În Monitorul Oficial nr. 359 din 15 mai a.c. a fost publicată Ordonanța de Urgență nr. 23/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătăţii.


Timp de 10 zile puteti evalua GRATUIT continutul Legalis 2.0 – Legislatie consolidata, Jurisprudenta romaneasca si europeana, Doctrina, Reviste online, Bibliografie.
Afla totul despre cele mai noi module Legalis 2.0: Dreptul UE si CEDO | Drept Public


În extras

Având în vedere că, în calitatea sa de stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, României îi revine sarcina de a transpune şi de a implementa directivele adoptate de Uniunea Europeană,

având în vedere consecinţele negative ale nepromovării în regim de urgenţă a prezentului act normativ, care asigură cadrul primar de transpunere pentru Directiva nr. 89/105/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind transparenţa măsurilor care reglementează stabilirea preţurilor medicamentelor de uz uman şi includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naţionale de asigurări de sănătate,

luând în considerare evitarea declanşării procedurii de infringement, precum şi în scopul evitării impunerii sancţiunilor pecuniare împotriva României, potrivit prevederilor art. 260 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, care accelerează mecanismul de impunere a sancţiunilor pecuniare în cazul în care Comisia Europeană, sesizând Curtea de Justiţie cu o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, consideră că statul membru nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica măsurile de transpunere a unei directive adoptate în conformitate cu o procedura legislativă,

În scopul evitării declanşării unei acţiuni în constatarea neîndeplinirii de către România a obligaţiilor de stat membru al Uniunii Europene, având în vedere solicitarea Comisiei Europene în urma căreia autorităţile române s-au angajat să asigure conformitatea prevederilor naţionale referitoare la transparenţa măsurilor care reglementează includerea medicamentelor în domeniul de aplicare al sistemelor naţionale de asigurări de sănătate, cu Directiva 89/105/CEE,

ţinând cont de faptul că, în urma sesizării Comisiei Europene, România şi-a asumat răspunderea privind promovarea, până la sfârşitul lunii aprilie 2014, a unui act normativ care să soluţioneze problematica privind transparenţa măsurilor privind compensarea medicamentelor, astfel încât aceasta să nu evolueze la stadiul de infringement,

în considerarea faptului că ministrul afacerilor externe a solicitat ministrului sănătăţii adoptarea cu celeritate a actelor normative pentru transpunerea actului european, sesizând lipsa conformării cu solicitările Comisiei Europene,

având în vedere că doar la comunicarea tuturor actelor de transpunere a directivei se consideră că România, ca stat membru, şi-a îndeplinit obligaţia de a se asigura transpunerea completă a prevederilor directivei, evitând astfel declanşarea procedurii de infringement,

având în vedere Politica de toleranţă zero adoptată de Comisie pentru cazurile de netranspunere, potrivit Comunicării privind o mai bună guvernanţă a pieţei unice COM (2012) 259, prin care statele membre trebuie să îşi asume obiectivul de toleranţă zero cu privire la transpunerea directivelor tradus printr-o ţintă de 0% deficit de transpunere şi deficit de conformitate, ţinând cont de faptul că în lipsa acestor reglementări pacienţii români nu pot avea acces la tratamente noi, vitale pentru viaţa şi sănătatea lor, se impune astfel luarea unor măsuri cu celeritate în vederea eliminării disfuncţionalităţilor posibil a fi generate de neaplicarea directivei,

pentru a preveni înrăutăţirea sau chiar degradarea iremediabilă a stării de sănătate, în special a pacienţilor care depind de accesul la medicamente noi, este necesar a se limita efectele cu caracter distructiv asupra stării generale de sănătate a populaţiei,

luând în considerare necesitatea adoptării în regim de urgenţă a cadrului organizatoric al sistemului de sănătate, astfel încât calitatea asistenţei medicale şi sănătatea publică să nu aibă de suferit,

având în vedere necesitatea reglementării cadrului de implementare a sistemelor cuprinse în platforma informatică din asigurările de sănătate — dosarul electronic de sănătate al pacientului şi sistemul naţional al cardului de asigurări sociale de sănătate construit, precum şi pentru respectarea termenelor de implementare a acestora convenite cu organismele financiare internaţionale,

având în vedere că prin introducerea unui nou sistem electronic, de colectare a datelor personale şi a datelor medicale, respectiv dosarul electronic de sănătate al pacientului, rolul cardului naţional de asigurări sociale de sănătate rămâne ca fiind document unic prin care se dovedeşte calitatea de asigurat a cetăţeanului şi asigură accesul persoanelor autorizate la datele înscrise în dosarul electronic de sănătate al pacientului,

în considerarea faptului că realizarea unei proceduri unitare la nivel naţional de completare şi utilizare a dosarului electronic de sănătate al pacientului, care să fie folosită de furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, conduce la agregarea într-un format unitar a datelor medicale relevante, aprobate de o comisie de specialişti, astfel încât aceste date să poată fi accesate de furnizorii de servicii medicale care acordă servicii asiguraţilor, aflaţi sau nu în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, realizându-se astfel un istoric complet al stării de sănătate a pacientului,

ţinând cont de faptul că introducerea acestui instrument electronic conduce la creşterea calităţii serviciilor medicale oferite pacienţilor, prin reducerea timpului destinat activităţilor cu caracter birocratic, crescând astfel timpul alocat consultaţiei propriu-zise a pacientului,

având în vedere faptul că asigurarea funcţionalităţii cardului naţional de asigurări sociale de sănătate conduce la acordarea de servicii medicale pentru persoanele asigurate, în funcţie de starea de sănătate şi istoricul medical înregistrat în dosarul electronic de sănătate al pacientului, care poate fi accesat în întregime de respectivul furnizor de servicii medicale fără a fi necesar ca asiguratul să prezinte înscrisurile medicale pe care acesta le deţine de la alţi furnizori de servicii medicale,

în considerarea faptului că cele două instrumente electronice (dosarul electronic de sănătate al pacientului şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate) îmbunătăţesc accesul la servicii medicale pentru asiguraţi, eliminând în acest sens activităţi cu caracter birocratic, iar pentru casele de asigurări de sănătate se va crea un mecanism de eliminare a serviciilor neefectuate, dar raportate spre decontare,

ţinând cont de faptul că, începând cu luna mai 2014, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate începe distribuţia cardurilor pentru un eşantion determinat, respectiv bolnavii diagnosticaţi cu insuficienţă renală cronică cărora li se efectuează servicii medicale de dializă,

având în vedere necesitatea armonizării datelor înscrise pe cardul naţional de asigurări sociale de sănătate cu dosarul electronic de sănătate al pacientului,

având în vedere faptul că neadoptarea acestor măsuri imediate şi a reglementărilor de implementare a acestora, prin ordonanţă de urgenţă, ar genera disfuncţionalităţi majore cu efecte negative asupra stării de sănătate a populaţiei, precum şi în utilizarea eficientă a resurselor umane şi financiare din sistemul de sănătate şi faptul că orice întârziere a autorităţilor române poate conduce la declanşarea acţiunii de neîndeplinire a obligaţiilor de stat membru, potrivit art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

având în vedere faptul că se impune eliminarea cât mai urgentă a barierelor legislative, respectiv eliminarea caracterului discriminatoriu, astfel încât, la cerere, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali să se poată pensiona în condiţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de faptul că problema subfinanţării sistemului medical din România şi, implicit, a cadrelor medicale implică identificarea unor soluţii alternative imediate în vederea asigurării unei forţe de muncă suficiente şi bine pregătite la nivel naţional, în considerarea faptului că unul dintre obiectivele generale ale Ministerului Sănătăţii este îmbunătăţirea permanentă a stării de sănătate a populaţiei şi accesul echitabil la servicii de sănătate pentru toate categoriile de populaţie, inclusiv pentru cea din mediul rural,

ţinând cont de tendinţa crescută a migraţiei către celelalte state membre UE a acestor profesionişti, dovadă fiind în acest sens eliberarea începând cu anul 2007 a peste 20.000 de documente necesare recunoaşterii în celelalte state membre UE a calificărilor de asistenţi medicali si moaşe dobândite în România, respectiv încă 4.000 de astfel de documente până la finele anului 2014,

având în vedere faptul că se înregistrează o creştere a ratei de migrare a acestui personal către unităţile sanitare private care oferă condiţii de muncă şi salarizare mai atractive,

în considerarea faptului că scăderea vârstei de pensionare în acest context riscă diminuarea drastică a numărului de asistenţi medicali şi moaşe angajaţi în unităţile sanitare publice care se confruntă deja cu deficit major de personal de specialitate, luând în considerare normele în vigoare, potrivit cărora ocuparea prin concurs a posturilor rămase vacante în urma pensionării se poate face într-un interval minim de 45 de zile,

ţinând cont de faptul că tot acest context creează un dezechilibru major, pensionarea asistenţilor medicali şi moaşelor la vârstele prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, riscă blocarea activităţii unităţilor sanitare publice şi, în consecinţă, accesul echitabil la serviciile de sănătate pentru toate categoriile de populaţie şi, în special, pentru cele din zonele defavorizate şi din mediul rural,

în considerarea faptului că aceste elemente cu impact major în sănătatea populaţiei vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I.

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 29, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

“(3) Modalitatea de utilizare şi completare a dosarului electronic de sănătate al pacientului va fi stabilită prin norme metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la dosarul electronic de sănătate al pacientului, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”

2. La articolul 54, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins:

„(8) Modalitatea privind includerea, extinderea indicaţiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din lista menţionată la alin. (7) este prevăzută la art. 2321.”