Codul penal 2009 prevede modificări substanţiale ale pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, fiind reglementată posibilitatea restrângerii exercitării unui număr de 15 drepturi

[art. 66 alin. (1) lit. a)-o) C.pen. 2009], faţă de 5 în prezent [art. 64 alin. (1) lit. a)-e) C.pen. în vigoare].

O primă modificare ce poate fi observată şi care ţine de acurateţea textului priveşte denumirea legală a acestei pedepse complementare. Noua reglementare consacră denumirea de interzicere a exercitării unor drepturi care este de preferat în schimbul celei actuale de interzicere a unor drepturi, pentru că, până la urmă, această sancţiune poartă asupra exerciţiului dreptului sau drepturilor respective. Însă, chiar şi cu actuala denumire nu au existat opinii diferite, pentru că, de fapt, ceea ce se interzice este exerciţiul dreptului sau drepturilor respective pe o anumită perioada de timp.

Cele mai importante modificări au intervenit asupra conţinutului pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, fiind extinsă sfera drepturilor a căror exercitare poate fi restrânsă. De asemenea, a fost redusă perioada de executare a pedepsei complementare, în noul Cod penal aceasta fiind cuprinsă între unu şi 5 ani, faţă de perioada prevăzută în Codul penal actual, cuprinsă între unu şi 10 ani.

Categoriile de drepturi a căror exercitare poate fi interzisă ca pedeapsă complementară prevăzute în Codul penal 2009:

a) Dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) Dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

c) Dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;

d) Dreptul de a alege;

e) Drepturile părinteşti;

f) Dreptul de a fi tutore sau curator;

g) Dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;

h) Dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;

i) Dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;

j) Dreptul de a părăsi teritoriul României;

k) Dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;

l) Dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă;

m) Dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori alte adunări publice, stabilite de instanţă;

n) Dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia, cu persoanele care au comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă ori de a se apropia de acestea;

o) Dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.


Cristian Mitrache, Pedepsele complementare – continuitate si noutate in Codul penal 2009

articol publicat in Analele Universitatii Bucuresti, Seria Drept, I-2011, pag. 73-81