Taxa radio-TV a fost anulata definitiv pentru firme

Prin decizia nr. 2102/2008, ICCJ a respins ca nefondat recursul declarat de Guvernul României si a anulat ca netimbrat recursul formulat de Societatea Româna de Radiodifuziune, în procesul prin care o firma din Cluj a cerut anularea taxei radio-TV.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „hotarârile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a anulat, în tot sau în parte, un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor”.

Sunt astfel anulate prevederile cuprinse în art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003, astfel ca persoanele juridice care nu detin mijloace tehnice de receptionare a informatiei radio-TV nu vor mai fi obligate sa achite taxa instituita de lege pentru aceste servicii.

În motivarea deciziei, ICCJ sustine ca argumentele aduse de Guvern si SRR, în sensul ca taxa radio se regaseste în legislatia si practica europeana în domeniu, fiind cunoscut ca în toate tarile Uniunii Europene, dar si pe plan mondial aceasta taxa reprezinta principala sursa de finantare a activitatii posturilor publice din domeniul audiovizualului, nu pot fi folosite ca argumente în sustinerea legalitatii prevederilor contestate din cele doua hotarâri ale Guvernului, întrucât, asa cum s-a retinut anterior, dreptul la informare al cetatenilor, prin mijloacele de informare, radioul si televiziunea publica, nu poate fi transformat într-o obligatie, cu atât mai mult cu cât dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 impun plata acestor taxe beneficiarilor de aceste servicii.

De fapt, problema care se pune în speta este de a stabili cum a reglementat legiuitorul român acest domeniu, respectiv daca a intentionat sa instituie taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune si televiziune în sarcina tuturor persoanelor juridice, indiferent de calitatea lor de beneficiare ale serviciilor sau, dimpotriva, legiuitorul a înteles sa stabileasca aceasta taxa doar ca o contraprestatie pentru serviciile furnizate de aceste institutii doar persoanelor juridice care detin aparate radio/TV, beneficiind în acest fel de aceste servicii.

Având în vedere aceste considerente, precum si faptul ca, potrivit art. 108 alin. (2) din Constitutie, hotarârile se emit pentru organizarea executarii legilor, rezulta faptul ca cele doua hotarâri ale Guvernului, H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si, respectiv, H.G. nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, nu au aplicat în mod corect în art. 3 alin. (1) dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 care, asa cum s-a mentionat, face distinctie în ceea ce priveste plata taxelor pentru serviciul public de radiodifuziune si televiziune între persoanele juridice beneficiare si cele care nu au calitatea de beneficiar al acestor servicii.

ICCJ subliniaza ca a interpreta în sens contrar, fara a se face aceasta distinctie, înseamna a impune plata acestor taxe, spre exemplu, si persoanelor juridice carora legiuitorul le recunoaste dreptul de a-si suspenda temporar activitatea sau de a declara ca nu desfasoara activitate la sediul social, or, acest lucru nu este posibil, aducându-se prejudicii acestor persoane juridice, acestea fiind vatamate practic în drepturile lor.

Sursa: avocatnet.ro