În Monitorul Oficial nr. 155 din 4 martie a.c. a fost publicată Legea nr. 13/2014 pentru ratificarea Convenţiei privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul fiscal, adoptată la Strasbourg la 25 ianuarie 1988, şi a Protocolului de modificare a Convenţiei privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul fiscal, adoptat la Paris la 27 mai 2010, semnate de partea română la 15 octombrie 2012.

Timp de 10 zile puteti evalua GRATUIT continutul Legalis 2.0 – Legislatie consolidata, Jurisprudenta romaneasca si europeana, Doctrina, Reviste online, Bibliografie.
Afla totul despre cele mai noi module Legalis 2.0: Dreptul UE si CEDO | Drept Public

În extras

CONVENŢIE

privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul fiscal

Strasbourg, 25 ianuarie 1988

Preambul

Statele membre ale Consiliului Europei şi ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), semnatare ale prezentei convenţii,

considerând că dezvoltarea circulaţiei internaţionale a persoanelor, capitalului, bunurilor şi serviciilor – deşi foarte benefică în sine – a sporit posibilităţile de evitare a plăţii impozitelor şi de evaziune fiscală, impunând aşadar o mai mare cooperare între autorităţile fiscale,

salutând diversele eforturi făcute în ultimii ani pentru combaterea evitării plăţii impozitelor şi a evaziunii fiscale la nivel internaţional, pe cale bilaterală sau multilaterală,

considerând că un efort coordonat între state este necesar pentru a facilita toate formele de asistenţă administrativă în domenii referitoare la impozite de orice fel, asigurând în acelaşi timp o protecţie corespunzătoare a drepturilor contribuabililor,

recunoscând rolul important pe care îl poate avea cooperarea internaţională în facilitarea determinării corecte a obligaţiilor fiscale şi în a-l ajuta pe contribuabil să beneficieze de drepturile sale,

considerând că principiile fundamentale care permit fiecărei persoane să aibă drepturi şi obligaţii stabilite conform unei proceduri legale adecvate ar trebui recunoscute ca fiind aplicabile în domeniul fiscal în toate statele şi că statele ar trebui să depună eforturi să protejeze interesele legitime ale contribuabililor, inclusiv o protecţie adecvată împotriva discriminării şi dublei impuneri,

convinse, aşadar, că statele nu ar trebui să întreprindă măsuri sau să furnizeze informaţii doar în conformitate cu legislaţia şi practica lor internă, având în vedere necesitatea de a proteja confidenţialitatea informaţiilor şi ţinând cont de instrumentele internaţionale de protejare a confidenţialităţii şi a fluxurilor de informaţii cu caracter personal,

dorind să încheie o convenţie privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul fiscal,

au convenit următoarele:

CAPITOLUL I

Scopul Convenţiei

ARTICOLUL 1

Obiectul Convenţiei şi persoanele vizate

1. Sub rezerva prevederilor cap. IV, părţile îşi vor acorda reciproc asistenţă administrativă în domeniuf fiscal. O astfel de asistenţă poate implica, atunci când este cazul, măsuri luate de organisme judiciare.

2. O astfel de asistenţă administrativă va include:

a. schimbul de informaţii, inclusiv controale fiscale simultane şi participarea la controale fiscale în străinătate;

b. asistenţă la recuperare, inclusiv măsuri de conservare; şi

c. transmiterea de documente.

3. O parte va acorda asistenţă administrativă indiferent dacă persoana vizată este un rezident sau un naţional al unei părţi sau al oricărui alt stat.

ARTICOLUL 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se aplică:

a. următoarelor impozite:

(i)

impozite pe venit sau pe profit;
(ii)

impozite pe câştiguri de capital care sunt percepute separat de impozitul pe venit sau pe profit;
(iii)

impozite pe averea netă, percepute în numele unei părţi; şi

b. următoarelor impozite:

(i)

impozite pe venit, profit, câştiguri de capital sau avere netă care sunt percepute în numele subdiviziunilor politice sau al autorităţilor locale ale unei părţi;
(ii)

contribuţii obligatorii de asigurări sociale care sunt plătite la bugetul de stat sau la instituţiile de asigurări sociale înfiinţate în baza dreptului public;
(iii)

impozite din alte categorii, cu excepţia taxelor vamale, impuse în numele unei părţi, şi anume:

impozite pe proprietate, pe moştenire sau pe donaţii;

impozite pe proprietăţi imobiliare;

impozite generale pe consum, cum ar fi taxa pe valoarea adăugată sau taxa pe vânzări;

impozite specifice pe bunuri şi servicii, cum ar fi accizele;

impozite pe utilizarea sau deţinerea de autovehicule;

impozite pe utilizarea sau deţinerea de proprietăţi mobiliare, altele decât autovehiculele;

orice alte impozite;
(iv)

impozite din categoriile menţionate la subparagraful (iii) de mai sus, care sunt percepute în numele subdiviziunilor politice sau al autorităţilor locale ale unei părţi.

2. Impozitele existente pentru care se aplică Convenţia sunt enumerate în anexa A, în categoriile menţionate la paragraful 1.

3. Părţile vor notifica Secretarului General al Consiliului Europei sau Secretarului General al OCDE (denumiţi în continuare depozitari) orice modificare care va fi făcută la anexa A, ca urmare a unei modificări a listei menţionate în paragraful 2. O astfel de modificare va produce efecte din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii unei astfel de notificări de către depozitar.

4. Convenţia se va aplica, de asemenea, de la data adoptării, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, percepute într-un stat contractant după intrarea în vigoare a Convenţiei pentru acea parte, în plus sau în locul impozitelor existente enumerate în anexa A, şi, în această situaţie, partea vizată va notifica unuia dintre depozitari adoptarea impozitului în cauză.

CAPITOLUL II

Definiţii generale

ARTICOLUL 3

Definiţii

1. În scopul prezentei convenţii, dacă contextul nu cere o interpretare diferită:

a. termenii „stat solicitant“ şi „stat solicitat“ înseamnă, după caz, orice parte care solicită asistenţă administrativă în domeniul fiscal şi orice parte căreia i se solicită să acorde o astfel de asistenţă;

b. termenul „impozit“ înseamnă orice impozit sau contribuţie de asigurare socială pentru care se aplică Convenţia conform articolului 2;

c. termenul „creanţă fiscală“ înseamnă orice sumă a unui impozit, precum şi dobânzile, amenzile administrative şi cheltuielile de recuperare aferente, care sunt datorate şi care nu au fost încă plătite;

d. termenul „autoritate competentă“ înseamnă persoanele şi autorităţile enumerate în anexa B;

e. Termenul „naţionali“, în legătură cu o parte, înseamnă:

(i)

toate persoanele fizice care au naţionalitatea acelei părţi; şi
(ii)

toate persoanele juridice, parteneriatele, asociaţiile şi alte entităţi constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare în acea parte.

Pentru fiecare parte care a făcut o declaraţie în acest sens, termenii utilizaţi mai sus vor avea înţelesul conform definiţiilor din anexa C.

2. În ceea ce priveşte aplicarea Convenţiei de către o parte, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită înţelesul pe care îl are conform legislaţiei acelei părţi referitoare la impozitele pentru care se aplică Convenţia.

3. Părţile vor notifica unuia dintre depozitari orice modificare adusă anexelor B şi C. O astfel de modificare va produce efecte din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii unei astfel de notificări de către depozitarul în cauză.