În MO 820/2012 a fost publicată Decizia 17/2012 a ICCJ privind recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ pentru a se stabili dacă judecătorul care a judecat cauza prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201din Codul de procedură penală cu privire la unii dintre inculpaţi devine sau nu incompatibil, conform art. 47 alin. (2) din Codul de procedură penală, să soluţioneze acţiunea penală şi civilă cu privire la ceilalţi inculpaţi, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor s-a făcut prin acelaşi rechizitoriu, pentru infracţiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate.

Examenul jurisprudenţei penale actuale a evidenţiat două orientări cu privire la acest aspect şi, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare:

 Într-o primă orientare a practicii, unele instanţe au considerat că judecătorul care a soluţionat cauza prin aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art. 3201din Codul de procedură penală, este incompatibil, întrucât şi-a exprimat părerea referitoare la soluţia care s-ar putea pronunţa în cauza respectivă privindu-i pe ceilalţi inculpaţi, şi, în consecinţă, au admis cererile de abţinere formulate în temeiul art. 47 alin. (2) din Codul de procedură penală.

 Într-o a doua orientare a practicii, alte instanţe au apreciat că judecătorul nu este incompatibil, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Codul de procedură penală, să judece cauza disjunsă. În argumentarea acestei soluţii s-a susţinut că instituţia reglementată de art. 3201din Codul de procedură penală nu echivalează cu o antepronunţare, fiind caracteristică acordului de voinţă exprimat de inculpat în calitate de persoană acuzată în procesul penal.

 Procurorul general se alătură orientării jurisprudenţiale potrivit căreia judecătorul nu este incompatibil să soluţioneze acţiunea penală şi civilă cu privire la ceilalţi inculpaţi, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor s-a făcut prin acelaşi rechizitoriu, pentru infracţiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate.

 ICCJ, analizând cauza, a decis admiterea recursului în interesul legii, stabilind că judecătorul care a soluţionat cauza conform procedurii prevăzute de art. 3201din Codul de procedură penală cu privire la unii dintre inculpaţi nu devine incompatibil să judece acţiunea penală şi civilă cu privire la ceilalţi inculpaţi, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor s-a făcut prin acelaşi rechizitoriu, pentru infracţiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate. Judecătorul devine incompatibil doar dacă în considerentele hotărârii pronunţate conform art. 3201din Codul de procedură penală şi-a exprimat părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauza disjunsă.