoluţie;

b) data până la care primele planuri de redresare şi de rezoluţie vor fi elaborate şi frecvenţa de actualizare a acestor planuri, care poate fi mai mică decât cea prevăzută de lege;

c) conţinutul şi nivelul de detaliere a informaţiilor solicitate asigurătorilor;

d) nivelul de detaliere a informaţiilor necesare evaluării posibilităţii de soluţionare prevăzute de lege.

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) se comunică asigurătorului respectiv, în termen de 10 zile de la constatarea aplicabilităţii cerinţelor simplificate privind planul de rezoluţie al respectivului asigurător.

(3) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă şi, după caz, de autoritate de rezoluţie, poate dispune, prin decizie, la încetarea motivelor care au determinat aplicarea cerinţelor simplificate potrivit alin. (1), trecerea asigurătorului la aplicarea integrală a cerinţelor prevăzute la art. 5–17 şi art. 18–25, cu stabilirea şi comunicarea termenului de conformare a acestuia la noile cerinţe.

(4) Aplicarea cerinţelor simplificate, prevăzute la alin. (1), nu afectează competenţele Autorităţii de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă şi, după caz, de autoritate de rezoluţie, de a dispune măsuri de prevenire a crizelor sau măsuri de gestionare a crizelor.

SECŢIUNEA a 2-a

Planificarea redresării

Art. 5

Fiecare asigurător elaborează şi menţine un plan de redresare care prevede măsuri ce trebuie luate de acesta pentru restabilirea situaţiei financiare în cazul deteriorării semnificative a indicatorilor financiari.

Art. 6

Asigurătorul actualizează planul de redresare anual sau, la solicitarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, cu o frecvenţă mai mare, în următoarele cazuri:

a) în situaţia modificării structurii organizatorice;

b) după orice modificare a activităţii sau situaţiei financiare a asigurătorului care ar putea avea impact semnificativ asupra planului de redresare sau ar impune modificarea acestuia;

c) în situaţia oricărei modificări a mecanismelor sau a măsurilor menţionate la pct. 10–17 din anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi care sunt prevăzute în planul de redresare.

Art. 7

La elaborarea planului de redresare, asigurătorii nu trebuie să se întemeieze în niciun fel pe accesul la sprijin financiar public.

Art. 8

Fără a aduce atingere dispoziţiilor prezentului capitol, planul de redresare trebuie să includă:

a) informaţiile prevăzute în anexă;

b) măsuri ce pot fi luate de către asigurător în situaţia în care sunt întrunite condiţiile pentru intervenţia timpurie prevăzute de lege;

c) condiţii şi proceduri adecvate pentru a garanta aplicarea măsurilor de redresare în timp util, precum şi opţiuni de redresare;

d) informaţiile suplimentare şi seriile de scenarii prevăzute în reglementările emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în conformitate cu prevederile art. 160 lit. j).

Art. 9

Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate solicita unui asigurător să păstreze evidenţe detaliate ale contractelor financiare la care este parte.

Art. 10

Organul de conducere al asigurătorului evaluează şi aprobă planul de redresare înainte de transmiterea acestuia către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă.

Art. 11

Asigurătorul supus obligaţiei de întocmire a primului plan de redresare trebuie să transmită, în termen de până la 90 de zile, calculate de la data intrării în vigoare a prezentei legi, planul de redresare Autorităţii de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, pentru a fi evaluat.

Art. 12

În termen de 6 luni de la primirea planului de redresare, Autoritatea de Supraveghere Financiară analizează planul de redresare şi evaluează în ce măsură acesta conţine informaţiile şi respectă cerinţele prevăzute la art. 8 şi următoarele criterii:

a) punerea în aplicare a măsurilor propuse în planul de redresare este de natură să asigure păstrarea sau restabilirea viabilităţii şi poziţiei financiare a asigurătorului, ţinând cont de măsurile premergătoare pe care asigurătorul le-a întreprins sau a planificat să le întreprindă;

b) implementarea planului şi a posibilităţilor de redresare identificate în acesta se realizează rapid şi eficient, cu evitarea la maximum a efectelor negative semnificative asupra sistemului financiar sau al asigurărilor, inclusiv în scenarii în care şi alţi asigurători ar trebui să implementeze planuri de redresare în aceeaşi perioadă.