În Monitorul Oficial nr. 213 din 15 aprilie 2013 a fost publicată Legea nr. 97/2013 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 9/2012 privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce priveste creantele maritime.
În cadrul actului normativ se arată:
Se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9 din 3 aprilie 2012 privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce priveste creantele maritime, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 6 aprilie 2012, cu urmatoarele modificari si completari:
1. La articolul 2, alineatul (1) si partea introductiva a alineatului (3) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
(1)Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică navelor cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 300.
……
(3) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă nu aduc atingere regimurilor juridice instituite prin următoarele instrumente:
„Art. 2
(1) Prezenta ordonanta de urgenta se aplica navelor maritime cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 300.
……….
(3) Aplicarea dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta nu poate aduce atingere regimurilor juridice instituite prin urmatoarele instrumente:“.
2. La articolul 3, literele a)–c) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
a)proprietar al navei înseamnă proprietarul înregistrat al unei nave maritime sau orice altă persoană, cum ar fi navlositorul navei nude, care răspunde de operarea navei;
b)asigurare înseamnă asigurarea cu sau fără franşiză şi cuprinde asigurarea de despăgubire şi alte forme efective de asigurare, inclusiv dovada deţinerii unei asigurări individuale, precum şi de garanţie financiară care oferă condiţii similare de acoperire;
c)Convenţia din 1996 înseamnă textul consolidat al Convenţiei privind limitarea răspunderii pentru creanţe maritime, adoptată, în cadrul Organizaţiei Maritime Internaţionale, la Londra la 19 noiembrie 1976, astfel cum a fost amendată prin Protocolul din 1996, la care România a aderat prin Legea nr. 284/2006.
„a)proprietarul navei – proprietarul înregistrat al unei nave maritime sau orice alta persoana, cum ar fi navlositorul navei nude, care raspunde de operarea navei;
b)asigurarea – asigurarea cu sau fara fransiza care cuprinde o asigurare de despagubire sau alta forma efectiva de asigurare, o asigurare individuala ori o garantie financiara care ofera conditii similare de acoperire;
c)Conventia din 1996 – textul consolidat al Conventiei privind limitarea raspunderii pentru creante maritime, adoptata în cadrul Organizatiei Maritime Internationale la Londra la 19 noiembrie 1976, astfel cum a fost amendata prin Protocolul din 1996, la care România a aderat prin Legea nr. 284/2006.“
3.Articolul 4 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 4
Proprietarii navelor care arborează pavilionul român sunt obligaţi să deţină o asigurare care să acopere răspunderea navelor respective.
„Art. 4
Proprietarii navelor maritime care arboreaza pavilionul român sunt obligati sa detina o asigurare care sa acopere raspunderea navelor respective.“
4.Articolul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 5
(1) Proprietarii navelor care arborează pavilionul unui alt stat sunt obligaţi să deţină o asigurare care să acopere răspunderea navelor respective, în momentul în care acestea intră într-un port românesc.
(2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) se aplică, în conformitate cu normele dreptului internaţional, şi proprietarilor navelor care operează în marea teritorială a României, fără a intra în vreun port românesc.
„Art. 5
(1) Proprietarii navelor maritime care arboreaza pavilionul unui alt stat sunt obligati sa detina o asigurare care sa acopere raspunderea navelor respective, în momentul în care acestea intra într-un port românesc.
(2) Obligatia prevazuta la alin. (1) se aplica, în conformitate cu normele dreptului international, si proprietarilor navelor maritime care opereaza în marea teritoriala a României, fara a intra în vreun port românesc.“
5.Articolul 6 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 6
Asigurarea menţionată la art. 4 şi 5 acoperă creanţele maritime care fac obiectul limitării prevăzute în Convenţia din 1996. Suma asigurată pentru fiecare navă pentru fiecare incident este egală cu valoarea maximă relevantă aplicabilă pentru limitarea răspunderii, astfel cum prevede Convenţia din 1996.
„Art. 6
Asigurarea prevazuta la art. 4 sau 5, dupa caz, acopera creantele maritime care fac obiectul limitarii prevazute în Conventia din 1996. Suma asigurata pentru fiecare nava pentru fiecare incident este egala cu valoarea maxima relevanta aplicabila pentru limitarea raspunderii, astfel cum prevede Conventia din 1996.“
6.Articolul 7 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 7
Existenţa asigurării prevăzute la art. 4 şi 5 se dovedeşte prin unul sau mai multe certificate eliberate de furnizorul acesteia, ale căror originale se păstrează la bordul navei respective.
„Art. 7
Existenta asigurarii prevazute la art. 4 sau 5 se dovedeste prin unul sau mai multe certificate eliberate de furnizorul acesteia, ale caror originale se pastreaza la bordul navei maritime respective.“
7.Articolul 9 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 9
Orice inspecţie a unei nave care face escală într-un port românesc sau care operează în marea teritorială a României fără a intra în vreun port românesc, efectuată în conformitate cu dispoziţiile Directivei 2009/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului, transpusă prin Hotărârea Guvernului nr. 811/2010 privind controlul statului portului, cuprinde şi verificarea existenţei la bordul navei a certificatelor prevăzute la art. 7, precum şi a valabilităţii acestora.
„Art. 9
Orice inspectie a unei nave maritime, care face escala într-un port românesc sau care opereaza în marea teritoriala a României fara a intra în vreun port românesc, efectuata în conformitate cu dispozitiile Directivei 2009/16/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului, transpusa prin Hotarârea Guvernului nr. 811/2010 privind controlul statului portului, cuprinde si verificarea existentei la bordul navei maritime a certificatelor prevazute la art. 7, precum si a valabilitatii acestora.“
8. La articolul 10, alineatul (2), litera b) a alineatului (4) si alineatul (5) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
(2) Înainte de a proceda la expulzarea navei pentru motivele menţionate la alin. (1), Autoritatea Navală Română acordă proprietarului navei respective un termen de 72 de ore lucrătoare pentru remedierea situaţiei, începând din momentul primirii de către comandantul navei a raportului de inspecţie. În cazul în care, până în momentul expirării acestui termen sau până la plecarea navei, dacă aceasta are loc înainte de expirarea termenului, proprietarul navei nu prezintă certificatele de asigurare cerute, în original, Autoritatea Navală Română ia decizia de expulzare a navei.
……
b) Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, pentru notificarea Comisiei Europene;
…..
(5) Decizia de expulzare a navei este aplicabilă din momentul emiterii ei şi se execută, de regulă, imediat după luarea la cunoştinţă de către comandantul navei respective. În cazul în care deficienţele constatate la navă în timpul controlului acesteia de către statul portului – inspecţie PSC – prezintă un pericol clar pentru siguranţa navigaţiei, sănătate sau mediu, Autoritatea Navală Română poate amâna executarea deciziei de expulzare până când stabileşte că nava poate naviga fără riscuri majore pentru siguranţa şi sănătatea pasagerilor şi a echipajului, pentru siguranţa altor nave şi pentru mediul marin.
„(2) Înainte de a proceda la expulzarea navei maritime pentru motivele prevazute la alin. (1), Autoritatea Navala Româna acorda proprietarului navei respective un termen de 72 de ore lucratoare pentru remedierea situatiei, începând din momentul primirii de catre comandantul navei a raportului de inspectie. În cazul în care, în momentul expirarii acestui termen sau la plecarea navei maritime, daca aceasta are loc înainte de expirarea termenului, proprietarul navei nu prezinta certificatele de asigurare cerute, în original, Autoritatea Navala Româna ia decizia de expulzare a navei.
……….
b) Ministerului Transporturilor, pentru notificarea Comisiei Europene;
……….
(5) Decizia de expulzare a navei maritime este aplicabila din momentul emiterii ei si se executa, de regula, imediat dupa luarea la cunostinta de catre comandantul navei respective. În cazul în care deficientele constatate la nava în timpul controlului acesteia de catre statul portului – în cadrul inspectiei PSC – prezinta un pericol clar pentru siguranta navigatiei, sanatate sau mediu, Autoritatea Navala Româna poate amâna executarea deciziei de expulzare pâna când stabileste ca nava poate naviga fara riscuri majore pentru siguranta si sanatatea pasagerilor si a echipajului, pentru siguranta altor nave si pentru mediul marin.“
9. La articolul 11, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 11
(1) Navelor, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, pentru care Autoritatea Navală Română a emis decizii de expulzare sau referitor la care a primit notificări din partea autorităţilor competente ale altor state membre ale Spaţiului Economic European privind emiterea unor decizii de expulzare, li se refuză accesul în orice port şi operarea în orice loc din marea teritorială a României.
„Art. 11
(1) Navelor maritime, indiferent de pavilionul pe care îl arboreaza, pentru care Autoritatea Navala Româna a emis decizii de expulzare sau pentru care a primit notificari din partea autoritatilor competente ale altor state membre ale Spatiului Economic European privind emiterea unor decizii de expulzare li se refuza accesul în orice port si operarea în orice loc din marea teritoriala a României.“
10. La articolul 12, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
(3) Sancţiunea contravenţională se aplică comandantului navei, care este reprezentantul legal al proprietarului ori al operatorului navei.
„(3) Sanctiunea contraventionala se aplica comandantului navei maritime, care este reprezentantul legal al proprietarului navei.“