C- 235/09 – „Proprietate intelectuală – Marcă comunitară – Regulamentul (CE) nr. 40/94 – Articolul 98 alineatul (1) – Interzicerea actelor de contrafacere pronunțată de o instanță competentă în domeniul mărcilor comunitare – Domeniu de aplicare teritorial – Măsuri coercitive care însoțesc o astfel de interdicție – Efect pe teritoriul altor state membre decât cel căruia îi aparține instanța sesizată”

Prezentam fragmente din Hotararea Curtii (Marea Camera) in cauza C – 235/09 :

În cauza C‑235/09,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Cour de cassation (Franța), prin decizia din 23 iunie 2009, primită de Curte la 29 iunie 2009, în procedura

DHL Express France SAS, fostă DHL International SA,

împotriva

Chronopost SA,

CURTEA (Marea Cameră),

compusă din domnul V. Skouris, președinte, domnii A. Tizzano, J. N. Cunha Rodrigues, K. Lenaerts, J.-C. Bonichot, K. Schiemann, J.-J. Kasel și D. Šváby, președinți de cameră, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii E. Juhász, U. Lõhmus (raportor), doamna C. Toader și domnul M. Safjan, judecători,

avocat general: domnul P. Cruz Villalón,

grefier: domnul N. Nanchev, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 30 iunie 2010,

luând în considerare observațiile prezentate:

– pentru Chronopost SA, de A. Cléry, avocat;

– pentru guvernul francez, de domnii G. de Bergues și B. Cabouat, precum și de doamna B. Beaupère‑Manokha, în calitate de agenți;

– pentru guvernul german, de domnul J. Möller și de doamna J. Kemper, în calitate de agenți;

– pentru guvernul olandez, de doamna C. Wissels, în calitate de agent;

– pentru guvernul Regatului Unit, de domnul S. Hathaway, în calitate de agent;

– pentru Comisia Europeană, de domnul H. Krämer, în calitate de agent,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 7 octombrie 2010,

pronunță prezenta

Hotărâre

1 Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 98 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 3288/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 (JO L 349, p. 83, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 185, denumit în continuare „Regulamentul nr. 40/94”).

2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între DHL Express France SAS (denumită în continuare „DHL Express France”), succesoare în drepturi a DHL International SA (denumită în continuare „DHL International”), pe de o parte, și Chronopost SA (denumită în continuare „Chronopost”), pe de altă parte, având ca obiect utilizarea de către aceasta a mărcilor comunitară și franceză WEBSHIPPING, a căror titulară este Chronopost, interzicerea acestei utilizări și măsurile coercitive care însoțesc această interdicție.

……..

Acțiunea principală și întrebările preliminare

20 Societatea Chronopost este titulară a mărcilor comunitară și franceză „WEBSHIPPING”. Marca comunitară, depusă în octombrie 2000, a fost înregistrată la 7 mai 2003, printre altele, pentru servicii legate de logistică și de transmiterea de informații, de telecomunicații, de transport rutier, de colectare de corespondență, de ziare și de colete, precum și de gestionare a curieratului expres.

21 Rezultă din dosar că, întrucât a constatat că unul dintre principalii săi concurenți, și anume DHL International, utilizează semnele „WEB SHIPPING”, „Web Shipping” și/sau „Webshipping” pentru desemnarea unui serviciu de gestionare a trimiterilor expres accesibil în rețeaua internet, Chronopost a chemat în judecată această societate, la 8 septembrie 2004, printre altele, pentru contrafacerea mărcii comunitare WEBSHIPPING, în fața tribunal de grande instance de Paris (Tribunalul de Mare Instanță din Paris) (Franța), sesizat în calitate de instanță competentă în domeniul mărcilor comunitare în sensul articolului 91 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94. Prin hotărârea din 15 martie 2006, instanța menționată a constatat că DHL Express France, succesoarea în drepturi a DHL International, printre altele, a contrafăcut marca franceză WEBSHIPPING a cărei titulară este Chronopost, dar nu s‑a pronunțat totuși cu privire la contrafacerea mărcii comunitare.

22 Potrivit deciziei de trimitere, printr‑o hotărâre din 9 noiembrie 2007, cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris), statuând în calitate de instanță competentă în domeniul mărcilor comunitare de al doilea grad cu privire la apelul introdus de Chronopost împotriva hotărârii menționate, a interzis, sub sancțiunea plății de penalități cu titlu cominatoriu, continuarea utilizării de către DHL Express France a semnelor „WEBSHIPPING” și „WEB SHIPPING” pentru desemnarea unui serviciu de gestionare a curieratului expres, accesibil în special pe internet, utilizare pe care această instanță a considerat‑o o atingere adusă mărcii comunitare și franceze WEBSHIPPING.

23 Recursul introdus de DHL Express France împotriva hotărârii menționate a fost respins prin decizia de trimitere.

24 Cu toate acestea, în cadrul aceleiași proceduri desfășurate la Cour de cassation (Curtea de Casație), Chronopost a formulat un recurs incident în care susține că hotărârea din 9 noiembrie 2007 încalcă articolele 1 și 98 din Regulamentul nr. 40/94, întrucât interzicerea, sub sancțiunea plății de penalități cu titlu cominatoriu, a continuării actelor de contrafacere a mărcii comunitare WEBSHIPPING, pronunțată de cour d’appel din Paris, nu se extinde la întregul teritoriu al Uniunii Europene.

25 Potrivit Cour de cassation, rezultă în mod expres din motivarea respectivei hotărâri pronunțate de cour d’appel de Paris că, deși aceasta nu se pronunță expres în dispozitiv cu privire la cererea prin care se urmărește ca interdicția sub sancțiunea plății de penalități cu titlu cominatoriu pronunțată de această din urmă instanță să se extindă la întregul teritoriu al Uniunii, această interdicție sub sancțiunea plății de penalități cu titlu cominatoriu trebuie înțeleasă ca fiind referitoare numai la teritoriul francez.

26 Având îndoieli în privința interpretării, în acest context, a articolului 98 din Regulamentul nr. 40/94, Cour de cassation a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolul 98 din [R]egulament[ul] [nr. 40/94] trebuie interpretat în sensul că interdicția pronunțată de o instanță competentă în domeniul mărcilor comunitare are efect de plin drept pe întregul teritoriu al [Uniunii]?

2) În cazul unui răspuns negativ, instanța are dreptul să extindă în mod specific această interdicție asupra teritoriului altor state în care sunt comise faptele de contrafacere sau în care există riscul contrafacerii?

3) În unul sau în altul dintre cazuri, măsurile coercitive pe care instanța le‑a dispus, în temeiul dreptului său național, în plus față de interdicția pe care o pronunță sunt aplicabile pe teritoriul statelor membre în care ar produce efecte această interdicție?

4) În caz contrar, instanța poate pronunța o astfel de măsură coercitivă, similară sau diferită de cea pe care aceasta o adoptă în temeiul dreptului său național, prin aplicarea dreptului național al statelor în [care] ar produce efecte această interdicție?”

Textul integral al hotararii poate fi accesat pe site-ul CURIA