Prostitutia

Pentru a combate extinderea fenomenului infractional al prostitutiei, o solutie eficienta nu este data de incriminarea prostitutiei în sine, ci a faptelor de exploatare a acesteia, ele fiind în cele mai multe cazuri forme de manifestare ale criminalitatii organizate, în vreme ce persoana care îsi ofera serviciile sexuale nu este mai mult decât o victima a fenomenului traficului de persoane sau ale exploatarii sexuale.

Dezincriminarea contribuie la reducerea celei mai extinse forme a traficului de persoane, traficul în vederea exploatarii sexuale, având în vedere faptul ca, de cele mai multe ori  simpla incriminare a prostitutiei în cadrul Codului penal este de natura a descuraja persoanele care sunt victime ale traficului de persoane a se adresa organelor de urmarire penala si a denunta initiatorii grupurilor infractionale organizate.

Mutarea oprobriului public de la persoana racolata la cea care racoleaza este astfel de natura a ajuta la sanctionarea adevaratilor vinovati pentru extinderea fenomenului prostitutiei, si altor fenomene corelative caracterizate printr-un grad de pericol social mult mai mare, în special traficul de persoane.

În ceea ce priveste sanctionarea faptelor care determina extinderea fenomenului prostitutiei, mentionam ca, potrivit art. 211 din proiectul noului Cod penal, proxenetismul, definit ca determinarea sau înlesnirea practicarii prostitutiei ori obtinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicarii prostitutiei de catre una sau mai multe persoane se sanctioneaza cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi. Exista si variante agravate ale acestei infractiuni, respectiv cazul în care este folosita constrângerea, precum si cazul în care fapta este savârsita fata de un minor, în aceste situatii limitele pedepsei aplicabile fiind sporite.

De asemenea, în cuprinsul noului Cod penal (Partea speciala, Titlul I, Capitolul VII – Traficul si exploatarea persoanelor vulnerabile) a fost preluata si infractiunea de trafic de persoane, reglementata în prezent prin Legea nr. 678/2001 pentru prevenirea si combaterea traficului de persoane.

În ceea ce priveste fapta de practicare a prostitutiei, consideram ca valoarea sociala ocrotita prin incriminarea acesteia poate fi aparata în mod eficient si rezonabil si prin mijloace nepenale (sanctiuni administrative).

Precizam ca, în reglementarea actuala, prostitutia este o infractiune de obicei, astfel încât sanctionarea din punct de vedere penal a acestei fapte intervine doar daca ea este savârsita în mod repetat. În cazurile în care comiterea faptelor nu are un caracter repetitiv, ci izolat, nu sunt îndeplinite conditiile pentru sanctionarea acestora ca infractiuni, ele fiind contraventii.

Conform art. 2 alin. (6) ale Legii nr. 61/ 1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, constituie contraventie atât atragerea de persoane, sub orice forma, savârsita în localuri, parcuri, pe strazi sau în alte locuri publice în vederea practicarii de raporturi sexuale cu acestea spre a obtine foloase materiale, cât si îndemnul sau determinarea, în acelasi scop, a unei persoane la savârsirea unor astfel de fapte.

De asemenea, faptul ca prostitutia va fi scoasa de  sub incidenta sanctiunilor penale nu are semnificatia unei „legalizari” a acesteia, a transformarii activitatii respective într-una reglementata sau permisa de lege, aceasta pentru ca, dupa cum am mentionat anterior, fapta unei persoane de a se prostitua va fi în continuare sanctionata contraventional. Simpla dezincriminare semnifica doar eliminarea acestei fapte din sfera celor sanctionate penal, acest lucru neavând ca scop schimbarea perceptiei societatii, din punct de vedere moral,  asupra fenomenului prostitutiei.

Legalizarea prostitutiei ca activitate ar presupune nu doar dezincriminarea sa, ci totodata si adoptarea cadrului legal necesar desfasurarii acestei activitati, prin crearea unui statut al respectivei categorii profesionale, a unei reglementari privind  impozitarea veniturilor obtinute, prin conturarea modului de organizare a activitatii de prestare a serviciilor de natura sexuala. Toate acestea ar fi necesare pentru a avea un cadru legal în acord cu reglementarile internationale în privinta combaterii prostitutiei la care România este parte. Mentionam în acest context ca prin decretul Ministerului Apararii Nationale nr. 482/10.12.1954 România a ratificat Conventia pentru reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatarii prostitutiei semenilor, aprobata de Adunarea Generala ONU prin rezolutia 317(IV)din 2.12.1949 si intrata în vigoare la 25 iunie 1951, care impune reguli stricte în ceea ce priveste monitorizarea de catre stat a activitatii de prestare a unor servicii sexuale în cazul în care aceasta activitate ar fi legalizata.

Toate aceste aspecte însa nu au fost avute în vedere de catre legiuitor o data cu dezincriminarea prostitutiei în proiectul noului Cod penal, întrucât nu s-a intentionat legalizarea acestei activitati, ci doar nesanctionarea din punct de vedere penal al persoanelor care se prostitueaza, fenomenul urmând sa fie sanctionat contraventional, civil si mai ales moral.

NOTA REDACTIEI: Pe acelasi subiect va recomandam sa cititi si opinia prof.univ.dr. Valerian Cioclei, publicata la rubrica Editorial – S-a furat Prostitutia din Codul Penal