Conform Deciziei Curtii Constitutionale nr. 670/2011, dispozitiile articolului 26 din Legea Nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari au fost declarate neconstitutionale.
„Legea 230/2007 … Art 26
Dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociaţiei de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceştia pot ataca în justiţie respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Acţionarea în justiţie nu întrerupe executarea hotărârii decât în cazul în care instanţa dispune suspendarea acesteia.
––––––––––
modificat deDecizie curtea constituţională – referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) şi ale art. 26 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari din 16 iunie 2011, M. Of. 421/2011 ;
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
DECIZIA
Nr. 670
din 18 mai 2011
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) şi ale art. 26 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari
Augustin Zegrean – preşedinte
Aspazia Cojocaru – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Iulia Antoanella Motoc – judecător
Ion Predescu – judecător
Puskás Valentin Zoltán – judecător
Tudorel Toader – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) şi art. 26 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Gheorghe Alecsăndruţ, Angela Alecsăndruţ, Nicolai Lazari, Svetlana Lazari, Petru Secară şi Geta Secară în Dosarul nr. 3.735/279/2008 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 12 mai 2011 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 14 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 18 mai 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.735/279/2008, Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) şi art. 26 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Gheorghe Alecsăndruţ, Angela Alecsăndruţ, Nicolai Lazari, Svetlana Lazari, Petru Secară şi Geta Secară într-o cauză civilă având ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii civile pronunţate de Tribunalul Neamţ privind anulare act.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât proprietarii care nu au avut cunoştinţă nici de adunarea asociaţiei de proprietari şi, evident, nici de faptul că s-ar fi adoptat vreo hotărâre a acesteia nu mai au posibilitatea apărării drepturilor ai căror titulari sunt, întrucât, potrivit art. 26 din Legea nr. 230/2007, legiuitorul a impus un termen de decădere de 45 de zile pentru atacarea actelor contrare legii sau statutului, termen care se calculează de la adoptarea hotărârii. Aşa fiind, prevederile legale criticate restrâng dreptul la apărare al proprietarilor care nu au avut cunoştinţă de adunarea generală şi nici posibilitatea de a participa la dezbateri şi cărora nu li s-a comunicat hotărârea. De asemenea, apreciază că este încălcat accesul liber la justiţie, întrucât acest drept este limitat de promovarea acţiunii în termen de 45 de zile de la adoptare, moment de care nu au cum să aibă cunoştinţă până în ziua comunicării hotărârii. Astfel, autorii excepţiei consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale prin faptul că legiuitorul nu a impus prin norma legală criticată obligativitatea ca hotărârile adoptate să fie comunicate tuturor proprietarilor într-un anumit termen, iar termenul de promovare a acţiunii în justiţie de 45 de zile să fie calculat de la comunicarea hotărârilor adoptate de asociaţia de proprietari, şi nu de la adoptarea lor.
Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi-a exprimat punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că aceasta este întemeiată, fără a-şi motiva însă opinia.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 nu contravin Constituţiei, însă, cu privire la prevederile art. 26 din acelaşi act normativ, apreciază că acestea sunt neconstituţionale, întrucât prevederile legale criticate îngrădesc dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (4) şi art. 26 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, care au următorul conţinut:
– Art. 25 alin. (4): „Hotărârile adunărilor generale se consemnează în registrul de procese-verbale al asociaţiei de proprietari, se semnează de către toţi membrii comitetului executiv şi se comunică, în scris, tuturor proprietarilor.“;
– Art. 26: „Dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociaţiei de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceştia pot ataca în justiţie respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Acţionarea în justiţie nu întrerupe executarea hotărârii decât în cazul în care instanţa dispune suspendarea acesteia.“
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum şi dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 privind interzicerea discriminării, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi art. 18 privind restrângerile ce pot fi aduse drepturilor şi libertăţilor, dispoziţii cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate nu fac niciun fel de distincţie între proprietarii membri ai asociaţiei de proprietari şi ceilalţi proprietari. Aşa cum rezultă şi din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, hotărârile adunării generale a asociaţiei de proprietari privind buna întreţinere şi exploatare a condominiului, inclusiv cele de reabilitare termică şi/sau cele de consolidare, sunt obligatorii pentru toţi proprietarii din condominiu, indiferent dacă sunt sau nu membri ai asociaţiei de proprietari. Aşa fiind, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută contrarietatea acestor prevederi cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.
Curtea constată că autorii excepţiei susţin că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale prin faptul că legiuitorul nu a impus obligativitatea ca termenul de promovare a acţiunii în justiţie îndreptate împotriva hotărârilor adoptate de adunarea generală a asociaţiei de proprietari să fie calculat de la comunicarea hotărârilor adoptate de asociaţia de proprietari, şi nu de la momentul adoptării acestora.
Din perspectiva acestei critici, Curtea constată că prevederile art. 26 din Legea nr. 230/2007 sunt susceptibile a ridica probleme de constituţionalitate în ceea ce priveşte momentul de la care proprietarii pot ataca în justiţie hotărârea adunării generale a asociaţiei de proprietari. În acest context, referitor la principiul accesului liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea consideră că acesta este înfrânt din următoarele considerente:
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, relevă importanţa deosebită pe care această instanţă o atribuie principiului liberului acces la justiţie pentru însăşi existenţa unei societăţi democratice. Astfel, acestei hotărâri îi poate fi atribuit un dublu merit: pe de o parte, acela de a fi tranşat problema privind sfera de aplicabilitate a art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul în care acesta reglementează nu numai condiţiile necesare desfăşurării unui proces echitabil, ci şi dreptul de a accede la un astfel de proces pentru apărarea drepturilor prevăzute de lege, iar pe de altă parte, acela de a fi subliniat importanţa exercitării unui asemenea drept în contextul unei societăţi democratice şi al unui stat de drept. Aşa cum s-a subliniat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, simpla sa consacrare legală, chiar şi la nivelul suprem, prin Constituţie, nu este de natură a asigura şi o eficacitate reală a acestuia, atât timp cât, în practică, exercitarea sa întâmpină obstacole. Accesul la justiţie trebuie să fie asigurat, în consecinţă, în mod efectiv şi eficace.
În sensul considerentelor expuse mai sus, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că scopul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este „să apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective“, în acest sens fiind Hotărârea din 12 iulie 2001, pronunţată în Cauza Prinţul Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei şi Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.
Totodată, principiul accesului liber la justiţie implică şi adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, care să cuprindă cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale. În acest sens, prin Hotărârea din 29 martie 2000 pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reaminteşte că o normă este „previzibilă“ numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane să îşi corecteze conduita, iar prin Hotărârea din 26 aprilie 1979 pronunţată în Cauza Sunday Times contra Regatului Unit, aceeaşi Curte a decis că „cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă“.
Referitor la textul art. 25 alin. (4) din Legea nr. 230/2007, acesta prevede că hotărârile adunărilor generale se consemnează în registrul de procese-verbale al asociaţiei de proprietari, se semnează de către toţi membrii comitetului executiv şi se comunică, în scris, tuturor proprietarilor. În speţa de faţă, Curtea Constituţională reţine că asociaţia de proprietari nu şi-a îndeplinit obligaţia de comunicare a hotărârii adoptate, astfel încât nu s-a realizat publicitatea hotărârilor ce vizează în mod direct proprietarii.
Din conţinutul textului art. 26 din Legea nr. 230/2007 rezultă indubitabil dreptul oricărui proprietar/coproprietar dintr-un imobil cu destinaţie de locuinţe de a ataca în justiţie hotărârea adunării generale a asociaţiei, dacă aceasta „este de natură să producă daune intereselor proprietarilor“, iar termenul de contestare a hotărârii adunării generale a proprietarilor curge la fel, atât pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei, cât şi pentru membrii acesteia, şi anume de la data adoptării hotărârii.
În aceste condiţii, Curtea apreciază că proprietarii care nu au avut cunoştinţă de adunarea generală a asociaţiei de proprietari şi nici de faptul că s-a adoptat o hotărâre a acesteia, prin care au fost afectaţi, se pot afla în situaţia de a nu putea contesta hotărârea în termenul prevăzut de norma legală criticată, şi anume cel de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Din această perspectivă, Curtea constată că art. 26 din Legea nr. 230/2007 aduce atingere dreptului de a accede efectiv la justiţie pentru apărarea drepturilor legitime al persoanelor interesate.
Aşa fiind, Curtea constată că sintagma „de la adoptarea acesteia“ cuprinsă în art. 26 din Legea nr. 230/2007 este neconstituţională, referitor la momentul de la care se poate ataca în justiţie respectiva hotărâre.
În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 230/2007, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită, întrucât acest text de lege, care reglementează procedura ce trebuie urmată pentru adoptarea hotărârilor în adunarea generală a asociaţiei de proprietari, nu contravine niciuneia din normele constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi constată că sintagma „de la adoptarea acesteia“ este neconstituţională, excepţie ridicată de Gheorghe Alecsăndruţ, Angela Alecsăndruţ, Nicolai Lazari, Svetlana Lazari, Petru Secară şi Geta Secară în Dosarul nr. 3.735/279/2008 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de aceiaşi autori, în acelaşi dosar, al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora