Din revista Buletinul Casatiei – 10/2012 – Proprietate tabulara in sistemul Decretului-lege nr. 115/1938. Actiune in revendicare prin compararea titlurilor. Preferabilitatea titlului de proprietate inscris intr-o carte funciara definitiva fata de cel inscris intr-o carte nedefinitiva

În fapt, a arătat că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, suprafaţa de 3.237 mp aflată în litigiu a constituit parte integrantă din imobilul înscris în CF 3777 Arad, nr. top. 4701, care consta într-un teren în suprafaţă de 8.992 mp şi o casă, ambele situate în municipiul Arad. În prezent, conform menţiunilor din CF nr. 3777 Arad, pârâţii sunt proprietarii tabulari asupra casei şi asupra unei cote indivize de 2/25 părţi din terenul înscris în CF 3777 Arad, pe care au moştenit-o de la antecesorul lor M.G. Cât priveşte suprafaţa de 3.237 mp aflată în litigiu, aceasta figurează ca fiind proprietatea tabulară a Statului Român, fiind preluată de stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974. Deşi pârâţii sunt proprietari tabulari numai asupra unei cote de 2/25 părţi din suprafaţa totală a terenului, în urmă cu circa un an, pârâţii au pus stăpânire pe întreaga suprafaţă de 8.992 mp teren înscrisă în CF 3777 Arad – adică inclusiv asupra suprafeţei de 3.237 mp înscrisă în proprietatea Statului Român pe care au împrejmuit-o cu un gard.

Reclamanta a arătat că, referitor la terenul în suprafaţă de 3.237 mp aflat în litigiu, deşi coala CF 3777 Arad nu a fost sistată în privinţa acestui teren, menţiunile din CF nu mai corespund realităţii întrucât acesta a fost preluat de către stat şi pus la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar. În 1994 terenul a fost reconstituit în favoarea Parohiei Ortodoxe G. care s-a intabulat în CF 63446 nedefinitivă, Arad, reclamanta cumpărându-l ulterior.

Reclamanta şi-a completat acţiunea cu solicitarea de rectificare a CF 3777 Arad, nr. top. 4701, în sensul radierii din foaia de avere a suprafeţei de 3.237 mp teren în litigiu care a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 şi pentru care există deschise cărţi funciare cu caracter nedefinitiv.

Totodată a mai arătat că, în prezent, terenul în litigiu este evidenţiat în două cărţi funciare diferite, respectiv CF 3777 Arad, nr. top. 4701 unde figurează greşit ca fiind proprietatea Statului Român şi respectiv CF 71102 – 71186 nedefinitive Arad unde figurează ca proprietate tabulară a societăţii lor.

Reclamanţii au formulat o precizare a acţiunii în revendicare cu motivarea că situaţia de carte funciară s-a modificat deoarece în baza ordinului Prefectului judeţului Arad cu nr. 226/2009, pârâţii au fost împroprietăriţi în baza Legii nr. 18/1991 cu suprafaţa de 3.237 mp teren aflat în litigiu. S-a solicitat compararea titlurilor de proprietate, reclamanţii pretinzând că titlul lor este preferabil deoarece autoarea lor Parohia Ortodoxă G. a dobândit proprietatea anterior pârâtelor, respectiv din anul 1994.

Prin sentinţa civilă nr. 102/18.02.2010, Tribunalul Arad a respins acţiunea formulată.

Învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamantă, Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, prin decizia nr. 302/22.09.2010 a respins calea de atac, ca nefondată, pentru considerentele ce urmează:

În legătură cu solicitarea reclamantei apelante de desfiinţare cu trimiterea hotărârii primei instanţe, Curtea a reţinut că aceasta este neîntemeiată, întrucât prima instanţă a cercetat fondul cauzei, reţinând în mod corect că pârâţii intimaţi au calitatea de proprietari tabulari şi că dreptul lor de proprietate este înscris într-o carte funciară definitivă (CF nr. 3777 Arad, nr. top. 4701), anterior dreptului antecesoarei reclamantei, înscris în CF nr. 63446 Arad, nedefinitivă, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) C.proc.civ.

La data deschiderii cărţii funciare nedefinitive nr. 63446 Arad, terenul în litigiu în suprafaţă totală de 8.995 mp era în coproprietatea pârâţilor B.F., B.I. şi a Statului Român, pârâţii B. fiind proprietari asupra 5.758 mp, iar Statul Român asupra 3.237 mp, pe care i-a dobândit în baza art. 30 din Legea nr. 30/1974.

Aceste aspecte au intrat în puterea lucrului judecat în baza sentinţei civile nr. 1449/2006 a Judecătoriei Arad, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 852/2008 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a stabilit că suprafaţa de 3.237 mp teren este aferentă imobilului construcţie proprietatea reclamanţilor, înscris în CF 3777 Arad, dispunându-se obligarea Primăriei Arad să înainteze Prefecturii Judeţului Arad documentaţia în vederea atribuirii în proprietate a acestui teren în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată, iar în acest litigiu a avut calitatea de parte (intervenientă) şi reclamanta recurentă SC G.C. SRL Arad.

Prin aceeaşi decizie irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că pârâţii din prezenta cauză au dreptul de a li se atribui în proprietate acest teren în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991, precum şi faptul că „această suprapunere a celor două sisteme de evidenţă a terenurilor nu poate aduce atingere dreptului reclamanţilor (pârâţilor din această cauză) de a solicita să li se atribuie în proprietate terenul ce li s-a preluat în baza Legii nr. 58/1974, prin raportare la conţinutul filei de carte funciară nr. 3777 Arad şi la faptul că posesia lor şi anterior a antecesorului lor asupra terenului datează din perioada de aplicare a Decretului-lege nr. 115/1938”.

Or, aceste efecte cu caracter pozitiv ale puterii de lucru judecat nu mai pot fi contrazise de o altă hotărâre.

Pe de altă parte, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe G. prin titlul nr. 1457/1994 s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 şi cap. III din Legea nr. 18/1991, pentru că terenul era proprietate de stat şi nu se afla în patrimoniul cooperativei agricole de producţie.

De asemenea, prin deschiderea cărţii funciare nedefinitive în favoarea reclamantei au fost încălcate prevederile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărţile funciare sau, după caz, în cărţile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărţi. Dreptul de proprietate al reclamantei înscris într-o coală de carte funciară nedefinitivă nu le este opozabil pârâţilor al căror autor a fost înscris într-o carte funciară definitivă sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C.proc.civ., pentru motivele ce urmează:

Decizia nr. 82/R/2008 a Curţii de Apel Timişoara nu are autoritate de lucru judecat, această calitate având-o dispozitivul hotărârii, şi nu considerentele acesteia. Cele două procese au un obiect diferit, primul având obiect o obligaţie de a face, instanţa nefiind învestită cu cercetarea titlului de proprietate al reclamantei.

Reţinând autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 851/R/2008, instanţa a încălcat prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, întrucât a ignorat titlul de proprietate al reclamantei. S-a solicitat aplicarea cu prioritate a normei europene, în sensul de a se da preferinţă titlului său de proprietate asupra terenului în litigiu.

Instanţa a încălcat principiul disponibilităţii atunci când a statuat asupra nelegalităţii titlului de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a învestit instanţa cu o astfel de petiţie.

Suprafaţa de teren în litigiu nu a aparţinut pârâţilor ori antecesorilor lor anterior emiterii titlului de împroprietărire nr. 241xx/2009.

Fiind în prezenţa a două titluri de proprietate emanând de la acelaşi proprietar, Statul român, urmează a da preferinţă titlului de proprietate mai bine conturat, şi anume cel al recurentei, deoarece antecesoarea sa, Parohia G., şi-a înscris prima dreptul de proprietate, în anul 1994, în cartea funciară.

Un alt argument în favoarea priorităţii titlului său de proprietate este acela că terenul a fost înstrăinat de 4 ori în favoarea a 4 subdobânditori de bună-credinţă.

Instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, întrucât pentru înscrierea imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare pentru imobil se deschide o nouă carte funciară potrivit dispoziţiilor acestei legi. În acest sens sunt şi prevederile art. 31 alin. (3) din Ordinul A.N.C.P.I. nr. 633/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară conform cărora: „Asupra imobilelor înscrise în cărţile funciare deschise în baza Decretului-lege nr. 115/1938 … şi care actualmente fac obiectul legilor fondului funciar … nu se vor mai face niciun fel de menţiuni dacă aceste cărţi nu au fost actualizate după adoptarea acestor legi”.

Recurenta apreciază că pârâţii nu au avut niciodată calitatea de proprietari asupra terenului, spre deosebire de titlul de proprietate din 1994 emis în favoarea Parohiei, care a fost emis în vederea reconstituirii dreptului de proprietate al unui fost proprietar.

Înalta Curte, analizând decizia din perspectiva criticilor formulate, a probatoriilor administrate şi a temeiurilor de drept incidente cauzei, a reţinut caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed:

În procesul finalizat prin decizia nr. 852/22.09.2008 a Curţii de Apel Timişoara, unde SC G.C. SRL a avut calitatea de intervenient în interesul pârâtului municipiul Arad, s-a reţinut că reclamanţii B.F. şi B.I. sunt proprietari asupra construcţiei din 1986, prin moştenire. În privinţa terenului înscris în CF nr. 3777 Arad, de 8.995 mp, se arată că B.F. şi B.I. sunt proprietari asupra a 5.758 mp, diferenţa de 3.237 mp intrând în proprietatea Statului român, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Cu privire la suprafaţa de 3.237 mp, instanţa precizează că aceasta se afla în posesia reclamanţilor, în baza contractului de închiriere din 10.11.1988 încheiat de reclamanţi cu I.C.G.C.L. Arad prin care terenul le-a fost atribuit în folosinţă pe durata existenţei construcţiei.

Prin aceeaşi decizie s-a reţinut că suprapunerea celor două sisteme de evidenţă a terenurilor, cel de carte funciară şi cel de cadastru agricol, nu poate aduce atingere dreptului reclamanţilor de a li se atribui terenul preluat în baza Legii nr. 58/1974, întrucât atât ei cât şi antecesorul lor au avut posesia din perioada de aplicare a Decretului-lege nr. 115/1938.

Curtea de Apel Timişoara a dat eficienţă caracterului pozitiv al puterii de lucru judecat a deciziei arătate, şi nu autorităţii de lucru judecat, cum susţinea recurenta, aşa încât neîndeplinirea cerinţelor art. 1201 C.civ., invocate în recurs, este fără semnificaţie juridică.

Dată fiind puterea de lucru judecat a deciziei, opozabilă recurentei, faţă de calitatea sa de parte în proces, aspectele reţinute prin hotărârea judecătorească nu mai pot fi repuse în discuţie în cauza de faţă.

Urmare a celor reţinute prin decizia menţionată, aserţiunile recurentei referitoare la împrejurarea că terenul în litigiu nu a aparţinut nici pârâtelor, nici antecesorilor lor şi, drept urmare, nu erau îndrituiţi la obţinerea unui titlu de proprietate, nu pot fi primite.

Recurenta susţine încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C.proc.civ., apreciind depăşirea limitelor învestirii şi încălcarea principiului disponibilităţii întrucât instanţa a analizat valabilitatea titlului său de proprietate.

Instanţa a fost învestită cu o acţiune în revendicare prin comparare de titluri, în cadrul căreia sunt cercetate titlurile de proprietate aflate în coliziune, titluri de proprietate prezumate de doctrină şi jurisprudenţă ca fiind valide.

În procedura comparării titlurilor, instanţa analizează în mod incidental modalitatea de dobândire a titlurilor de proprietate, fără ca o atare operaţiune să semnifice încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C.proc.civ., câtă vreme consecinţa este lăsarea fără efecte juridice a titlului de proprietate deţinut de partea care a pierdut procesul, şi nu anularea titlului. O atare cercetare nu semnifică încălcarea dreptului de proprietate al vreuneia dintre părţi şi, aşa cum se susţine, încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, deoarece partea care a pierdut procesul, în speţă reclamanta, are remedii juridice pentru reîntregirea patrimoniului urmare a pierderii bunului.

Recurenta susţine că titlurile de proprietate ale părţilor provin de la acelaşi autor, Statul român. În sistemul cărţii funciare reglementat de Decretul-lege nr. 115/1938, singura modalitate de dobândire a dreptului de proprietate imobiliară era înscrierea în cartea funciară.

Aşa cum s-a arătat, proprietar tabular asupra terenului în litigiu era Statul român, nefiind înscris în patrimoniul vreunei cooperative agricole de producţie, formă de asociere în vederea exploatării terenurilor impusă de regimul comunist.

Instanţa de apel a reţinut corect încălcarea prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 prin deschiderea cărţii funciare nedefinitive în favoarea recurentei, deoarece în regiunile de carte funciară înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărţile funciare sau, după caz, în cărţile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărţi.

Aşadar, astfel cum a reţinut şi instanţa superioară de fond, dreptul de proprietate al reclamantei înscris într-o coală de carte funciară nedefinitivă nu este opozabil pârâţilor al căror autor a fost înscris într-o carte funciară definitivă sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ., Înalta Curte a reţinut că instanţa nu a fost învestită cu cercetarea vreunui act juridic pe care să-l fi interpretat greşit, cu încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C.civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

Precizarea făcută cu ocazia dezbaterilor în fond în sensul că pct. 8 al art. 304 C.proc.civ. vizează decizia civilă nr. 852/2008 nu poate duce la o altă concluzie. Hotărârea judecătorească nu reprezintă un act juridic în sensul arătat, instanţa analizând valoarea probatorie a deciziei, astfel cum deja s-a menţionat.

Înalta Curte, pentru argumentele ce preced, a respins recursul în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., urmare a faptului că dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C.proc.civ. nu sunt incidente în cauză.

IMPORTANT: Continutul Revistei BULETINUL CASATIEI poate fi accesat si online, in baza de date  aplicatiei pentru informare juridica si economica Biblioteca Legalis 2.0!