În Monitorul Oficial nr. 19 din 12 ianuarie a.c. a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 1155/2014 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2015—2020.

Codul penal. Comentariu pe articole – Comandă acum în Legalis®

În extras

INTRODUCERE

Asigurarea unui act de justiţie eficient, accesibil şi de calitate reprezintă o aşteptare legitimă a cetăţenilor unei societăţi întemeiate pe respectul normei de drept. Modul în care este înfăptuită justiţia influenţează în mod direct coordonatele fundamentale de funcţionare a societăţii româneşti, precum separaţia puterilor în stat, securitatea juridică, dezvoltarea economică. Toate aceste elemente sunt reflectate, în final, în standardul de viaţă al cetăţenilor.

Provocările secolului al XXI-lea în domeniul justiţiei necesită răspunsuri pe măsură din partea instituţiilor şi organismelor responsabile pentru administrarea sistemului judiciar şi realizarea actului de justiţie, bazate pe managementul strategic integrat, gestionarea eficientă a resurselor, recurgerea la mijloace inovative de soluţionare a problemelor justiţiei.

În acest context, Ministerul Justiţiei (MJ), Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ), cu structurile sale specializate — Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), au agreat elaborarea şi asumarea unei strategii comune pentru dezvoltarea sistemului judiciar.

Demersul autorităţilor competente este în acord cu recomandările Comisiei Europene formulate în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare (MCV)1 cu principalele recomandări formulate de experţii Băncii Mondiale în cadrul proiectului „Analiza funcţională a sectorului justiţiei din România” (Judicial Functional Review)2, precum şi cu recomandări şi concluzii formulate în cadrul altor proiecte recente privind funcţionarea optimă a sistemului judiciar român.

Astfel, Raportul MCV din 18 iulie 20123 recomandă luarea unor ample măsuri de dezvoltare a sistemului judiciar, printre care „adoptarea şi punerea în aplicare a unui plan comun şi cuprinzător de asigurare a punerii în aplicare a tuturor celor patru coduri şi a tuturor aspectelor relevante ale reformei structurale şi procedurale, ale ajustărilor din domeniul resurselor umane şi ale investiţiilor în infrastructura judiciară; restructurarea instanţelor şi a parchetelor, precum şi refacerea echilibrului dintre numărul de angajaţi şi volumul de muncă, pe baza, în special, a revizuirii modului de funcţionare a sistemului judiciar din România şi a proiectului referitor la volumul optim de muncă în instanţe, derulat (…) cu finanţare de la Banca Mondială”. În completare, Raportul MCV din 22 ianuarie 20144 menţionează în notă pozitivă procesul de elaborare a Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar.

În cuprinsul proiectului „Analiza funcţională a sectorului justiţiei din România” experţii Băncii Mondiale fac o serie de recomandări privind managementul strategic, eficienţa, calitatea şi accesul la justiţie, cu scopul de „a permite autorităţilor române să formuleze un plan de acţiune menit să îmbunătăţească funcţionarea sistemului judiciar”. În plus, optimizarea activităţii instanţelor are în vedere alocarea resurselor şi structura instanţelor, indicatorii de performanţă din instanţe, standardele de timp, calitatea datelor şi sistemul ECRIS, instanţele-pilot, formarea profesională, îmbunătăţirea organizatorică şi a capacităţii CSM de gestionare a acestor aspecte.

În egală măsură, la elaborarea prezentei strategii a fost avută în vedere propria viziune a instituţiilor responsabile asupra obiectivelor care trebuie îndeplinite în vederea eficientizării sistemului judiciar şi îmbunătăţirii calităţii şi accesului la actul de justiţie.

Strategia a fost definitivată în cadrul grupului de lucru alcătuit din reprezentanţi ai MJ, CSM, ÎCCJ, PÎCCJ, DNA, DIICOT, după consultarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP), Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) şi reprezentanţilor profesiilor juridice, organizate în mod autonom.

CAPITOLUL I

Principalele acte normative referitoare la sistemul judiciar5

A. Cadrul juridic general:

1. Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare;

4. Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare;

5. Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

B. Cadrul juridic specific noilor coduri:

1. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare;

2. Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

4. Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare;

5. Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare;

6. Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările ulterioare;

7. Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare;

8. Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, cu modificările ulterioare;

9. Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, cu modificările şi completările ulterioare;

10. Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;

11. Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu completările ulterioare.

C. Cadrul juridic specific unor profesii organizate în mod autonom:

1. Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată;

2. Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Legea nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare;

4. Ordonanţa Guvernului nr. 75/2000 privind organizarea activităţii de expertiză criminalistică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 488/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

5. Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

6. Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare;

7. Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare;

8. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

9. Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare;

10. Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2010, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL II

Prezentarea contextului actual. Definirea problemelor

Sistemul de justiţie reprezintă pilonul de bază al statului de drept şi, implicit, al unei societăţi democratice stabile şi responsabile. Fără un sistem de justiţie modern, adaptat cerinţelor societăţii contemporane (reducerea duratei proceselor, jurisprudenţă unitară, integritate, transparenţă etc.) şi capabil să răspundă provocărilor viitorului, nu se poate asigura fundamentul dezvoltării economice şi sociale a societăţii româneşti.

Crearea unui sistem judiciar modern, eficient şi transparent implică atât îmbunătăţirea cadrului normativ şi instituţional aferent, cât şi implementarea unor standarde de management la nivelul instituţiilor sistemului judiciar, care să confere calitate actului de justiţie.

Procesul de modernizare a sistemului judiciar din ultimii ani, reprezentat în principal de adoptarea a patru noi coduri, a înregistrat progrese incontestabile, recunoscute ca atare şi în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV). Cu toate acestea, provocările care stau în faţa sistemului judiciar pe calea eficientizării şi funcţionării la parametri optimi sunt în continuare numeroase, sistemul trebuind să facă faţă noilor provocări generate de schimbările la nivel legislativ şi de asigurarea resurselor necesare aplicării acestuia.

Totodată, prin investirea în capacitatea instituţională a sistemului judiciar se va asigura şi atingerea obiectivului general de creare a unei administraţii publice mai eficiente, prin îmbunătăţirea capacităţii de formulare şi implementare a politicilor publice în domeniu, sporirea transparenţei activităţii judiciare, precum şi prin creşterea calităţii serviciilor publice furnizate cetăţenilor.

Analizele efectuate la nivelul Ministerului Justiţiei, având ca surse de fundamentare rapoarte de activitate ale Ministerului Justiţiei elaborate în ultimii ani, rapoarte privind starea justiţiei (elaborate de CSM), studii de impact, cercetări sociologice, documente cu caracter strategic asumate de conducerea Ministerul Justiţiei (Strategia Naţională Anticorupţie — SNA, Memorandumul privind pregătirea sistemului judiciar pentru intrarea în vigoare a noilor coduri), analize interne şi externe, în special recentele rapoarte ale Băncii Mondiale şi ale Comisiei Europene, observaţii şi propuneri ale practicienilor în domeniul justiţiei sau ale organismelor profesionale, au stat la baza identificării contextului actual şi a principalelor obiective.

Probleme abordate:

• Necesitatea eficientizării justiţiei prin: crearea şi implementarea unui sistem de management strategic la nivelul sistemului judiciar6, pe de o parte, şi optimizarea managementului instanţelor şi parchetelor, pe de altă parte. De asemenea, este avută în vedere definitivarea procesului de punere în aplicare a noilor coduri şi, în acest scop, pregătirea în continuare a sistemului judiciar, în ansamblul său. Comunicarea eficientă dintre Guvern şi sistemul judiciar este esenţială pentru furnizarea unor informaţii relevante pentru dezvoltarea politicilor publice privind justiţia. Totodată, există o imperioasă nevoie de date statistice îmbunătăţite la nivelul sistemului judiciar, inclusiv cu caracter deschis (accesibile publicului).

• Consolidarea instituţională a sistemului judiciar: modernizarea sistemului judiciar reprezintă unul dintre obiectivele de referinţă la nivel naţional, care poate fi susţinut dacă principalele instituţii din cadrul sistemului vor fi în continuare consolidate. Consolidarea instituţională a sistemului judiciar nu este posibilă fără investiţii solide. Se va acorda o importanţă deosebită componentei investiţionale, îndeosebi în infrastructura fizică a instanţelor şi parchetelor.

• Integritatea sistemului judiciar: consolidarea integrităţii sistemului judiciar atât în ansamblu, cât şi la nivel individual implică şi o creştere a transparenţei acestuia, dezvoltarea unei culturi a integrităţii prin formarea iniţială şi continuă. Rapoartele privind starea justiţiei elaborate anual de către Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi rapoartele Comisiei Europene privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare identifică toate aceste aspecte şi subliniază necesitatea unei cooperări interinstituţionale adecvate, a conlucrării dintre factorii de decizie din cadrul sistemului judiciar, puterea executivă şi legislativă. Transparenţa, integritatea şi responsabilitatea sunt şi valori fundamentale ale noii Strategii Naţionale Anticorupţie 2012— 20157 (SNA), dar şi ale Strategiei de întărire a integrităţii în justiţie 2011—2016 (aprobată de Plenul CSM la data de 22 noiembrie 2011).

• Calitate şi transparenţă în actul de justiţie: îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie vizează reducerea duratei de soluţionare a litigiilor, unificarea jurisprudenţei, dar şi modernizarea statutului unor profesii juridice organizate în mod autonom. Dacă premisele legislative pentru celeritatea soluţionării cauzelor au fost asigurate prin adoptarea noilor coduri, acestea trebuie secondate de utilizarea bunelor practici de reducere a amânării judecării cauzelor. Practica judiciară neunitară rămâne una dintre principalele probleme ale sistemului judiciar din România. Transparenţa actului de justiţie implică publicarea hotărârilor judecătoreşti relevante, precum şi implementarea unui sistem de accesare online a dosarelor, măsuri cu impact direct asupra percepţiei cetăţeanului cu privire la sistemul judiciar în ansamblul său. Instrumentele electronice aflate în prezent la dispoziţia sistemului judiciar, prin care se asigură publicarea online a motivărilor hotărârilor judecătoreşti şi a altor date relevante privind cauzele de pe rolul instanţelor, de interes pentru public, trebuie net îmbunătăţite pentru a servi scopului pentru care au fost create: pe de o parte, unificarea jurisprudenţei, iar pe de altă parte, asigurarea transparentei şi a încrederii în actul de justiţie8.

• Accesul la justiţie: filosofia celor patru noi coduri se bazează în mare parte pe nevoia de a asigura un acces sporit la justiţie.