Art. 1136 – Administrarea provizorie a bunurilor mostenirii – Comentariul la Noul Cod Civil

Comentariu
(autorii comentariului: Codrin Macovei, Mirela Carmen Dobrilă)

1. Competenţele notarului public în privinţa unei moşteniri neasumate. Articolul 1136 NCC creează, în premieră pentru dreptul nostru, posibilitatea notarului competent (înţelegem prin aceasta abilitatea de a instrumenta procedura succesorală notarială, a se vedea şi art. 954 NCC) de a lua măsuri pentru gestionarea unui patrimoniu succesoral care nu este asumat de nici un moştenitor legal sau testamentar. Până în prezent, Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale autoriza notarul să ia astfel măsuri doar dacă existau indicii că o succesiune urmează a fi declarată vacantă – art. 73 alin. (3). Cu titlu de noutate, alin. (1) al art. 1136 NCC ne prezintă situaţia unei moşteniri în privinţa căreia nu s-a înregistrat încă nici o opţiune succesorală în sensul acceptării (eventual, s-au înregistrat numai renunţări) sau nu există nici un succesibil cunoscut, adică nu poate fi determinată nici o persoană care să-şi fi asumat stăpânirea de fapt a bunurilor succesorale prin invocarea unei vocaţii de moştenitor. În privinţa acestor ipoteze, dacă opţiunile succesorale ar putea face obiectul unui control în registrul naţional electronic de evidenţiere a acestora (a se vedea art. 1109 NCC, deşi subliniem că rezultatul nu poate fi decât echivoc, fiindcă acceptarea succesiunii nu este, ad validitatem, supusă formei înscrisului autentic), nu vedem cum poate notarul public să determine inexistenţa succesibililor. Soluţia consacrată în trecut în legătură cu această situaţie, şi anume sesizarea notarului public de către autorităţile publice locale are, deocamdată, mult mai multă logică, acestea fiind abilitate să culeagă informaţiile privind lipsa moştenitorilor (prin intermediul poliţiei locale, a serviciului de evidenţă informatizată a persoanelor şi a serviciului de stare civilă etc.). Desigur, utilitatea noilor competenţe ale notarului public este subliniată de alin. (2) care creează pentru creditorii succesiunii un subiect juridic, în persoana curatorului special al moştenirii, care are obligaţia reprezentării intereselor succesiunii. Tot alin. (2) marchează însă şi apariţia unei dileme: curatorul se numeşte ori de câte ori notarul public ia cunoştinţă (înţelegem din text că această formalitate poate fi dusă la îndeplinire în orice fel) de existenţa condiţiilor din alin. (1) sau la cererea unor persoane care au drepturi concurente asupra patrimoniului succesoral? În plus, nu este clar dacă este vorba despre acelaşi curator. Apreciem, totuşi, că art. 1136 NCC nu reglementează decât numirea unui singur curator special, în condiţiile alin. (1), curator care are atribuţiile prevăzute la art. 1117 alin. (3)-(5) NCC, iar, în plus, are obligaţia de a reprezenta succesiunea în raporturile cu terţii. Împuternicirea curatorului special va înceta odată cu finalizarea procedurii succesorale notariale sau la o altă dată stabilită de notarul public.

În conformitate cu dispoziţiile alin. (3), notarul are obligaţia de a încunoştinţa şi organul care reprezintă comuna, oraşul sau, după caz, municipiul, dacă există indicii că moştenirea urmează a fi declarată vacantă. Prin acesta înţelegem că îndeplinirea condiţiilor alin. (1) nu este suficientă pentru existenţa indiciilor că moştenirea urmează să fie declarată vacantă, fiind necesară şi trecerea termenului de opţiune succesorală de un an şi, eventual, îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 1137 NCC.