Procurorul General al României a promovat pe data de 13 Mai 2009 un recurs în interesul legii privind admisibilitatea caii ordinare de atac exercitate de procurorul din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism împotriva hotarârii pronuntate de instanta de judecata într-o cauza de competenta directiei în conditiile în care, la judecarea cauzei a carei hotarâre este atacata (apelata ori recurata), a participat un procuror de la parchetul ordinar.
Examenul jurisprudentei actuale evidentiaza doua orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel:
1. Într-o prima orientare, instantele au considerat ca este admisibila calea ordinara de atac exercitata de procurorul din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism într-o cauza de competenta directiei în conditiile în care, la judecata, a participat un procuror de la parchetul ordinar.
În acest sens s-a pronuntat si instanta suprema.
2. Într-o alta orientare, s-a considerat ca, dimpotriva, aceste cai ordinare de atac sunt inadmisibile, fiind declarate cu încalcarea legii.
Aceeasi solutie a fost adoptata si de catre instanta suprema.
Procurorul General apreciaza ca prima solutie este cea legala si solicita constatarea ca aceasta problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si, printr-o decizie obligatorie, sa stabiliti modul unitar de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale.
Pentru textul integral al argumentelor enumerate, a se vedea www.mpublic.ro.