În MO nr. 93/2010 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2010 privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială pentru anul 2010, prin care Guvernul a prelungit posibilitatea angajatorilor de a recurge la şomajul tehnic până pe 31 decembrie 2010, anunţată anterior de Premierul Emil Boc.

Ordonanţa este justificată de presiunile şi riscurile determinate de evoluţiile economice interne şi externe, necesitatea susţinerii creşterii economice şi a reducerii inflaţiei, pentru anul 2009 s-a impus adoptarea de măsuri imediate care să asigure un climat de protecţie socială bazat pe principiul contribuţiei şi al solidarităţii în promovarea progresului social.

Ţinând seama de efectele pozitive pe care această măsură le-a avut asupra companiilor care au fost forţate să îşi întrerupă temporar activitatea, de influenţa benefică asupra ratei şomajului în anul 2009, precum şi de solicitările partenerilor sociali, pentru a da un semnal pozitiv angajatorilor de a opta pentru menţinerea forţei de muncă în condiţiile în care efectele crizei economice sunt estimate a se prelungi şi de a evita pierderea lucrătorilor calificaţi în anumite domenii cu potenţial de dezvoltare/expansiune după reluarea creşterii economice, Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă.

Începând cu luna februarie 2010, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2010, pe perioada suspendării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, în cazul întreruperii temporare a activităţii potrivit art. 52 alin. (1) din Codul muncii, salariaţii ale căror contracte sunt astfel suspendate şi care beneficiază de indemnizaţia de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, precum şi angajatorii, pentru salariaţii respectivi, sunt scutiţi de plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate potrivit legii, dar nu pentru mai mult de 90 de zile. Indemnizaţiile reprezintă drepturi aferente perioadei februarie – decembrie 2010, inclusiv.

Indemnizaţiile de care beneficiază salariaţii, de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, plătite din fondul de salarii, pe durata întreruperii temporare a activităţii angajatorului, nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit prevăzut de Codul fiscal.

Perioada pentru care salariaţii ale căror contracte individuale de muncă sunt suspendate şi angajatorii acestor salariaţi sunt scutiţi de plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate potrivit legii, constituie stagiu de cotizare fără plata contribuţiei. Măsurile prevăzute la alin. (1)-(3) se aplică în cazul în care contractul individual de muncă se suspendă în situaţiile de întrerupere temporară, totală sau parţială, inclusiv de reducere temporară, a activităţii angajatorului, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.

Prin noţiunea de contribuţii de asigurări sociale se înţelege contribuţia de asigurări   sociale,   contribuţia   de   asigurări   pentru   şomaj, contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate, inclusiv contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, datorate, potrivit prevederilor legale, atât de salariaţii care beneficiază de indemnizaţia de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă  ocupat, cât şi de angajatorii acestora, pentru respectivii salariaţi.