Ovidiu Dinescu, purtătorul de cuvânt al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci a făcut un comunicat de presă cu privire la înregistrarea mai multor nume de persoane ca marcă. El a declarat că OSIM stă la dispoziţia tuturor persoanelor interesate din mass-media cu informaţii şi suport în vederea înţelegerii problemelor legate de protecţia proprietăţii industriale în general, sprijină şi încurajează apariţia materialelor de presă bine documentate şi pertinente, pentru o informare corectă a publicului.

Având în vedere informaţiile şi comentariile apărute în mass-media, cu privire la înregistrarea  mai multor nume de persoane ca marcă, OSIM face următoarele precizări:

Potrivit art. 2 al Directivei 2008/95/CE, care modifică Directiva 89/104/CEE de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci: „Pot constitui mărci toate semnele susceptibile de reprezentare grafică, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a ambalajului său, cu condiţia ca astfel de semne să fie capabile să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.”

Aceeaşi prevedere există înart. 3 lit. a) din Legea nr. 84/1998, cu privire la mărci şi indicaţii geografice.

În aceste condiţii în bazele de date privitoare la mărci pot fi regăsite ca mărci înregistrate nume precum: RALUCA, LAURA, ANNA, PIERRE, ELOΪSE, TEDDY, MIRIAM etc. înregistrate pentru diferite clase de produse sau servicii.

Aceeaşi lege stabileşte că „sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate… mărcile care conţin, fără consimţământul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucură de renume în România”.

Conform textului de lege citat anterior, pot fi înregistrate ca mărci numele patronimic al unor persoane de renume în România, numai sub condiţia existenţei consimţământului acestor persoane. Când numele patronimic se doreşte a fi înregistrat ca marcă chiar de către titular sau de către succesorul în drepturi al acestuia, acest consimţământ se consideră exprimat prin însăşi depunerea cererii de înregistrare şi dovedirea identităţii persoanei. În cazurile în care numele patronimic se doreşte a fi înregistrat ca marcă de către alte persoane, existenţa acestui consimţământ este obligatorie şi poate îmbrăca diverse forme legale.

În cazul numelui ELODIA sunt consemnate în baza naţională de mărci un număr de 3 cereri. Prima cerere, cu numărul M 2007 10868, a fost depusă de SC Simplus Invest SRL şi a fost respinsă. A doua cerere, având numărul M 2008 08417, a fost depusă de dl. Cristian Constantin Cioacă şi a fost radiată pentru neplata taxelor de examinare. A treia cerere, cu numărul M 2010 00542, a fost depusă de SC Petrans SRL şi se găseşte în procedură de examinare.

În cazul numelui NICOLAE CEAUŞESCU în baza naţională de mărci se regăsesc mai multe înregistrări printre care şi marca CEAUŞESCU, având numărul 087503, singura în vigoare în acest moment şi care are ca titulari pe dl. Ceauşescu Valentin şi pe dl. Oprean Ioan Mircea. Marca CEAUŞESCU este înregistrată pe toate clasele de produse şi servicii incluse în Clasificarea de la Nisa.

În ceea ce priveşte numele patronimic TONI TECUCEANU, confirmăm existenţa unei cereri de înregistrare ca marcă, cerere având numărul M 2010 00193, fiind depusă de dna.  Blidariu Anne-Marie Loveva.

Pentru înţelegerea mecanismelor de protecţie a mărcilor în baza Legii nr. 84/1998, mai facem următoarele precizări: “În termen de 3 luni de la data publicării mărcii, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum şi  titularul unui drept anterior cu privire la imaginea sau numele patronimic, la o indicaţie geografică protejată, un desen sau model industrial protejat sau un drept de autor, precum şi orice altă persoana interesată poate face opoziţie la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci cu privire la marca publicată. Opoziţiile trebuie să fie formulate în scris, motivat şi cu plata taxei prevăzute de lege. În cazul neplăţii taxelor legale pentru opoziţie se consideră că opoziţia nu a fost făcută” (art. 23 din Legea nr. 84/1998).

De asemenea, „Orice persoană interesată poate solicita Tribunalului Municipiului Bucureşti, oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă dacă:

a) fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată;

b) după data înregistrării, marca a devenit, ca urmare a acţiunii sau inacţiunii titularului, uzuală în comerţul cu un produs sau serviciu pentru care a fost înregistrată;

c) după data înregistrării, şi ca urmare a folosirii mărcii de către titular sau cu consimţământul acestuia, marca a devenit susceptibilă de a induce publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau provenienţa geografică a produselor sau serviciilor pentru care a fost înregistrată;

d) marca a fost înregistrată de o persoană neavând calitatea prevazută de art. 3 lit. g) din Legea nr. 84/1998.

Decăderea produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti (art. 45 din Legea nr. 84/1998).

În concluzie, OSIM nu are atribuţii conferite de lege, cu privire la evaluarea încălcării sau întinderea drepturilor rezultate din înregistrarea mărcilor, rezolvarea eventualelor litigii cu privire la aceste aspecte fiind de competenţa instanţelor.

OSIM este interesat şi susţine orice dezbatere principială, obiectivă şi bazată pe prevederile legilor în vigoare – naţionale şi/sau europene – cu privire la înregistrarea mărcilor.