În Monitorul Oficial nr. 966 din 30 decembrie 2014 a fost publicată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Codul penal. Comentariu pe articole – Comandă acum în Legalis®
În extras
Art. I
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1.Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 1
(1) Operatorii economici care încasează, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
(2) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1), denumiţi în continuare utilizatori, au obligaţia să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale şi să le înmâneze clienţilor. La solicitarea clienţilor, utilizatorii vor elibera acestora şi factura.
(3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizaţi. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin distribuitor autorizat se înţelege operatorul economic pe numele căruia a fost eliberată autorizaţia prevăzută la art. 5 alin. (2).
(4) În baza autorizaţiei de distribuţie, distribuitorul are dreptul de a comercializa, direct sau prin intermediul operatorilor economici prevăzuţi în autorizaţie, denumiţi în continuare unităţi acreditate pentru comercializare, aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obţinut autorizaţia prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă.
(5) Distribuitorul autorizat are obligaţia să asigure service-ul, direct sau prin intermediul operatorilor economici prevăzuţi în autorizaţie, denumiţi în continuare unităţi acreditate pentru service, atât pentru aparatele comercializate în mod direct, cât şi pentru cele comercializate prin intermediul unităţilor acreditate pentru comercializare.
(6) Distribuitor autorizat poate fi producătorul, importatorul sau persoana juridică română care achiziţionează din statele membre ale Uniunii Europene aparate de marcat electronice fiscale. În situaţia defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligaţi ca, în momentul constatării defecţiunii, să anunţe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea acreditată pentru service a acestui distribuitor autorizat.
(7) O unitate este acreditată dacă se află pe lista unităţilor propuse pentru acreditare pentru comercializarea şi/sau service-ul unui aparat de marcat electronic fiscal, iar această listă a fost acceptată de Comisie şi a fost cuprinsă în autorizaţie potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.
(8) Până la repunerea în funcţiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, operatorii economici utilizatori sunt obligaţi să înregistreze într-un registru special, întocmit în acest sens, toate operaţiunile efectuate şi să emită chitanţe, în condiţiile legii, pentru respectivele operaţiuni şi facturi, la cererea clientului. Obligaţia privind înregistrarea operaţiunilor efectuate într-un registru special nu se aplică operatorilor economici care desfăşoară activitatea de transport în regim de taxi.
(9) Se interzice operatorilor economici care, potrivit legii, au obligaţia de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale şi de a emite bonuri fiscale cu acestea, să înmâneze clienţilor documente care atestă plata contravalorii bunurilor achiziţionate sau serviciilor prestate, altele decât bonurile fiscale, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (8).
(10) În cazul în care operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) nu înmânează clientului bonul fiscal sau înmânează un alt document decât bonul fiscal, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (8), clientul este obligat să solicite operatorului economic înmânarea bonului fiscal.
(11) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil un anunţ detaliat de atenţionare a clienţilor cu privire la obligaţia respectării dispoziţiilor prevăzute la alin. (9) şi (10).“
2.Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 2
Se exceptează de la prevederile art. 1 alin. (1) încasările efectuate din următoarele activităţi:
a) comerţul ocazional cu produse agricole din producţie proprie efectuat de către producătorii agricoli individuali, autorizaţi în condiţiile legii, în pieţe, târguri, oboare sau în alte locuri publice autorizate;
b) vânzarea de ziare şi reviste prin distribuitori specializaţi;
c) transportul public de călători în interiorul unei localităţi pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii, precum şi cu metroul;
d) activităţile pentru care încasările se realizează pe bază de bonuri cu valoare fixă tipărite conform legii – bilete de acces la spectacole, muzee, expoziţii, târguri şi oboare, grădini zoologice şi grădini botanice, biblioteci, locuri de parcare pentru autovehicule, bilete de participare la jocuri de noroc şi altele similare;
e) activităţile de asigurări şi ale caselor de pensii, precum şi activităţile de intermedieri financiare, inclusiv activităţile auxiliare acestora. Nu sunt exceptate activităţile de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice, altele decât operaţiunile efectuate de punctele de schimb valutar din incinta instituţiilor de credit, aparţinând acestor instituţii;
f) activităţile desfăşurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implică crearea unei societăţi comerciale;
g) vânzarea obiectelor de cult şi serviciile religioase prestate de instituţiile de cult;
h) comerţul cu amănuntul prin comis-voiajori, precum şi prin corespondenţă, cu excepţia livrărilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine şi unităţile de alimentaţie publică, pe bază de comandă;
i) serviciile de instalaţii, reparaţii şi întreţinere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului;
j) vânzarea pachetelor de servicii turistice sau de componente ale acestora de către agenţiile de turism, definite potrivit legii;
k) încasarea la domiciliul clientului a contravalorii energiei electrice şi termice, a gazelor naturale, a apei, a serviciilor de telefonie, inclusiv de telefonie mobilă, de poştă şi curier, de salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu, de Internet;
l) efectuarea lucrărilor de construcţii, reparaţii, amenajări şi întreţinere de locuinţe;
m) serviciile de transport feroviar public de călători în trafic intern şi internaţional, prestate de societăţi comerciale persoane juridice române, pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii;
n) activităţile de jocuri de noroc desfăşurate cu mijloace tehnice de joc ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
o) serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
p) livrările de bunuri sau serviciile efectuate prin automatele comerciale ce funcţionează pe bază de acceptatoare de bancnote sau monede şi conţin un sistem de contorizare electronic şi/sau mecanic, ca parte integrată constructivă din automat, care să permită înregistrarea, evidenţierea şi controlul sumelor încasate, cu excepţia livrărilor de produse energetice, astfel cum sunt definite în titlul VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
q) comerţul de tip cash and carry desfăşurat de comercianţii care vând mărfuri prin sistemul de autoservire către persoane fizice înregistrate în baza de date a vânzătorului, în scopul utilizării acestora ca produse consumabile.“