Dispozitiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri se interpreteaza în sensul ca: Fapta de organizare, conducere sau finantare a actiunilor prevazute la art. 2–9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infractiune distincta si nu o forma agravata a infractiunilor prevazute la art. 2–9 din aceeasi lege.
Instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.
Astfel, unele instante au considerat ca legiuitorul nu a urmarit sa incrimineze organizarea, conducerea sau finantarea actiunilor prevazute la art. 2–9 din Legea nr. 143/2000 ca infractiune distincta, ci ca forme agravate ale fiecareia dintre aceste infractiuni.
Alte instante, dimpotriva, au apreciat ca prin dispozitiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 este stabilit continutul constitutiv al unei infractiuni distincte, iar nu variante agravate ale infractiunilor prevazute la art. 2–9 din aceeasi lege.
Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.
Prin Decizia nr. 38 din 22 septembrie 2008 Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie au admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si au decis ca dispozitiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri se interpreteaza în sensul ca:
Fapta de organizare, conducere sau finantare a actiunilor prevazute la art. 2–9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infractiune distincta si nu o forma agravata a infractiunilor prevazute la art. 2–9 din aceeasi lege.
Decizia a fost publicata în MO 161/2009.