În Monitorul Oficial nr. 727 din 26 noiembrie a.c. a fost publicat Ordinul nr. 1898/2013 al Ministerului Finanţelor Publice pentru modificarea şi completarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009.
În extras:
Art. I
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene, prevăzute în anexa la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 şi 766 bis din 10 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La punctul 12, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(4) Din punct de vedere contabil, sediile permanente din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate reprezintă subunităţi fără personalitate juridică ce aparţin acestor persoane juridice şi au obligaţia întocmirii situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile cerute de Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care persoana juridică cu sediul în străinătate îşi desfăşoară activitatea în România prin mai multe sedii permanente, situaţiile financiare anuale şi raportările contabile cerute de legea contabilităţii se întocmesc de sediul permanent desemnat să îndeplinească obligaţiile fiscale, acestea reflectând activitatea tuturor sediilor permanente.“
2. La punctul 34, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
„(11) Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare legate de creşterea valorii unui activ sau de scăderea valorii unei datorii. Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, creşterea netă a activelor, rezultată din vânzarea produselor sau serviciilor, ori descreşterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii). Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui activ sau de o creştere a valorii unei datorii. Recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea echipamentelor).“
3. La punctul 51, alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(8) În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, precum şi al valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziţie include şi costurile direct atribuibile achiziţiei lor.“
4. Punctul 92 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„92. – (1) Imobilizările corporale reprezintă active care:
a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
(2) Unele elemente de imobilizări corporale pot fi achiziţionate din motive de siguranţă sau legate de mediu. Achiziţia unor astfel de imobilizări corporale, deşi nu creşte în mod direct beneficiile economice viitoare ale oricărui element existent de imobilizări corporale, poate fi necesară unei entităţi pentru a obţine beneficii economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizări corporale îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute ca active, deoarece dau posibilitatea unei entităţi să obţină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus faţă de ceea ce s-ar putea obţine dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.
(3) Prin politicile contabile se stabilesc condiţiile specifice pentru recunoaşterea imobilizărilor corporale.
(4) În vederea recunoaşterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raţionamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaştere pentru circumstanţele specifice entităţii. În unele cazuri, ar putea fi adecvat să fie agregate elementele nesemnificative individual, cum ar fi matriţele, aparatele de măsură şi control, uneltele şi alte elemente similare, şi să se aplice criteriile de recunoaştere a valorii agregate a acestora.
(5) Piesele de schimb şi echipamentul de service sunt, în general, contabilizate ca stocuri şi recunoscute în profit sau pierdere atunci când sunt consumate. Totuşi, piesele de schimb importante şi echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an.“