În Monitorul Oficial nr. 832 din 20 octombrie a.c. a fost publicat Ordinul Băncii Naționale a României nr. 7/2016 privind modificarea și completarea Ordinului Băncii Naționale a României nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, aplicabile instituțiilor de credit, și a Ordinului Băncii Naționale a României nr. 6/2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
Acces non-stop la legislație actualizată
În Legalis ai acces la toată legislația consolidată a României și legislația UE. Click pentru detalii
În extras
MODIFICĂRI ȘI COMPLETĂRI
ale Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, aplicabile instituțiilor de credit, aprobate prin Ordinul Băncii Naționale a României nr. 27/2010, cu modificările și completările ulterioare
1. După punctul 12 se introduce un nou punct, punctul 121, cu următorul cuprins:
„121. (1) Entitățile de interes public care, la data bilanțului, depășesc criteriul de a avea un număr mediu de 500 de angajați în cursul exercițiului financiar includ în raportul administratorilor o declarație nefinanciară care conține informații, în măsura în care acestea sunt necesare pentru înțelegerea dezvoltării, performanței și poziției entității și a impactului activității sale, privind cel puțin aspectele de mediu, sociale și de personal, respectarea drepturilor omului și combaterea corupției și a dării de mită, inclusiv:
a) o descriere succintă a modelului de afaceri al entității;
b) o descriere a politicilor adoptate de entitate în legătură cu aceste aspecte, inclusiv a procedurilor de diligență necesară aplicate;
c) rezultatele politicilor respective;
d) principalele riscuri legate de aceste aspecte care decurg din operațiunile entității, inclusiv, atunci când este relevant și proporțional, relațiile sale de afaceri, produsele sau serviciile sale care ar putea avea un impact negativ asupra domeniilor respective și modul în care entitatea gestionează riscurile respective;
e) indicatori-cheie de performanță nefinanciară relevanți pentru activitatea specifică a entității.
(2) Dacă entitatea nu pune în aplicare politici în ceea ce privește unul sau mai multe dintre aspectele menționate la alin. (1), declarația nefinanciară oferă o explicație clară și motivată cu privire la această opțiune.
(3) Declarația nefinanciară menționată la alin. (1) conține, de asemenea, după caz, trimiteri și explicații suplimentare privind sumele raportate în situațiile financiare anuale.
(4) Informațiile referitoare la evoluții iminente sau aspecte în curs de negociere pot fi omise în cazurile excepționale în care, potrivit avizului justificat în mod corespunzător al membrilor organelor de administrație, conducere și supraveghere, care acționează în limitele competențelor conferite de legislația națională și au o răspundere colectivă pentru avizul respectiv, prezentarea acestor informații ar aduce prejudicii grave poziției comerciale a entității, cu condiția ca aceste omisiuni să nu împiedice o înțelegere corectă și echilibrată a dezvoltării, performanței și poziției entității și a impactului activității sale.
(5) Pentru prezentarea informațiilor menționate la alin. (1), entitățile se pot baza pe cadrul de reglementare stabilit la nivel național, al Uniunii Europene sau la nivel internațional, cu precizarea explicită a acestora.
(6) Se consideră că entitățile care îndeplinesc obligația prevăzută la alin. (1) și-au îndeplinit obligația legată de analiza informațiilor nefinanciare prevăzută la pct. 11 alin. (3).
(7) O entitate care este filială este exonerată de obligația prevăzută la alin. (1) dacă entitatea respectivă și filialele sale sunt incluse în raportul consolidat al administratorilor întocmit la nivelul unei alte entități, în conformitate cu prevederile pct. 37.
(8) Auditorul statutar sau firma de audit are obligația de a verifica dacă s-a furnizat declarația nefinanciară menționată la alin. (1).”
2. La punctul 13 alineatul (1), după litera f) se introduce o nouă literă, litera g), cu următorul cuprins:
„g) o descriere a politicii de diversitate aplicate în ceea ce privește organele de administrație, conducere și supraveghere ale instituției de credit referitor la aspecte cum ar fi, de exemplu, vârsta, genul sau educația și experiența profesională, obiectivele acestei politici de diversitate, modul în care a fost pusă în aplicare și rezultatele în perioada de raportare. Dacă nu se aplică o astfel de politică, declarația conține o explicație în acest sens.”
3. La punctul 13, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(3) Auditorul statutar sau firma de audit își exprimă avizul referitor la informațiile pregătite în temeiul alin. (1) lit. c) și d) și verifică dacă au fost prezentate informațiile menționate la alin. (1) lit. a), b), e), f) și g).”
4. La punctul 15, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
„(4) Prevederile prezentului punct nu se aplică în cazul declarației nefinanciare menționate la pct. 121 alin. (1).”
5. După punctul 37 se introduce un nou punct, punctul 371, cu următorul cuprins:
„371. (1) Entitățile de interes public care sunt societăți-mamă și care, la data bilanțului pe o bază consolidată, depășesc criteriul de a avea un număr mediu de 500 angajați în cursul exercițiului financiar, includ în raportul consolidat al administratorilor o declarație nefinanciară consolidată care conține informații, în măsura în care acestea sunt necesare pentru înțelegerea dezvoltării, performanței și poziției grupului și a impactului activității sale, privind cel puțin aspectele de mediu, sociale și de personal, respectarea drepturilor omului, combaterea corupției și a dării de mită, inclusiv:
a) o descriere succintă a modelului de afaceri al grupului;
b) o descriere a politicilor adoptate de grup în legătură cu aceste aspecte, inclusiv a procedurilor de diligență necesară aplicate;
c) rezultatele politicilor respective;
d) principalele riscuri legate de aceste aspecte care decurg din operațiunile grupului, inclusiv, atunci când este relevant și proporțional, relațiile de afaceri, produsele sau serviciile sale care ar putea avea un impact negativ asupra domeniilor respective și modul în care grupul gestionează riscurile respective;
e) indicatori-cheie de performanță nefinanciară relevanți pentru activitatea specifică a entității.
(2) Dacă grupul nu pune în aplicare politici în ceea ce privește unul sau mai multe dintre aspectele menționate la alin. (1), declarația nefinanciară consolidată oferă o explicație clară și motivată în acest sens.
(3) Declarația nefinanciară consolidată menționată la alin. (1) conține, de asemenea, după caz, trimiteri și explicații suplimentare privind sumele raportate în situațiile financiare consolidate.
(4) Informațiile referitoare la evoluții iminente sau aspecte în curs de negociere pot fi omise în cazurile excepționale în care, potrivit avizului justificat în mod corespunzător al membrilor organelor de administrație, conducere și supraveghere, care acționează în limitele competențelor conferite de legislația națională și au o răspundere colectivă pentru avizul respectiv, prezentarea acestor informații ar aduce prejudicii grave poziției comerciale a grupului, cu condiția ca aceste omisiuni să nu împiedice o înțelegere corectă și echilibrată a dezvoltării, performanței și poziției grupului și a impactului activității sale.
(5) Pentru prezentarea informațiilor menționate la alin. (1), societatea-mamă se poate baza pe cadrul de reglementare stabilit la nivel național, al Uniunii Europene sau la nivel internațional, cu precizarea explicită a acestora.
(6) Se consideră că o societate-mamă care îndeplinește obligația prevăzută la alin. (1) și-a îndeplinit obligația legată de analiza informațiilor nefinanciare prevăzută la pct. 11 alin. (3) și la pct. 37.
(7) O societate-mamă care este de asemenea filială este exonerată de obligația prevăzută la alin. (1) dacă societatea-mamă exonerată respectivă și filialele sale sunt incluse în raportul consolidat al administratorilor întocmit la nivelul unei alte entități, în conformitate cu prevederile pct. 37.
(8) Auditorul statutar sau firma de audit are obligația de a verifica dacă s-a furnizat declarația nefinanciară consolidată menționată la alin. (1).”
6. La punctul 39, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
„(4) Prevederile prezentului punct nu se aplică în cazul declarației nefinanciare consolidate menționate la pct. 371 alin. (1).”